AM AJUNS O ȚARĂ DE EPIDEMIOLOGI !
Mărturisesc că nu aș fi crezut să apuc eu ziua în care epidemiologia să devină nu numai o disciplină de bază în medicina veterinară, pentru care confruntarea cu diversele epidemii și pandemii a fost și este permanent la ordinea zilei, dar și un subiect de nesfârșite discuții antagonice dintre politicieni de toate culorile, jurnaliști, moderatori TV și medici umani arondați, șoferi de taxi și frizeri. Toți se pricep de minune, toți au păreri proprii, ferme și ”asezonate„ cu diverse exemple. Covid 19 a ajuns un fel de măciucă cu care adversarii politici sau economici, în lipsă de argumente credibile și acceptabile, toate inepțiile sunt susținute cu îndârjire, dacă pot fi corelate cumva cu opțiunile electoratului, pe durata campaniei (nu mai mult). Peste noapte au apărut niște așa-ziși specialiști, într-o boală despre care de fapt nu știau nimic până în luna ianuarie, și pe aserțiunile cărora se sprijineau toate perorațiile decidenților. Între timp au mai învășat câte ceva cu toții, de la pacienți, dar partea cu interpretarea observațiilor este mai dificilă.
Dacă în locul nesfârșitelor certuri si acuze reciproce pe marginea pretextului Coronavirus19, Grupul de Comunicare Strategică (GCS) -afiliat, după cum se pare politico-strategic-, însărcinat cu comunicarea ”strategică„ ( de ce nu reală ?) și cu prelucrarea datelor statistice (probabil tot strategică..), ne-ar publica un singur grafic sugestiv și corect întocmit, totul s-ar lămuri ca prin farmec, definitiv și indubitabil: când s-a greșit, ce s-a greșit, care sunt consecințele și la ce ne putem aștepta. Toate suspiciunile și acuzațiile de măsluire a datelor ar fi risipite pe viitor. Credeți că vor face GCS un asemenea grafic? Eu nu cred, pentru că nu o să le convină rezultatul, nici lor și nici patronilor. De aceea, propun ca vreunul dintre prietenii de pe Facebook , care are posibilitatea, iscusința și energia necesare, să-l facă în locul GCS și să îl posteze.
Menționez că toate țările occidentale au asemenea grafice corect concepute, intuitive, care se pot găsi pe Internet, dar nu și GCS (a cărui sarcină principală ar trebui să fie), din a cărui grafice lipsesc (nu întâmplător) datele esențiale. Eu am reușit să-l fac doar pentru două săptămâni și știu că se poate face dacă există iscusința, energia si logistica necesare, dar este destul de mult de lucru.. Iată ce condiții trebuie, după părerea mea, să îndeplinească graficul:
1 – Într-un sistem de axe rectangulare, Graficul trebuie să cuprindă pe abscisă căte un punct pentru fiecare zi, din data de 20 martie și până la zi. Pe ordonată se trec cca 70 de puncte, la nivelul cărora se va înscrie media valorile zilnice ale nou-infectaților. Pe același grafic sau pe un alt grafic se vor înscrie câturile rezultate din împărțirea nr de cazuri zilnice la nr de testări din ziua respectivă, așa cum se descrie la pct 2. Aceasta este în cazul Romîniei varianta dezirabilă.
2 – Pentru data de 7 martie se trece media aritmetică a cazurilor raportate în ultimele 7 zile, pe care o notăm cu M1. Respectiv (a+b+c+d+e+f+g)/7=M1 unde a,b,c,d,e,f și g sunt valorile raportate în zilele de 1-7 martie. Pentru data de 8 martie se adună la M1 cifra înregistrată în ziua de 8 martie (h) și se scade cifra înregistată în prima zi (a), obținându-se valoarea M2; respectiv M2= M1+h-a
unde h este valoarea raportată în ziua a 8-a, iar a este valoarea raportată în prima zi. Pentru data de 9 martie, la M2 se adaugă valoarea din ziua a 9-a (i) și se scade valoarea din ziua de 2 martie (b). Mai departe: M3= M2+j-c M4=M3+k-d ș.a.m.d. până la zi. Cu calculatorul totul decurge foarte repede; mai dificilă este culegerea datelor, din cauza modului cam ermetic în care GCS le comunică. Dacă se consieră că graficul ar fi prea stufos, este posibil și ca să fie trecute pe abscisă doar mediile datelor de pe câte 4- 5 sau chiar 7 zile. Rezultatul ar suferi puțin ca acribie, dar ar fi la fel de veridic.
3 – Graficele evoluțiilor pandemiilor din principalele țări europene (Italia, Spania, Franța, Germania, UK) se găsesc foarte frumos ilustrate pe Internet, de unde pot fi extrase datele și introduse pe graficul propriu, alături de curba noastră. Se va vedea cum conduita de la noi a mers tot timpul în contratimp cu cea din celelalte țări.
Chiar sunt curios dacă se încumetă cineva să se apuce de treabă sau nu. GCS sigur nu. La nevoie, dacă se învrednicește cineva, mai putem discuta protocolul de lucru. Ceea ce știu eu sigur este că, cu un asemenea grafic în mână, 90% din pălăvrăgelile actuale purtate din ignoranță sau cu gânduri ascunse și rea-intenție, ar deveni caduce.
Posted in Cugetari/Reflectii and tagged Coronavirus 19, GCS by Radu Moga Manzat
Un fel de Don Quijote de la Mancha
Până în prezent niciun om de știință autentic nu a pus sub semnul îndoielii truismul, bine stabilit în medicina veterinară , rodată de permanenta bătălie pe care o duce – nu cu o singură pandemie, cum este Covid 19- ci cu diversele epidemii și pandemii ce evoluează permanent la animale, truism conform căruia o pandemie nu dispare dintr-un anumit teritoriu până când cel puțin 50% dintre subiecții receptivi nu devin nereceptivi( mai sigur 60-80%) , fie ca urmare a trecerii prin infecție, fie ca urmare a vaccinării. Acesta este primul deziderat- absolut incontestabil- de la care cred eu că trebuia pornit orice raționament. La aimale, dar presupun că nu există motive valide pentru care oamenii ar face o mare excepție din acest punct de vedere. Rezultă clar că creșterea zilnică a numărului de subiecți reacționați pozitiv nu trebuia să fie o aproape permanentă și singură obsesie a decidenților, pentru înspăimântarea și demobilizarea populației, ci din contră, chiar un deziderat, singurul în măsură să conducă la stingerea mai rapidă a pandemiei. Aceasta cu condiția ca organele sanitare să fie capabile să păstreze un atent și ferm control al raportului optim dintre noile cazuri reacționate pozitiv și posibilitățile de îngrijire a cazurilor clinice în spitale sau la domiciliu (cu ajutorul mijloacelor cunoscute și deja intens mediatizate).Fapt absolut realizabil, după chiar datele furnizate de MS. Evident că fără internarea obligatorie a cazurilor pozitive asimptomatice. În schimb, la noi s-a început cu sfârșitul, respectiv cu eforturile pentru stoparea sau întârzierea la infinit a momentului cheie, acela de atingere a dezideratului de ” minim 50%-60% subiecți imuni, ca urmare a trecerii prin infecție sau a vaccinării”. Asta mi-a amintit de Don Quijote de la Mancha și lupta lui cu morile de vânt. În ritmul actual de testare am calculat eu că s-ar realiza obiectivul nu mai devreme de vreo 12-15 ani. Este clar că pe mine, ca virtual și posibil viitor pacient, o asemenea perspectivă m-ar dezavantaja în mod brutal, dată fiind vârsta mea. Și, mărturisesc că nu m-ar deranja prea mult dacă ar fi vorba de ceva inevitabil, de o fatalitate, dar dacă este vorba doar de diletantism și de incompetență crasă, de-a dreptul inexplicabile, a unei echipe medico-guvernamentală, căruia trebuie să-i suport eu consecințele, recunosc că simt nevoia să mă exprim. Desigur că nu se ajungea unde suntem dacă decidenții noștri, în naivitatea lor (ca să mă exprim eufemistic) nu ar fi crezut – și acționat ca atare- că se străduie să stopeze complet răspândirea unei pandemi în realitate implacabile, cum este Covid 19, prin câteva măsuri coercitive. Un nonsens. Să dau un exemplu simplu, pe înțelesul tuturor (din cele multe pe care le-aș putea da): Să zicem că 50% din populația receptivă din România este de 8000000. Aceasta însemnează că 8000000/ 43500 (total cazuri confirmate la zi)= 0,54 % din total cazuri posibile. Pe de altă parte, dintre cele 8000000 de persoane susceptibile au fost până în prezent testate ceva mai mult de 1000000 de persoane, față de care cele 43500 persoane testate pozitiv reprezintă doar cca 4.35% persoane care ar putea fi considerate pe viitor nereceptive. Dar la ce ne folosește această cifră, dacă habar nu avem care o fi situația printre restul de cca 7000000 de cetățeni susceptibili netestați, pentru că virusul s-a plimbat între timp și printre aceștia, nu ? Toată situația adacadabrantă actuală era logic previzibilă , dacă exista ceva mai multă competență, dacă se citea mai mult și nu ne încăpățânam să ne tot lăudăm ce bine am gestionat noi românii situația în primele luni, comparativ cu țările pe care acuma le invidiem. Acuma din nou vrem să fim noi mai originali decât toată lumea, pe de -o parte internând obligatoriu reactanții pozitivi asimptomatici, iar pe de altă parte plângându-ne că nu mai sunt paturi în spitale ! Repet: tot ce se întâmplă era previziibil , afară de cazul că existau ceva motive ascunse, pentru care ni se furnizau nouă zilnic exclusiv cifre aberante, fără nicio semnificție epidemiologică, din nu știu care motive. Chiar și în prezent, ni se repetă zilnic și obsesiv, pe toate posturile TV, ”o nouă creștere zilnică a numărului de cazuri” (o simplă cifră abstractă , fară nicio semnificație epidemiologică) în loc să ni se comunice raportul dintre numărul de noi testări și numărul de reacționați pozitiv, ceea ce este cu totul altceva și ne-ar permite să ne conformăm dictonului că ”nu este important atât punctul în care ne aflăm, cât direcția în care ne mișcăm”. Or, răspândirea virozei nu poate fi apreciată decât prin raportarea zilnica a nr. de testări la nr. de reacții pozitive. (Un grafic cu mediile pe căte 4-5 zile (preferbil pe 7 zile) ar fi preferabil pentr noi, dar neconvenabil pentru decidenți). Vreau chiar să afirm că, dacă s-ar proceda corect și în locul cifrelor abstracte – zilnic și în mod firesc crescătoare- ni s-ar prezenta un grafic cu raporturile dintre cifrele reprezentând nr de testați, supra nr de teste pozitive ar rezulta niște indici care ar reflecta faptul că actualmente incidența infecțiilor Covid nu este în creștere, cum greșit suntem informați zilnic. Și aceasta este de fapt realitatea ! Totul este ușor de calculat. Nu vreau să comentez oportunitatea obligativității de internare a cazurile pozitive asimptomatice pentru 48 de ore, dar nici nu pot să nu mă întreb cum se face că specialiștii din toate celelalte țări încă nu și-au dat seama că așa trebuie făcut, ca la noi… Cunoașterea celor câtorva cazuri reacționate pozitiv (0,54% din susceptibili) nu este inutilă, dar ce ne facem cu mult mai numeroasele cazuri de subiecți pozitivi foarte probabil existenți printre celelalte 7.000.000 de persoane( în exemplul nostru), care între timp zburdă prin societate și pe care nu îi cunoaștem, pur și simplu pentru că deocamdată nu au fost testați, și printre care probabil că sunt mult mai mulți pozitivi decât cei descoperiți printre milionul deja testat? Nu era oare mai bine ca, în loc să împingem până la ridicol obsesia aproape exclusivă de a stopa răspândirea virusului (împingând dacă se poate până la calendele grecești atingerea dezideratului de 50%), să ne concentrăm mai mult pe mai buna gestionare medico-administrativă a cazurilor survenite în mod natural, identificate și testate fie în cadrul cabinetelor de familie, fie a unor obiective sau situații particulare? Ar mai fi foarte multe de comentat, dar mă opresc aici pentru că sunt conștient că oricum nimic nu se va schimba, în ceea ce privește perspectiva mea și a celor ca mine, deși în ultima lună s-a cam început, în sfârșit, să se mai pomenească câte ceva și despre relația dintre nr de testați și nr de reacții pozitive , dar foarte incoerent și fără semnificații epidemiologice. Nimic mai mult.
P.S. Nu sunt de acord nici cu aserțiunea unor ”specialiști” care s-au hazardat să afirme că această pandemie este neeradicabilă, și că de acest virus nu vom mai putea scăpa probabil niciodată, din care cauză am face mai bine să ne obișnuim să conviețuim cu el. Cel puțin teoretic, conform regulei condiției celor cel puțin 50-60 procente de infecție realizate, virusul ar dispărea de la sine din populația respectivă în momentul atingerii dezideratului respectiv.
Posted in Cugetari/Reflectii and tagged Covid 19 by Radu Moga Manzat
UN PARADOX NEAOȘ ROMÂNESC
O să încerc să fiu cât se poate de direct și de clar, pentru ca să nu-mi fie răstălmăcite spusele. Să pornim de la două certitudini.
1- Prima certitudinee absolută este aceea că, dacă eu, prin nu știu ce împrejurare voi fi găsit reacționat pozitiv la testul Covid, fiind sănătos, deci fără să prezint simptome imputabile acestei maladi, se chiamă că voi putea fi înregistrat numai ca individ Covid pozitiv – asimptomatic. Precizez pentru cine nu poate să priceapă asta, că în toate limbile asimptomatic = fără simptome clinice = sănătos clinic (chiar dacă în organismul meu se ascund mai multe viroze și bacterioze)
2- Conform ciudatei legislații (unică în Europa și poate că și-n lume), care intră în viguare la noi de marți, cu acest statut (de reactant pozitiv asimptomatic), mai ales dacă din cauza căldurii ambiante aș avea și ghinionul să am și puțin peste 37,3 grade Celsius, eu aș fi pasibil de a fi internat (vedeți, că nu am spus arestat !) pentru cel puțin două zile, pentru a fi supus tratamentului, ca și , probabil, unor investigații (care?), chiar dacă eu voi susține morțiș că sunt ”sănătos tun”.
3-O altă certitudine indubitabilă este și faptul că încă nimenea în lume nu a avut pretenția că a descoperit vreun tratament specific contra Covid 19! Atunci ”specialiștii”ar putea pretinde că mă vor supune unui tratament simptomatic (ceea ce se cheamă că este un ”tratament contra simptomelor sesizate”). Bun, dar dacă simptomele lipsesc, tocmai pentru că sunt asimptomatic, ce tratament mi se va institui, contra căror simptome? Am fost oare destul de clar ?
Poate cineva să mă scoată din ceață și să îmi explice și mie cum poate fi un cetățean -ca mine-, onest și, plătitor de taxe și impozite, să fie claustrat și tratat intempestiv contra unei anumite boli, de care de fapt el nu suferă (încă odată: testat pozitiv nu însemnează bolnav de Covid !), mai ales că nici nu există un tratament specific contra Covid 19, sau că voi fi tratat pentru ameliorarea unor anume simptome, care de asemenea nu există ?
Dar aș dori, dacă se poate, o explicație serioasă, competentă și la obiect, fără aroganțe și răutăți. Pentru că , în fond, este vorba de bunăstarea, sănătatea și libertatea unui posibil pacient.
Posted in Cugetari/Reflectii by Radu Moga Manzat
Oare până când ?
Nu aș fi crezut că este posibil să se arunce atâta praf în ochii oamenilor, fără pic de jenă, de către așa-zișii specialiști într-o maladie despre care în fond nu știu mai nimic. Acuma au început să își dea seama că nu ar fi trebuit să inducă în eroare toată populația cu date vădit eronate, pentru că nu sunt destul de deștepți pentru asta. S-au fudulit că avem cele mai puține ”cazuri”, comparativ cu alte țări din Vest, deși era lesne previzibil că în câteva luni situația se va inversa. Și s-a inversat. Era ”la mintea cocoșului” că așa se va întâmpla. Fapt prognosticat în repetate rânduri și de subsemnatul, în calitate de simplu cetățean dotat cu rațiune și logică sănătoase, dar amenințat de lipsa de logică și rațiune a decidenților. Interesantă este totuși încăpățânarea cu care aceștia o țin ”langa” că persoanele reacționate pozitiv la teste (care teste?), dar care sunt asimptomatce, ar trebui totuși considerate cel puțin eliminatoare de virus, dacă nu chiar bolnave, și că în consecință trebuie internate și tratate. În calitate de posibil reactant (total)asimptomatic mă simt direct amenințat de către acești ”specialiști”, care ar putea să mă înhațe oricând și să mă încarcereze într-un spital, în vederea tratamentului (deși se știe că deocamdată nu există niciun tratamen specific). Atunci de ce o fac ? Nu cumva spitalele, și implicit medicii au anumite beneficii de pe urma numărului de internați? Răspunsul ar putea să fie edificator. Pur și simplu am frisoane la gândul că ar fi posibil ca să fie vorba de interesul pecuniar al cuiva ! Nu știu, dar cred că ar trebui cercetat. Oricum, presupun că trebuie să fie mult mai convenabil pentru specialiști să trateze cetățeni sănătoși (asimptomatici) decât bolnavi cronici, cu tot felul de maladii greu vindecabile. La ora actuală, după câte știu, în nicio țară nu se mai interneză reactanții pozitivi asimptomatici. Nici măca în SUA. Începând de ieri se pare că au cam renunțat (parțial) și ai noștri. Și-au dat seama cu toții (sper) că este absurd. Locurile în spitale și atenția ar trebui focusate excusiv și intensiv pe persoanele efectiv bolnave, care astfel ar putea beneficia de tratamente mai serioase, din toate punctele de vedere. Inclusiv persoanele care au simptome doar pentru Covid 19, la care nimenea nu poate garanta că nu există și unele comorbidități ascunse.
Consider că ar fi timpul să se renunțe la prezentarea în media de date contrafăcute și să se treacă la raportarea de date reale. Nu sunt întâmplătoare confuziile constante care se fac între nr. de teste și nr. de testați, între nr. de ”cazuri”, nr. de infectați și nr. de bolnavi. După luni de zile au acceptat să ne dea nu numai nr. de ”cazuri” (dar fără să ne spună câte cu- și câte fără alte siptome), ci și nr de teste, dar nu și la cine se refereau testele respective (câte erau repetiții, când au fost făcute). În altă ordine de idei, dacă doar în jur de 5% dintre teste au relevat reactanți pozitivi, deși testele au fost făcute doar la persoane care, din diverse motive, s-a suspicionat că ar fi fost posibil să fie infectate, atunci nu este greu să ne îchipuim cum ar fi dacă am lua în calcul și și celelelte vreo 18000000 de persoane care nu au fost examinate, pentru că nu s-au plâns de nimic. Desigur că atunci procentul ar fi insignifiant. Așa că revin cu întrebarea, din ce cauză se refuză să ni se furnizeze niște date care să reflecte situația reală. Nu cumva interesele noastre, ale pacienților, contravin intereselor decidenților ? Ce v-ar costa să ne prezentați zilnic câte un grafic cu media raporturilor dintre noii infectați și nr. de testați, descoperiți în ultimele 7 sau 10 zile. Inclusiv cei din ultima zi. În ziua următoare se adaugă cei din ziua respectivă și se elimină cei din prima zi etc. În felul acesta s-ar obține o curbă reală privind tendința evoluției, sub formă de grafic, în dinamică. Simplu, nu? Nu vă convine? Vă întreb, domnilor ”specialiști” în calitatea mea de posibilă victimă viitoare a deciziilor Dumneavoastră.
Posted in Cugetari/Reflectii and tagged Covid 19 by Radu Moga Manzat