Oare ce fel de crize ni s-au mai pregătit ?

           Eu nu am înțeles pentru care motiv pensionarii din România se complac în situația de milogi, care cerșesc  în van de la guvernanți pensii mai corecte, corespunzător cu contribuția prestată de-a lungul vieții, sau cu un anumit procent din  salariul mediu, corelat cu creșterea acestuia, câtă vreme este clar că guvernele nu au cum să le satisfacă cererile lor justificate, pentru că aceasta ar însemna să mai taie din veniturile nejustificate ale profitorilor de conjunctură, de toate culorile. Este drept că toate partidele au promis rezolvarea problemei, dar când au ajuns la putere, subit le-a lovit amnezia, și tot ce au facut a fost, să mai sporească veniturile, și așa scandalos de mari ale susținătorilor și acoliților celor instalați deja în fruntea bucatelor, fără a fi avut vreo contribuție la fondul de pensii, dar recurgând la tot felul de adăugiri șmecheroase, numite ”speciale”,- în realitate furturi ordinare din avutul obștesc-, ca de exemplu promovările până la gradul de general, urmate de pensionări timpurii ale unor minijupiste drăguțe, favorite, cu drept la reangajare, pentru cele sau cei care încă nu și-au făcut plinul până la vârsta de 45 de ani. Sau juriști cu conștiința supraîncărcată,  gemând sub povara abuzurilor săvârșite, în disprețul literei și spiritului unor legi, sau prin interpretarea incorectă a unor texte de lege –după părerea mea voit redactate confuz-  etc etc etc. Nesimțirea impostorilor, care s-au procopsit cu pensii și de  20 de ori mai mari decât ale celor îndreptățiți, nu are limite. Dobândite legal, desigur, în baza unor legi sau regulamente croite chiar pe măsura intereselor dumnealor.
Nu înțeleg nici cum de pot fi trișați pensionarii mereu, în ultimi 30 de ani, fie cu tot felul de minciuni, fie prin cumpărarea aleșilor, care le-ar putea face dreptate, dar care nu fac decât să simuleze că luptă prin ședințe sau la TV pentru drepturile pensionarilor, dând la infinit vina uni pe alții, de regulă pe precedenții. O rezolvare ar exista totuși, dar aceasta nu ar consta nicidecum în susținerea unor reprezentanți onești ai pensionarilor, încă neînregimentați politic în poziții cheie din parlament sau guvern, care să le apere drepturile-, pentru că aceștia sunt repede cumpărați de potentații vremii-, ci prin punerea pe picioare  a unui nou, unic și autentic partid al pensionarilor, la conducerea căruia să nu-și mai poată face loc intrușii, instalați acolo de către conducerile partidelor pe care le deservesc. Un asemenea partid autentic ar putea deveni cea mai importantă forță politică în România, dat fiind numărul uriaș al pensionarilor, ca și fidelitatea lor prezumtivă față de un partid care să le apere cu adevărat drepturile. Si evident că nu mă refer doar la cele pecuniare, ci și la cele sociale, economice, la stoparea furtișagurilor din avutul național pe diverse căi etc. Fără îndoială că dacă numai 20 % din voturi ar realiza la alegerile viitoare un asemenea partid,  nicio briză nu ar mai sufla cu succes în pânzele șmecherilor de toate facturile ! Noutatea ar consta  în simplul fapt că pensionarii nu ar mai fi nevoiți să se umilească în stradă  prin proteste sterile ca să li se apere drepturile de către persoane preocupate doar de promovarea propriilor interese, ci și- ar putea apăra singuri drepturile, din interiorul organismelor abilitate Acest lucru îl cunosc foarte bine politicienii, motiv pentru care au avut grijă dintotdeauna să înființeze chiar ei tot felul de sindicate și partidulețe care să se dea drept reprezentanți ai celor mulți.  Printre care și un actual așa- zis partid ”al pensionarilor”, al cărui principal scop mie îmi pare a fi doar acela de a ține locul ocupat în lista partidelor. Sau nu? Dumneavoastră ce știți despre acest partid, stimați prieteni ?  Presupun că tot mai nimic, ca și mine. Dar dacă totuși cineva ar avea curajul și onestitatea să construiască un asemenea partid absolut autentic, ar stârni o panică extraordinară printre politicieni și patronii acestora care, dându-și seama de pericol, s-ar lupta din răsputeri între ei ca să și-l adjudece și să-și instaleze în fruntea lui  oameni de ai lor, cu misiunea expresă de a-l trimite urgent pe linia moartă sau de a și-l aservi. Și cred că ar reuși, dacă nu va apare de undeva urgent măcar un nucleu de 2-3 oameni onești, inteligenți, curajoși și credibili, încă nemânjiți prin noroiul politicii românești și fără intenția de căpătuială, rezistenți la toate ofertele cumpărătorilor, care oferte am convingerea că ar curge cu duiumul, și nu la cote derizorii. Ei bine, stimați compatrioți facebook-iști, credeți că există asemenea 2-3 oameni printer noi, -excluzând categoric vechii politicieni, reeșapați în independenți-, care să nu mizeze exclusiv pe proteste sterile de stradă, pe milogeli pe la autorități și pe promisiuni deșarte, ci pe încrederea pensionarilor de azi și de mâine, câștigată în timp, pas cu pas, până la alegerile viitoare ? Cu alte cuvinte, gajul pentru alegerea în fruntea unui asemenea partid al unui candidat ar trebui să nu mai fie deloc legat de mulțimea promisiunilor, ci de întreaga sa activitate anterioară, civică, profesională, socială etc, verificată la sânge, pentru că cel mai mare pericol a devenit acela al acaparării funcțiilor superioare în partide și în structurile guvernamentale de către neaveniți. Eu sunt convins că există, și nu doar 2-3 ci mai mulți români ale căror principale calități sunt onestitatea, inteligența și onoarea, dar care totuși ezită deocamdată să facă un pas în față, pentru că știu că instantaneu ar deveni țintele preferate ale actualilor decidenți de toate facturile, care nu ar pregeta să îi compromită în toate felurile. deoarece se știe că în viața fiecărui om  a putut să survină cândva ceva, un fapt insignifiant care, privit cu rea credință dintr-un anumit unghi de vedere să poată fi gonflat până la ridicol și prezentat ca atare alegătorilor fără discernământ, compromițându-l, poate, pentru totdeauna.  Și atunci, nu mă mir dacă, înainte de a porni la drum, asemenea oameni se întreabă de două ori dacă oare merităm noi,  alegătorii, să se sacrifice pentru noi, precum fiul lui Dumnezeu ? Voi ce credeți, stimați prieteni feibuchiști ? Desigur că de-a lungul istoriei am avut și noi asemenea personalități, dar după câte știu eu, cam toți au sfârșit cum nu se poate mai rău, cu excepția primilor doi regi ai României, care au scăpat nevătămați, deși încercările de discreditare nu au lipsit nici în cazul lor. Și nu mă refer numai la conducătorii politici, ci și la diverși alți cetățeni, scriitori, poeți , ziariști, juriști,  militari etc, animați strict de sentimente patriotice. Dar voi, stimați prieteni feibuchiști, ce credeți ?

Posted in Cugetari/Reflectii by