De ce nu monarhie ?

Precizez de la bun inceput ca prezenta pledoarie se refera exclusiv la monarhia constitutionala. Monarhia absoluta nu ne intereseaza, iar forma de guvernare republicana o vom invoca numai ca termen de comparatie. In spatiul public se confrunta din cand in cand cele doua concepte – monarhie versus republică- in principal cu argumentatia bazata pe evocarea exemplelor de tari de succes situate de o parte sau alta, ceea ce mi se pare prea simplist si insuficient de convingator. Sunt mult mai multe alte elemente care trebuie luate in calcul. Dar cine sa faca asta? Aici avem prima problema, pentru ca nimenea nu pare interesat direct si personal in promovarea acestei idei, care este adusa din cand in cand in amintirea noastra numai ca o pagina frumoasa de istorie, demult apusa, dar  incompatibila cu aspiratiile, atat a noii clase de imbogatiti  postrevolutionari, cat si a unei populatii adanc indoctrinata de ideologia comunista ante- si postrevolutionara (folosesc mereu acest termen pentru ca la Timisoara in 1989 a fost intr-adevar revolutie, timp de 6 zile, dupa care a urmat contrarevolutia autoritar coordonata de Ion Iliescu & co.). Nu pot sa uit ura cu care noua (si vechea) nomenclatura au primit si rejectat vestea ca familia regala – Regele Mihai, Regina Ana si Printesa Margareta– doresc să se reinstaleze in Romania, ca legitimi cetăteni români. Au devenit mai toleranti numai atunci când au considerat că Regele Mihai a fost îndeajuns de discreditat, ideea de monarhie suficient de demonetizată,iar ei suficient de puternici pentru a nu se mai pune problema reinstaurării monarhiei. Acuma, călare pe situţie, tolerează familia regală ca pe nişte moaşte ale istoriei, complet inofensive dar utile pentru a ilustra  larga lor deschidere democratică. Cu toţii sunt gata să recunoască acuma că cea mai fastă perioadă din istoria României a fost aceea în care forma noastră de guvernământ a fost monarhică. Dar nici prin gând nu le trece să dezbată posibilitatea reinstaurării monarhiei, pe care o consideră incompatibilă cu stilul modern în care conduc dumnealor astăzi destinele noastre. Au şi un argument: “Mihai este un bătrânel cumsecade, dar prea bătrân pentru a mai fi repus pe locul lui”. Cu 24 de an în urmă invocau cu totul alte pretexte. Obiectivul este aceleşi: să nu cumva să îi disloce cineva de la pupitrul de comandă. Se pare însă că în ultimul timp au cam înţeles că nu sunt elemente tocmai incompatibile. Dar, din păcate, nu toţi au înţeles.Nu au înţeles deloc că în centrul discuţiei nu este Regele Mihai ci monarhia! Pentru că, dacă s-ar înţelege că monarhia ar însemna un uriaş salt înainte, în momentul imediat următor s-ar pune întrebarea: Dar ar mai putea Mihai să facă faţă prerogativelor? La care eu aş răspunde cu întrebarea: Dar Margareta ce cusur are? Este o persoană carismatică, inteligentă, distinsă, cu o educaţie aleasă, blândă şi modestă, pregătită de decenii pentru a face faţă cu brio statutului de prinţesă moştenitoare. Este o mare performanţă să ajungi la o vârstă destul de avansată, mereu în atenţia reflectoarelor, fără ca cineva să fi putut vreodată să născocească vreo răutate cât de mică despre Prinţesa Margareta. Oare câte mari personalităţi din lume se mai pot mândri cu o asemenea existenţă. Noi o avem pe Margareta şi ne facem că nu o observăm, până când vom putea să spunem şi despre prinţesa noastră moştenitoare acelaşi lucru: -că este prea târziu.   Acum este cel mai prielnic moment pentru a reveni la normal. Şi ultimul tren. Nu trebuie scăpat, numai pentru că unor oameni cu scaun la cap le este lene să explice tuturor cum stau de fapt lucrurile, zilnic, în toate ziarele şi pe toate posturile de radio şi televiziune, pentru că este clar că este vorba doar de ignoranţa unor oameni îndoctrinaţi antimonarhic, care nu trebuie condamnaţi pentru crezul lor, ci luminaţi. Este drept că uneori este mai uşor să te faci auzit de un surd decât de către cineva care face pe surdul, când aşa-i cere interesul. Trebuie să li se explice tuturor că aici nu este vorba doar să-l evaluăm pe Regele Mihai, ca persoană (dealtfel un bătrânel demn de tot respectul), ci de a evalua avantajele unei monarhii constituţionale ! Nu contează dacă pe tron se află Mihai, Margareta sau nepotul Nicolae. Ei vor sluji conform constituţiei şi statutului casei regale. Nu vor avea alţi stăpâni. Un preşedinte nu va fi niciodată a întregului popor. El va fi întotdeauna tributar unei părţi din populaţie, care l-a ales şi care l-a propulsat, pe când un rege nu îi este dator decât lui Dumnezeu şi nu este obligat să se conducă decât după constituţie şi statutul casei regale. Ambele îi limitează strict drepturile şi îndatoririle, Iar constituţia şi-o face poporul, în parlament, aşa cum doreşte. Nu regele ci guvernele conduc ţara, pe baza legilor făcute de parlament. Regele este însă cel mai puternic, şi singurul simbol real de unitate a întregului popor, indiferent de apartenenţa politică, de religie sau naţionalitate. S-a invocat de către contestatari pretextul că “ce ne-am face dacă ne-am trezi pe tron cândva cu un individ nevolnic sau neputincios”! Nici o problemă! Asemenea situaţii sunt reglabile prin însăşi statutul casei regale, şi pot fi precis reglementate prin constituţie. Am la dispoziţie 1000 de alte argumente în favoarea revenirii la monarhie, dar nu este loc aici să le dezvolt. Cel mai puternic argument este însă acela că istoria ne-a dovedit că monarhia se potriveşte ca o mănuşă spiritului şi năzuinţelor poporului român. De aceea, domnilor, nu mai staţi pe gânduri, daţi drumul la nişte liste de susţinere, să se înscrie cine doreşte, şi lăsaţi-le deschise ca pe măsură ce se vor dumirii să se înscrie alţi şi alţi compatrioţi! Gândiţi-vă că acum este momentul: în 2014 Dl Băsescu pleacă pe mare, dl. Dan Diaconescu tropăie nerăbdător, d-lui Becali încă nu i-a venit ideea, iar despre d-nii Geoană sau Ponta ce se mai poate spune?.
Ceea ce mă intrigă este că nici un partid politic nu şi-a propus să pledeze pentru ideea monarhică, deşi se ştie că un asemenea punct cuprins în programul oricărui partid i-ar fi adus automat,pentru început,  un adaos de cel puţin 10% voturi. Este puţin lucru? Nici chiar ultimul preşedinte al PNŢCD nu şi-a dorit aceste procente. A spus că există riscul iniţierii unui referendum care, în caz de eşec, ar fi eliminat pentru totdeauna această posibilitate. Aşa că, spunea dumnealui, ar fi mai bine să aşteptăm până când fiecare cetăţean va ajunge singur la concluzia că nouă monarhia ni se potriveşte cel mai bine! Interesant, nu? Eu chiar mă întreb, oare cine i-o fi dictat această teză.
Cuvinte cheie: Monarhie, Regele Mihai, Prinţesa Margareta

 

 


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , by
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox