BOALA LIMBII ALBASTRE

Redactat la cererea  ASAS la și publicat pe site-ul ASAS la 2 oct 2014

Punct de vedere cu referire la

            BOALA LIMBII ALBASTRE                                  

Apariția și evoluția Bluetongue  în  Romania   

                                                                                                       Prof dr Radu Moga Mânzat     


Având în vedere spațiul foarte restrâns pus la dispoziție de ASAS, cele de mai jos reprezintă doar o parte din concluziile de fond desprinse după studierea, în paralel și comparativ, a trei categorii de documente:

1.Reglementările legislative originale ale CE privind prevenirea și controlul Bolii limbii albastre (BLA) pe teritoriul UE, respectiv CD 2000/75/EC și CR(EC)No1266/2oo7precum și documentele respective transpuse în legislația altor țări europene (Olanda, Marea Britanie, Italia, Cipru)

2.Transpunerea documentelor EC în legislația românească, respectiv Ord. Președ. ANSVSA 32/2006, Reg. CE 1266/2007, Planul de contingență, Planul de măsuri-Nota 5446, Manualul operațional și planurile de măsuri ale câtorva DSVSA județene.

3)Un mare număr de lucrări științifice descărcate de pe Internet, cu referire la BLA.

Se poate aprecia că, dacă țara noastră se află printre ultimele țări din Europa în care BLA și-a făcut apariția, aceasta s-ar putea datora atât poziției geografice avantajoase pe care o ocupă, cât și, poate că mai ales, meticulozității cu care au fost transpuse – chiar mult dezvoltate – documentele UE, precum și rigurozității cu care a fost apoi urmărită transpunerea lor în practică. Este discutabil însă dacă cele peste 200 de pagini de planuri, regulamente, ordine, măsuri, note etc., transpuse într-o formă mai concisă, nu ar fi fost preferabile.De exemplu, mă întreb dacă, în loc să se ofere medicului practician în Manualul Operativ o listă cu nu mai puțin de 81 de produse comerciale antiseptice și dezinfectante, pe 20 de pagini (probabil toate cele avizate în Romania), lăsându-l astfel să decidă el care ar fi cel mai indicat în cest caz, nu cumva era mai eficient să îi fie recomandate dintre acestea, de către specialiști, doar vreo 4-5 produse dar, în schimb, să îi fie recomandate în plus, vreo 3-4 substanțe sau produse repelente, cunoscute ca foarte eficiente pentru evitarea înțepăturii insectelor hematofage. De asemenea, ar fi foarte util să se recomande, la modul concret, și alte metode de anihilare a insectelor, cum sunt aparatele moderne electrice, cu ultraviolete, ultrasunete și altele, care pot fi montate în incinta sau în apropierea adăposturilor.

În eventualitatea elaborării unui nou plan de măsuri, așa cum Ord. 32/2006 prevedea, ar fi util să se regândească întreaga strategie, având ca obiectiv nu numai controlul, ci și eradicarea bolii, ceea ce pare posibil dacă BLA va fi asimilată mai putin bolilor contagioase din lista A a OIE, și mai mult celor sezoniere, cu dependențe stricte spațio-temporale. În planul de măsuri actual, în dreptul tuturor acțiunilor se stipulează ca termen de realizare: permanent, iar ca loc de desfășurare a acțiunilor se țíne prea puțín cont de particularitățíle geo-climatice ale fiecărei zone. Țara noastră dispune de o diversitate deosebită de caracteristici (șes, dealuri, munți,lunci, deltă, litoral) de care depind în cel mai înalt grad ecosistemele, inclusiv arealul de distribuție al musculițelor culicoide și, în ultimă instanță posibilitățile de apariție și evoluție a BLA, de care strategiile de prevenire, combatere și eradicare este necesar să țină cont. Ar fi de dorit colaborarea cu entomologi specializați în studiul artropodelor hematofage, capabili chiar să întocmească hărți de distribuție a insectelor hematofage pentru întreaga țară, valabile și pentru alte maladii.

Mutarea accentului de pe caracterul “permanent”al acțíunilor pe perioadele de risc maxim rezultat din caracterul “ciclic” al evoluției epidemiologice, ar fi utilă și realistă. Din toate studiile avute la dispoziție, inclusiv din cele ale OIE cu referire expresă la Romania, rezultă că în Țara noastră există o perioadă de circa 5 luni “liberă de vectori BLV”, de care programele de eradicare regionale și locale ar trebui sa profite. Nu este clar sub ce formă reușește virusul să traverseze anotimpul friguros (sub 13-15 grade Celsius), pentru că ipoteze există, dar sunt contraditorii. Personal consider că, luând în considerare observațiile existente, s-ar putea postula că totul devine posibil datorită fenomenului de toleranță imunologic. Făcând abstracție de eventualele posibile excepții, se acceptă că, de regulă, insectele care apar în primăvară nu posedă virusul, fiind vorba de o nouă generație, iar rumegătoarele nu sunt viremice pentru că sezonul rece este suficient de lung pentru a permite negativarea lor viremică. Cert este că aceasta este veriga slabă a lanțului epidemiologic la nivelul căreia trebuie focusate cu celeritate cele mai multe acțiuni de depistare și combatere, întrucât reanimarea virusului și a epidemiei primăvara, debutează inițial pe foarte puține cazuri, care se înmulțesc apoi rapid, prin transmiterea virusului, în ambele sensuri, între insecte și rumegătoare. În schimb, presupun că s-ar putea renunța la unele măsuri formale și nerealiste, cum ar fi “purtarea obligatorie a echipamentului de protecție”atunci când se vizitează o exploatațíe zootehnică, sau că “medicul veterinar oficial se asigură că pătrund în exploatație numai persoanele care au dreptul”, măsuri justificate în cazul epizootiilor contagioase majore.

Dacă se hotărăște includerea și a vaccinării în planul strategic de eradicare a bolii, atunci aș recomanda ca aceasta să se facă în prima decadă a lunilor aprilie și august, cu vaccinuri inactivate. În felul acesta animalele ar putea fi protejate, în mare măsură, datorită vaccinării pe intervalele V-VIII și VIII-XI, și datorită inactivității culicoidelor, în lunile XI- IV.

Din cele de mai sus rezultă că ar fi de dorit ca actualele noastre documente (Planul de măsuri și Manualul operațional) datând din anul 2006 să sufere o revizuire si o actualizate de fond, așa cum dealtfel și Ord. 32/2006 prevedea obligația ca acestea să întâmple la fiecare 5 ani.

Noile planuri actualizate ar trebui să evite cu obstinație recomandarea unor strategii standardizate și permanente, în favoarea unor planuri strategige care să valorifice la maximum particularitățile dinamicii epidemiologice a bolii, particularitățile geografice și ecolosistemice locale.

Pentru eficientizarea planurilor de acțíune ale DSVSA-urilor județene este de dorit ca în continuare acestea să fie aprobate de către ANSVSA, dar numai după ce au fost atent analizate și evaluate cu privire la modul în care au fost luate în considerare toate particularitățile eco-climatice și epidemiologice ale zonei.

Profesor dr. Radu Moga Mânzat (more…)


Posted in Profesional-stiintific and tagged by
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox