Interdependențe dintre globalizare, creșterea demografică, degradarea mediului ambiant și calamitățile naturale.

 In lipsa unui interlocutor interesat, îmi face plăcere uneori să discut cu mine însumi, în încercarea de a-mi limpezii gândurile. Mai ales în anumite perioade când mă obsedează unele întrebări referitoare la diverse fenomene ciudate, cărora nu le pot da o explicație cu ajutorul judecății mele prea mult timp tributară unei baze de date trăite și în mare măsură perimată. Da, am senzația că trăiesc într-o cu totul altă lume, pe care nu o recunosc, o lume care se bazează pe alte valori și care se conduce după alte criterii, cu totul străine mie, pe care nu le înțeleg. Și pentru că totul este în permanentă schimbare, îmi place să-mi aștern gândurile sub forma unor eseuri, pe care să nu le uit și pe care să le recitesc mai târziu, mirându-mă cum de a fost posibil să gândesc astfel cândva. Scriu deci în primul rând pentru mine, dar nu mă deranjează dacă cele scrise le citește și altcineva,- referindu-mă în special la cercul relativ constant al vizitatorilor site-ului și ai facebook-ului meu.

Iată, de pildă, de multă vreme mă preocupă, în momentele mele de cugetare, care oare să fie explicația pentru faptul că omenirea adesea adoptă hotărâri absolut adacadabrante, care sfidează cele mai elementare percepte ale logicii, aflate inclusiv la îndemâna minții celor dotați cu cele mai primitive exerciții de gândire. Asta în pofida faptului că societatea dispune de destule minți luminate, de spirite deschise, de mari personalități dotate cu multă inteligență, dar la a căror dreaptă cumpănire nu se apelează. Aș putea da sute de exemple în care hotărâri luate la cel mai înalt nivel, ca și la nivelul unor organisme locale, îmi inspiră imaginea unor tauri care se îndreaptă cu toată forța, cu capul înainte, spre un zid gros de beton, pe care nici măcar nu flutură vreun steguleț roșu care să le justifice îndârjirea.

Haideți să luăm un exemplu concret. Suntem cu toții asaltați zilnic de știri din ce în ce mai insistente, mai alarmante și mai deprimante despre fenomenele meteorologice extreme, ca inundații sau secete prelungite cauzatoare de moarte prin inaniție a oamenilor și animalelor, creștere a nivelului mărilor și oceanelor, furtuni și uragane ne mai văzute, despre epuizarea rezervelor de hidrocarburi – generatoare de criză energetică-, sau despre marile migrații a unor întrgi popoare, în fața cărora este clar că actualmente, și mai ales în viitor, Occidentul este absolut neputincios, despre escaladarea climatului de război și amenințări tot mai stăruitoare cu atacuri nucleare, despre extinderea pericolului de îmbolnăvire în masa a populațiilor ca urmare a abuzului de aditivi alimentari și furajeri de care se pare că este tot mai greu (spre imposibil) să ne ferim, despre diminuarea rezervelor de apă potabilă și foarte multe altele, a căror enumerare exhaustivă mi-ar lua prea mult timp. Desigur că se pun și întrebări pertinente privind cauzele generatoare pentru fiecare din aceste calamități în parte, și specialiștii caută și găsesc explicațiile așteptate, dar cei mai mulți pun încălzirea globală la baza tuturor, sau aproape a tuturor relelor. Până de curând, încălzirea globală a fost considerată de unii doar ca un fenomen natural implacabil, ciclic sau aleator dar, mai recent, cam toată lumea recunoaște că este vorba în principal despre rezultatul activităților umane. Există și o categorie restrânsă de mari decidenți total neinformați, ca de exemplu domnul Donald Trump, care consideră că încălzirea globală este numai o farsă sau un moft. Dar care ar putea fi cauzele probabile ale încălzirii globale?

Globalizarea economică la nivel planetar, care pe lângă efectele sale pozitive, are și consecințe malefice, în special asupra echilibrului ecologic, este incriminată drept una dintre cauzele majore. Creșterea nesăbuită a consumului de hidrocarburi și alți carburanți fosili, de către mijloacele de transport, cu elaborarea în atmosferă a unui volum enorm de oxid și bioxid de carbon, și alte substanțe, cu efecte distructive asupra ecranării în fața radiațiilor ultraviolete, sau cu efecte toxice asupra omului și animalelor este o altă cauză care decurge din globalizarea economică. După părerea mea, 90% din consumul actual de carburanți de către mijloacele de transport pe uscat, pe apă și în aer ar putea fi considerate ca risipă, și ar putea fi evitate în cadrul unei alte organizări a societății, radical reformată, bazată pe extinderea mai mare a informatizării. Alfred Toffler, în faimoasele previziuni făcute în 1970, prevedea în ȘOCUL VIITORULUI că în 2010 mijloacele de comunicare și informatizarea vor fi așa de dezvoltete, încât deplasările persoanelor și a mărfurilor vor putea fi evitate și reduse la minimum. Dar nu s-a întâmplat așa pentru că nu a fost schimbată direcția dezvoltării, deși ar fi fost posibil, dacă s-ar fi trecut la o altfel de organizare a societății. Alte cauze frecvent invocate sunt defrișarea masivă a pădurilor de pe toată planeta, industrializarea masivă survenită în ultimele două deceni în unele țări din Asia și nu numai, intensivizarea metodelor de exploatare din producția agricolă, vegetală și animală și multe, multe alte cauze, asupra cărora nu mai vreau să insist, pentru că le consider că sunt deja bine cunoscute și pentru că sper că a fost clar tot ce am spus până aici. De remarcat că pentru fiecare dintre fenomenele alarmante cu care ne confruntăm se emite câte o explicație și se propune câte una sau mai multe căi de evitare în viitor. Exemple: Înlocuirea energiei obținută prin arderea carburanților fosili cu alte surse energetice, nepoluante, stoparea tăierilor necontrolate a pădurilor, stăvilirea invaziei migranților etc., etc.

Dar, oare de ce ne preocupă atât de puțin problema exploziei demogrfice?

Enigma care mă preocupă pe mine abea de aci încolo începe. Oare nu este destul de limpede că există și o cauză a cauzelor, o cauză comună, care stă la baza tuturor fenomenelor actuale alarmante ce împing societatea omenească spre un deznodământ fatal? O cauză clară, cunoscută, dar despre care nu se vorbește, și toți o evită de teamă să nu trebuiască cumva să vorbească și despre măsurile ce s-ar impune pentru stoparea fenomenelor respective. Ba chiar se sugerează că stăm cam prost din punct de vedere demografic, având în vedere că în jumătate din țările europene (inclusiv în România) evoluția demografică este negativă.

Dar eu mă refer la creșterea demografică generală, globală, care este implacabilă, continuă, rapidă, debordantă și amenințătoare. Legătura cauzală dintre explozia demografică și calamitățile naturale nu este încă destul de vizibilă, în noile condiții ale globalizării?

În anul 1959, pe când eram student în anul întâi, unul dintre profesorii mei ne spunea la curs că nu sunt motive de îngrijorare pentru faptul că Planeta ajunsese să numere 3 miliarde de locuitori, deoarece oamenii de ștință au stabilit că Terra este capabilă să susțină și să hrănească chiar și 6 miliarde de locuitori ! Nota bene: acum suntem peste 7 miliarde…Și noi continuăm să ne multiplicăm într-un ritm alert, în timp ce suprafața Terrei rămâne constantă. Ba putem spune chiar că ceea ce s-ar putea numi ”suprafața utilă ca suport al vieții” pe Terra se diminuă. În consețință, tot așa de alert sporesc și fenomenele nocive menționate mai sus, soldate cu epuizarea rapidă a resurselor și degradarea mediului ecologic al planetei, mediu care devine din ce în ce mai impropriu vieții, atât pentru om cât și pentru animale. Oare ce lipsește pentru ca să devină limpede pentru tuată lumea că, mergând pe această cale, ne îndreptăm rapid spre un final. Chiar și cei care se încumetă să sugereze unele măsuri corective, nu pretind că trebuie să ne așteptăm de la acestea la mai mult decât diminuarea efectelor indezirabile și a ritmului degradării. Și totși, există un remediu puternic și sigur, dar la care nu se face referire, din motive meschine!

Singura cale eficientă de stopare a degradării cuntinue a mediului, și implicit a vieții pe planeta Pământ, ar fi stoparea imediată a creșterii demografice și renunțarea treptată la folosirea hidrocarburilor în transporturi și industrie!. Restul nu sunt decât măsuri paliative, menite să mai amâne puțin deznodământul. Dar de ce nu se pune degetul pe rană și nu se ia măcar în discuție această posibilitate ?.

-În primul rînd pentru că și în ziua de astăzi, ca și în Evul Mediu, popoarele se tem unele de altele și își arată mușchii numărându-și cetățenii. Deviza este: Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai puternici! Nu mai civilizați, nu mai educați, nu mai deștepți, mai inventivi, mai cultivați sau mai onorabili! Ci mai numeroși. Chiar și chinezii, la care situația devenise dramatică înainte de anii nouăzeci, din cauza sărăciei au revenit asupra interdicției familiilor de a procrea mai mult de doi copii. Mulți însemnează multă forță de muncă în timp de pace și armată puternică în timp de război. Pentru risipirea temerilor legate de explozia demografică se invocă exemplul unor țări din Occident cu un nivel de trai foarte ridicat care, deși au deja o foarte mare densitate de locuitori/mp., tot mai afluiesc mână de lucru, de pe unde pot, în timp ce locuitorii unor țări cu o densitate foarte scăzută, flămânzesc. Concluzia simplistă a unor ”gânditori” că deci ar mai fi loc pentru foarte mulți locuitori pe Terra, ține de logica lui Gâgă. În realitate nu se poate stabili o corelație între densitatea popolațiilor, PIB-ul pe cap de locuitor și venitul pe cap de locuitor, din diversele țări. Conform datelor publicate de ONU, de Banca Mondială și alte organisme cu acoperire internațională, sunt multe țări cu populație foarte densă dar cu PIB și venit/cap de locuitor mici, precum și multe alte țări cu densitate foarte mică, dar cu PIB și venit/cap de locuitor foarte mari. Dar există o corelație evidentă, invers proporțională, întere creșterea demografică globală și resurse. Cert este că populația globală a Planetei a atins deja 7 miliarde de locuitori și este în continuă creștere, în timp ce resursele s-au diminuat. Ca o consecință directă, mediul de viață pe Terra s-a degradat până la un nivel neînchipuit de alarmant, despre care nimenea nu a vorbit până acum mai răspicat și cu un răsunet mai puternic, decât a făcut-o Leonardo DiCaprio prin discursul său ținut la sammit-ul liderilor lumii de la Adunarea ONU din luna noembrie 2014, de la New York, arătând că omenirea se află în fața unui deznodământ tragic, care impune luarea imediată a unor măsuri drastice de stopare a degradării mediului. Dar tot fără vreo referire la ceea ce eu numesc ”cauza cauzelor” (!?).


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , , , by
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox