Cum știu românii să-și respecte personalitățile: povestea bustului FURAT din parc

De  LIANA  PĂUN        în http://www.pressalert.ro       Ianuarie 1, 2015     458

În anii interbelici, autorităţile locale şi comunităţile din mai multe oraşe ale Banatului şi Ardealului, provincii proaspăt reunite cu ţara-mamă, au comandat numeroase monumente pentru glorificarea unor eroi naţionali sau locali. La Arad, în afara busturilor lui George Coşbuc şi A.D. Xenopol care flanchează intrarea principală a Palatului Cultural, pe Aleea Personalităţilor din Piaţa G. Enescu, care duce spre faleza Mureşului, au mai fost ridicate patru busturi de bronz, care reprezintă tot atâtea personalităţi arădene.

O primă lucrare, dezvelită în 1937, îi aparţine sculptorului Marcel Olinescu şi îl reprezintă pe Petru Pipoş, profesor de pedagogie la Preparandia din Arad, autor de manuale şcolare şi cărţi pedagogice. Sculptorul Radu Moga-Mânzat a fost autorul celorlalte trei lucrări, care îi înfăţişează pe Gheorghe Popa de Teiuş, cunoscut şi apreciat avocat arădean care a jucat un rol important în emanciparea culturală a românilor şi în calitate de deputat în dieta de la Budapesta a militat pentru emanciparea lor naţională, pe avocatul şi ziaristul Mircea V. Stănescu, lider al mişcării naţionale româneşti din Arad şi pe Ioan Rusu-Şirianu, publicist, istoric, sociolog, politician, ziarist, unul din fruntaşii mişcării de emancipare naţională a românilor, vicepreşedinte al Partidului Naţional Român şi adept al activismului politic pentru câştigarea drepturilor românilor. Cele trei busturi ridicate în memoria ilustrelor personalităţi ale secolului al XIX-lea au fost dezvelite, în prezenţa artistului, la începutul lunii decembrie 1938, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la Marea Unire, la înfăptuirea căreia Aradul a jucat un rol deosebit de important.

Artist recunoscut şi apreciat inclusiv de Constantin Brâncuși

Radu Moga-Mânzat urmase Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti – secţia sculptură şi fusese unul dintre cei mai valoroşi elevi ai lui Ion Jalea şi Oscar Han. După absolvirea facultăţii a urmat o carieră didactică şi a fost numit, în 1929, profesor de desen la Arad, iar după doi ani s-a transferat la liceul „Avram Iancu” din Brad. Concomitent cu cariera sa de profesor, Radu Moga a avut o bogată activitate ca sculptor, multe din lucrările sale fiind integrate în forul public al unor importante oraşe ardelene şi bănăţene.

Cele mai multe lucrări au fost realizate între anii 1931-1945, ani frământaţi de numeroase crize şi evenimente, în care ecourile războiului de întregire a neamului nu se stinseseră încă, iar pe de altă parte propaganda şi acţiunile maghiare pentru revizuirea Tratatului de la Trianon au provocat o puternică reacţie în societatea românească şi au incitat şi mai mult elanul patriotic al românilor. Comenzile unor lucrări de artă cu încărcătură naţională erau atribuite unor artişti recunoscuţi şi apreciaţi în zonă iar Radu Moga-Mânzat era unul dintre aceştia. Sculpturile sale împodobesc şi astăzi grădinile, parcurile centrale şi locuri publice ale unor oraşe precum Brad, Lugoj, Deva, Sibiu, Caransebeş, imortalizează chipuri ale unor bărbaţi cu totul remarcabili din ţinuturile de la nord de Carpaţi, a căror personalitate a influenţat adânc istoria şi cultura românească.

Criticii l-au considerat un mare portretist, de orientare clasicistă, capabil să surprindă principalele trăsături fizice dar şi morale ale personajelor pe care le-a modelat, potrivit imaginii consacrate de opinia publică dar şi într-o viziune proprie care poartă întotdeauna amprenta originalităţii. Sculpturile sale redau figuri uşor de recunoscut, cărora le-a dat întotdeauna expresia vigoarei, a trecerii în universalitate. Însuşi Constantin Brâncuşi l-a considerat pe Radu Moga „un artist mare şi autentic”, un nume înscris definitiv în patrimoniul cultural românesc. Pentru opera sa, în anul 1937 Regele Carol al II-lea l-a recompensat cu Ordinul „Meritul Cultural clasa a II-a pentru Artă” iar din 10 noiembrie 1943 a făcut parte din Corpul Artiştilor Plastici.

Rumänien - Arad - Büste Ioan Rusu Sirianu (1868-1909)

 

Bustul furat

La începutul acestui an, bustul lui Ioan Rusu-Şirianu a dispărut de pe soclu si nimeni nu i-a mai dat de urmă. E de presupus că au fost mai mulţi hoţi, căci soclul de piatră pe care era aşezat bustul de bronz e destul de înalt iar acesta cântărea câteva zeci de kilograme. Probabil hoţii erau şi destul de bine informaţi, căci au furat tocmai bustul aflat într-un loc care nu poate fi văzut de camera de supraveghere montată în zonă. Directorul muzeului, Peter Hügel, ştie doar că la vremea respectivă poliţia a fost anunţată de un trecător care a observat lipsa statuii dar nu e la curent cu cercetările făcute de poliţişti. Sarcina muzeului a fost doar aceea de a fişa statuile, care sunt piese de patrimoniu, dar ele se află pe domeniul public al primăriei şi municipalitatea este cea care răspunde de ele.

Administraţia actuală a oraşului e însă mult diferită de cea din anii interbelici şi nu pare a fi foarte impresionată de dispariţia statuii. Purtătorul de cuvânt al acesteia, Corina Drăghici, confirmă că soclul pe care se afla statuia furată nu intră în unghiul camerei de panoramare, dar nici după ce s-a furat bustul lui Rusu-Şirianu nu s-au luat măsuri suplimentare pentru protejarea celorlalte statui. „Se pleacă de la premisa că o statuie nu se fură”, afirmă purtătorul de cuvânt, deşi, în urmă cu câţiva ani, a mai dispărut o bucată din statuia celor 13 generali amplasată în Parcul Reconcilierii şi alta din cea aflată în faţa stadionului. Corina Drăghici a adăugat că sistemul de amplasare a unor noi camere de supraveghere e în dezvoltare, dar acesta nu vizează în mod expres lucrări de artă ci are în vedere mai multe componente. „Există o cameră pe zonă, nu putem amplasa câte un gardian pentru fiecare statuie de pe domeniul public” a concluzionat ea.

Poliţia Arad a declarat imediat după dispariţia bustului că a demarat cercetări amănunţite, dar nici după aproape un an nu e în măsură să ofere alte detalii. Potrivit purtătorului de cuvânt al acesteia, Ovidiu Liber, „colegii mei şi-au făcut datoria. Dosarul nu e soluţionat, poliţia face în continuare cercetări pentru identificarea făptaşilor, cazul nu se clasează. Alte amănunte din dosar nu pot să dau”.

Deocamdată nu există indicii că bustul ar fi ajuns la comercianţii de fier vechi. Cu siguranţă însă, furtul a fost premeditat şi hoţii s-au dovedit a fi mai inteligenţi decât organele de anchetă şi mai interesaţi de un obiect de patrimoniu decât primăria. Rămâne de văzut dacă bustul va mai fi recuperat vreodată sau, încet-încet, vor dispărea şi celelalte, într-un oraş în care simbolurile unei epoci reprezentative pentru viaţa oraşului par să-şi fi pierdut sensul.


Posted in In memoriam and tagged , by
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox
Inline
Please enter easy facebook like box shortcode from settings > Easy Fcebook Likebox