ESB – forme atipice
Punct de vedere redactat la solicitarea Secției de Medicină Veterinară din ASAS.
Cu referire la întrebarea ” Care este vârsta minimă de apariție a formelor atipice de ESB ? “:
Consider că nu se poate preciza care este vârsta minimă de aparitie (clinică ?) a formelor atipice de ESB, pentru că descoperirea lor este de dată prea recentă (2007) pentru a se dispune de suficiente date si studii care să permită așa ceva. De fapt nici nu este cel mai important acest moment, ci vârsta minimă la care un animal este infectat si infectant, respectiv când poate constituii sursă de infecție pentru alte animale sau pentru om. Vițeii tineri sunt cei mai receptivi, dar boala se exprimă clinic de obicei după varsta de 3 ani. Se poate prezuma că vițeii care trec la furajarea cu furaje concentrate sunt deja receptivi la o infecție exogenă, dar dacă infecția apare spontan, printr-o mutație genetică a proteinei prionce proprii (ceea ce se admite ca posibil), atunci procesul infectios se poate declanșa chiar mai timpuriu. Urmează insă o perioada de mai multe săptămâni în care infecția nu poate fi decelată, apoi alte câteva săptămâni sau luni in care poate fi decelată, dar numai prin metode imunohistochimice, după care urmeaza o fază in care se poate diagnostica boala (inca tot inaparentă clinic), prin examen histologic, si abea apoi ( deci după minim 2-2,5 ani de la debutul procesului infecțios) apar primele semne clinice de ESB, clasică sau atipică. Uneori acestea apar abea dupa 8 ani sau mai mult. Trebuie subliniat insă că, din punct de vedere epidemiologic, animalul este la fel de periculos, pe toată perioada, care incepe odată cu debutul procesului infecțios, tocmai pentru că in faza inaparentă clinic, posibilitatea difuzării bolii este mai mare decât după debutul clinic. Deocamndată nu s-a demonstrat insă in mod cert nici dacă formele atipice H si L de ESB se trannsmit la om, nici dacă nu se transmit. Studiile viitoare urmează să decidă asta. S-a stabilit insă că atunci când sunt transmise sxperimental la alte animale, produc o stare morbidă mai severă decat ESB clasică transmisă experimental! Ceea ce se transmite (rar) la om este varianta Creutzfeldt-Jacob a ESB clasice, care este in fond tot o formă atipică de encefalită spongiformă, dar de encefalită spongiformă transmisibilă. In consecință, consider că beneficiarii nostri comerciali au toate motivele să fie precauți deocamndata cu privire la importurile de bovine sau produse de la acestea, din cauza acelui recent buletin de analiză ce atestă existenta unui caz de formă atipică de ESB, pană la lămurirea definitivă a situației.
Vă mulțumesc pentru mail-ul conținând copia adresei de răspuns către ANSVSA, la care subscriu și eu. Doar că poate era util să se explice încă o dată că sintagma “vârsta minimă pe care o pot avea bovinele diagnosticate cu ESB -forma atipică”din adresa ANSVSA este ambiguă, pentru că, din punct de vedere epidemiologic constituie factor de risc atât bovinele bolnave clinic (singurele la care se pare că se referea adresa ANSVSA), cât și cele aparent sănătoase (clinic), dar de fapt bolnave de ESB, însă diagnosticabile numai prin tehnici de laborator, histologice sau imunohistochimice. Cred că tocmai existența unor asemenea forme “ascunse” -de fapt faze preliminare de boala- ar putea determina eventualii noștri parteneri externi să adopte anumite măsuri – presupun temporare- de precauție privind importurile de bovine și produse ale acestora, până la lămurirea amplorii fenomenului. Până la urmă cred că nu este vorba, ca și în alte cazuri anterioare, decît de o incongruență a sensurilor atribuite unor termeni de specialitate de către colegii noștri care redactează unele texte oficiale, pe de o parte, cu sensurile reflectate de literatura de specialitate, pe de altă parte. În cazul de față mă refer la noțiunea de “animal diagnosticat”.
Posted in Profesional-stiintific and tagged Encefalita spongiformă bovină by Radu Moga Manzat