CUGETĂRI  TARDIVE

(numai pentru uzul celor care au timpul și răbdarea necesare pentru a le parcurge în întregime)

Ani de zile am urmărit cu interes disputele interminabile din câmpul mediatic, încercând să discern de fiecare dată de care perte este dreptatea, cine minte și cine spune adevărul, cine este sincer și cine trișează. Ani grei pierduți din viață, pentru că nu înțelesesem că lucrurile nu trebuie privite doar în alb și negru, așa cum ni se prezintă nouă, naivilor. Nu înțelesesem că adevărul nu este niciodată de partea unuia sau al altuia dintre competitori, și nici că s-ar afla undeva pe la mijoc. Adevărul nu este niciodată la mijloc, ceea ce ar permite să se interpreteze că de fapt ambele părți au și nu au dreptate, în egală măsură. De fapt ambele părți sunt mincinoase, doar că nu în egală măsură. Una dintre părți este mai departe de adevăr decât cealaltă. Se știe că ”adevărul spus pe jumătate tot minciună este”. Ba uneori dacă numai 10% este o răstălmăcire a realității, aceasta ar putea induce un sens contrar întregii realități. Alteori chiar  și o virgulă, dacă este strămutată de la locul ei firesc, poate să inverseze sensul unei rostiri.
Nu înțelesesem că într-o dispută acerbă între două părți, de cele mai multe ori ambele părți mint, ambele părți sunt prefăcute și sunt animate de interese ascunse, de interese personale care vizează inducerea în eroare a acelorași victime: ascultătorii, adesea masele populare votante, între care unii naivi dar alții chiar slabi de minte, însă în egală măsură vinovați și ei de ipocrizie, prin aderarea necondiționată la una din părți, situații care survin în cazul alegerilor, dar lucrurile nu sunt diferite  nici în alte situații, cum sunt  confruntările la TV, cu sau fără miză electorală. Cu timpul am ajuns tot mai des să îmi pun tot felul de întrebări: de ce oare nu domnește în toate situațiile sinceritatea, de cănd ne complacem în această situație, numai  la noi sau și aevea oamenii par să fi devenit  denaturați, ce a indus starea actuală atât de inacceptabilă, există niște vinovați majori pentru starea în care s-a ajuns ?
Orice subiect fierbinte ar fi adus în dezbaterea publică  ar fi pledat în culori diferite de către fiecare dintre părți, dar fiecare pledând cu argumentele lui, conform intereselor proprii, cu exemple concrete, care  se știe că întotdeauna au efecte percutante. Dar noi mai știm însă astăzi și că, cu exemple concrete se poate demonstra orice, se poate susține orice aserțiune: depinde numai de unde au fost culese exemplele și de către cine.
Observ că astăzi aproape toată lumea este de părere că trăim într-o societate bolnavă, grav bolnavă, că nimic nu mai este autentic, totul este mistificat, că în nimeni și nimic nu mai poți avea încredere, că fiecare se crede un luptător contra tuturor, și că fiecare se simte amenințat de către toți ceilalți.  Extrem de triste, de deprimante aceste concluzii. Și totuși, să încercăm să înțelegem cauzele profunde ale degringoladei actuale, care generează, de la o lună la alta, tot mai mulți bolnavi de depresie, dintre care nu puțini abandonează lupta cu viața.
Să încercăm deci să mergem la rădăcina lucrurilor, la rădăcina răului, pentru că prin incriminări punctuale am înțeles demult că nu rezolvăm dilema.
               Am spus cândva că, după părerea mea, fiecare dintre noi se naște cu un imens bagaj de posibilități de dezvoltare, care există ca niște muguri  în genomul propriu, dintre care numai unii muguri se vor dezvolta, dependent  de o imensitate de factori, dintre care unii cunoscuți, alții necunoscuți. Mai departe, cred că mă suprapun parțial pe teoria mult contestatului Miciurin, care ne spunea că personalitatea fiecăruia individ se dezvoltă ca urmare a unui mix de factori cunoscuți sau nu, care acționează cu intensitate  diferită, simultan sau succesiv asupra individului. Nu cred în destin, adică în ceea ce ”ne este scris” încă de dinainte de a ne naște, dar cred cu tărie că aptitudinile și caracterele oamenilor se forjează în primii  7 ani de viață, și se conturează definitiv în următorii 14. Mediul de viață și hazardul sunt adevărații efectori. Familia, școala, și anturajul. Viața care urmează nu ne mai aduce decât acumulări cantitative, pozitive sau negative. Unul dintre personajele piesei de teatru a D-nei Ecaterina Oproiu a rostit la un moment dat : ”Cine a avut ceva original de spus în viață, a spus până la vârsta de 35 de ani, după care nu mai face decât să se repete”. Nu cred că lucrurile stau chiar așa, dar nici departe de adevăr nu este. De aici poate să pornească și ruptura dintre generații. Fiecare generație, decum a depășit vârsta de 16-17 ani  constată că este mai deșteaptă decât cea anterioară. Și în anumite privințe chiar este. Nu contează că ei știu tot mai puțin, spre nimic, din ceea ce a marcat viața înaintașilor lor.„ Istoria este bună doar pentru uzul  istoricilor, literatura pentru uzul scriitorilor și al profesorilor de română. Viața începe de la noi și suntem hotărâți să o trăim din plin, fără nicio reținere. Cultura noastră începe de la cunoașterea utilizării smartfonului, laptopului, tabletei și internetului, chiar dacă habar nu avem pe ce principiu funcționează”. Dar de unde au răsărit aceste generații spontanee ? Prima dintre aceste generații s-a constituit chiar în focul Revoluției din Decembrie 89, din foștii slujitori ai Conducătorului, care considerau că merită mai mult decât locurile călduțe pe care îi acceptase acesta. Oportuniști din naștere, ei au sărit imediat pe coama noului val și s-au aliniat disciplinați  în spatele celui mai reprezentativ dintre ei: Tovarășul  Ion Iliescu. Au pus mâna imediat pe putere (pentru că de șiretlicurile politice nu erau străini, spre deosebire de bieții revoluționari) și au pretins că ei au condus Revoluția! Bineînțeles că nu reușeau asta dacă nu se sprijineau pe umerii unor personalități proeminente ale momentului, ca Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu și alții, pe a căror naivitate – în cazul unora- sau prostie- în cazul altora – s-au bizuit. După ce și-au adjudecat și consolidat puterea politică și economică, aceștia și-au trimis progeniturile la studii în străinătate, dar nu la Moscova, ci în Occident, și astfel și-au asigurat și viitorul politic, pe baza unei noi generații, dar care avea aceleași năravuri ca cei care i-au crescut  și educat, pentru că ”ce naște din pisică șoareci mănâncă”. În paralel a crescut și s-a dezvoltat o nouă generație de oportuniști de conjunctură, oameni fără nicio conștiință, inculți dar ariviști, lacomi până la bulimie, care s-au cățărat atât de sus cât de mult i-a ajutat perfidia, viclenia și nesimțirea, însușiri naturale indispensabile succesului în ascensiune.
Pentru mine, revelația în cugetare a apărut mai recent, atunci când mi-am dat seama că societatea românească nu mai poate fi comparată cu o piramidă uriașă, în vârful căreia s-ar afla ”lupul alfa”, pe care în fond nimenea nu a reușit să îl identifice. O asemenea societate piramidală aparține trecutului. Asăzi societatea este compusă dintr-o multitudine de piramide puternice, conduse de tot atâția ”lupi alfa”, care mimează confruntarea dar în subsidiar cultivă negocierea, fără să își scoată însă ochii. Din când în când apare câte un Dragnea, care se visează hegemon peste mai multe piramide, dar atunci acesta, printr-un efort comun al celorlalți lideri este trimis la Rahova, pentru o vreme. Avem astăzi o piramidă a justiției, alta a finanțelor, alta a sănătății, alta a educației, a industriei, a comerțului, a instituțiilor de forță, a administrațiilor etc. În cadrul fiecărei piramide se dau lupte pentru ocuparea pozițiilor suverane, dar o caracteristică importantă a luptelor pentru putere, care acționează ca o lege nescrisă este aceea că loviturile nu trebuie să fie mortale sau definitive și mai ales să nu afecteze în vreun fel agoniselele obținute deja în timpul funcțiilor, printr-o varietate infinită de metode de furăciune. Echilibrul  dintre aceștia  se stabilește în parlament, unde sunt angajați să se certe în numele baronilor cei mai josnici dintre simbriași. Senzația generală pe care o au oamenii cinstiți este aceea că ne aflăm pe o navă care plutește în derivă, fără busolă, și care se scufundă încet din cauza unor avarii cauzate de niște torpile lansate și dinspre afară și dinăuntru.
Desigur că există și mulți cetățeni onorabili, care nu sunt indiferenți, și care sunt foarte dotați, inteligenți și dornici să contribuie cumva la repararea navei, dar aceștia nu pot să se apropie prea mult de vârfurile decidente ale piramidelor, toate locurile fiind ocupate de ariviștii strâns legați între ei prin fire nevăzute de interese. În această situație încâlcită eu nu mi-am mai putut închipui  societatea românească decât ca pe un ghem de sfori, care nu mai poate fi deșirat trăgănd de un capăt al firului sau, altfel spus,” tăind capul  hidrei„ și nici că va trebui să apară o mare personalitate providențială care să aducă nava pe linia de plutire. Da, în decursul istoriei au apărut câteva asemenea personalități puternice, dar au fost cu toții fie împușcați, fie întemnițați, fie alungați din țară, de la Alexandru Ioan Cuza și al său prim ministru Barbu Catargiu și până astăzi. Societatea actuală este putredă în întregul ei. Nicio reformă  și nicio rotire a cadrelor nu o mai poate salva, cât timp se contează pe aceiași oameni (la toate nivelurile), având aceleași deprinderi (povestea cu lupul și blana…)
Salvarea o văd totuși ca posibilă , dar numai dacă se repornește de la bază, de la firul ierbii.  Aceasta însă ar fi o operațiune de durată. Ar fi oare posibil așa ceva în România? Eu cred că da, însă numai dacă se începe cu învățământul. Ar mai fi posibilă investirea în fruntea învățământului românesc a unui alt Spiru Haret? Mai departe cred că un asemene om, împreună cu colectivul său ar ști ce are de făcut, că vor găsi metodele să sisteze toate porcăriile care stau la bază fabricării de diplome fără acoperire, a falsificării examenelor la toate nivelurile, inclusiv a doctoratelor, a plagiatelor, a titlurilor științifice acordate printr-un fel de ”troc„  între facultăți, a concursurilor de promovare aranjate etc. Nu cred că niște conducători care și-au dobândit diplomele pe merit, cu sârgoință, în Occident ar mai tolera actuala stare de lucruri. Insist pe criteriul diplomelor realizate în Occident, pentru că altfel în fruntea învățământului ne-am trezi tot cu d-na Andronescu, Liviu Pop, Monica Anisie și  toți ceilalți habarniști, pe care îi cunoașteți. Trebuie început cu eliminarea imposturii din învățământul de toate gradele. Cu timpul, în decurs de câțiva ani, autenticul ar înlocui impostura, iar cadrele astfel formate vor fi capabile să formeze, la rândul lor, alte cadre valoroase, în toate domeniile. Trebuie să credem că cu timpul profesorii vor fi profesori, doctorii vor fi doctori, magistrații magistrați și așa mai departe. Consider că suntem obligați să fim optimiști, să începem, să încercăm cel puțin,  pentru a nu ne acoperii de oprobiul generațiilor viitoare.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged by

VERIFICARE

Simțindu-mă îngrozit de știrea permanentă de la TV,  de 12 ori pe zi din
ultimele 8-9 zile, cum că nr. cazurilor de indivizi reacționați  pozitiv la
Covid 19 au  reacționat pozitiv tot mai mare, de la o zi la  alta, am vrut
să aflu și eu cam  cu cât a crescut zilnic . Expresiile au fost : creștere
expozivă , creștere  alarmantă  etc.      Iată rezltatele:
DATA       Nr  STĂRI    DIN CARE POZITIVI              %
24.07.20          22.532              1119                                4,96
25.07.20          22. 511             1124                                 4.99
26.07.20          15.098              1120          DUMINECĂ   7.41
27.07.20              7574              1104              LUNI       14.05
28.07.20          21.135               1151                                  5.44
29.07.20          22.040               1189                                 5.40
30.07.20          23.346               1356                                 5,86
31.07.20          22.500                1295                                 5.78
o1.07.20           23.451                1225                                5.22
Se vede că, cu excepția zilelor de duminecă și luni  (când nu știu ce
s-a întâmplat) creșterea a fost de sub 1% !! ,
respectiv   între  4.96 și 5.86   (ultima coloană)
Ce or fi văzut ”specialiștii” noștri atât de alarmant și explosiv,
nu îmi este clar.  Mie mi se par mici cifrele în comparație
cu cele din alte țări. Să nu uităm cum au fost selecționați subiecții
și că vorbim totuși despre o pandemie. Când în Primăria Generală
au fost testați aleator 4000 de persoane, procentul testelor pozitive
a fost de numai 0,10 %. Situația  adevăroată o vom cunoaște doar
atunci când selecționarea subiecților testați se va face nediscriminatoriu
și în număr mult mai mare. Chiar dacă extinderea infecției ar decurge în
continuare mai rapid decât în ritmul maxim din ultima lună, cu
chiar peste 1600 de infectați pe zi, respectiv  48.000/lună, respectiv
576.000/an, rezultă că s-ar putea atinge dezideratul de cca 7.000.000
susceptibili câți teoretic au mai rămas neinfectați (50% din populație)
abea peste cca 12 ani !. Dacă știința și aritmetica nu ne mint, abea atunci
am putea spera să scăpăm de virusul din teritoriu, evident, dacă între
timp nu se schimbă nimic în gândirea decidenților.
Norocul nostru este că între timp virusu ne vine în ajutor
și se propagă liniștit, încet dar sigur, în restul populației receptive,
grăbind lucrurile. Problema este numai că -tot știința ne-o spune- cu cât
mai multe pasaje se succed, cu atât mai mare riscul de exacerbare a
virulenței/agresivității virusului.
Concluzia pare clară, pentru cine vrea să o vadă:
mutarea accentului  și mai ales a responsabilității de pe umerii polițiștilor ,
jandarmilor și comercianților față de persoanele sănătoase,  pe mai eficientul,
mai înțeleptul și mai competentul  manageriat al sistemului de sănătate, cu
referire specială la reactanții cu simptome specifice Covid.
Evident că acolo este cheia !!
Vreau să transmit și jurnaliștilor că situația este și așa destul de neplăcută
pentru noi, ca să nu mai fie necesară  și umflarea și exagerarea realității . Cu
trimitere specială  la o mai nouă moderatoare de la Realitatea Plus, care după
ce că nu înțelege absolut nimic, mai este și foarte vehementă și enervantă.
Toate datele au fost culese din Buletinul Informativ al  MS și de la GCS.
Cum s-ar spune, am lucrat numai ”cu materialul clientului”.

 

 

 


Posted in Cugetari/Reflectii by

VERIFICARE

 

VERIFICARE
Simțindu-mă îngrozit de știrea permanentă de la TV,  de 12 ori pe zi din
ultimele 5-6 zile, cum că nr cazurilor de indivizi reacționați  pozitiv la
Covid 19 au  reacționat pozitiv tot mai mare, de la o zi la  alta, am vrut
să aflu și eu cam  cu cât a crescut zilnic . Expresiile au fost : creștere
expozivă , creștere  alarmantă  etc.      Iată rezltatele:
DATA       Nr  DE TESTĂRI    DIN CARE POZITIVI        %
24.07.20          22.532              1119                                4,96
25.07.20          22. 511             1124                                 4.99
26.07.20          15.098              1120      DUMINECĂ   7.41
27.07.20              7574              1104              LUNI       14.05
28.07.20          21.135               1151                                  5.44
29.07.20          22.040               1189                                 5.40
30.07.20          23.346               1356                                 5,86
31.07.20          22.500                1295                                 5.78
Se vedeve că, cu excepția zilelor de duminecă și luni  (când nu știu ce
s-a întâmplat) creșterea a fost de sub 1% !!! ,
respectiv   între  4.96 și 5.86   (ultima coloană)
Ce or fi văzut ”specialiștii” noștri atât de alarmant și explosiv,
nu îmi este clar.  Mie mi se par mici cifrele în comparație
cu cele din alte țări. Să nu uităm cum au fost selecționați subiecții
și că vorbim totuși despre o pandemie. Când în Primăria Generală
au fost testați aleator 4000 de persoane, procentul testelor pozitive
a fost de numai 0,10 %. Situația  adevărată o vom cunoaște doar
atunci când selecționarea subiecților testați se va face nediscriminatoriu
și în număr mult mai mare. Chiar dacă extinderea infecției ar decurge în
continuare mult mai rapid decât în ritmul maxim actual, din ultima lună, cu
chiar peste 1600 de infectați pe zi, respectiv  48.000/lună, respectiv
576.000/an, rezultă că s-ar putea atinge dezideratul de cca 7.000.000
susceptibili câți teoretic au mai rămas neinfectați (50% din populație)
abea peste cca 12 ani !. Dacă știința nu ne minte, abea atunci am putea
spera să dispară virusul din teritoriu, evident, dacă nu se schimbă nimic
în gândirea decidenților.  Concluzia pare clară, pentru cine vrea să o vadă:
mutarea accentului  și a responsabilității de pe activitatea polițiștilor,
jandarmilor și a comercianților față de persoanele sănătoase,  pe mai
eficientul manageriat al sistemului de sănătate..Acolo este cheia !
Vreau să transmit și jurnaliștilor că situația este și așa destul de neplăcută
pentru noi, ca să nu mai fie necesară   umflarea și exagerarea realității.
Toate datele au fost culese din Buletinul Informativ al  MS și de la GCS.
Cum s-ar spune, am lucrat numai ”cu materialul clientului”.

 

 

 


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged by

AM AJUNS O ȚARĂ DE EPIDEMIOLOGI !

Mărturisesc că nu aș fi crezut să apuc eu ziua în care epidemiologia să devină nu numai o disciplină de bază în medicina veterinară, pentru care confruntarea cu diversele epidemii și pandemii a fost și este permanent la ordinea zilei, dar și un subiect de nesfârșite discuții antagonice dintre politicieni de toate culorile, jurnaliști, moderatori TV și medici umani arondați, șoferi de taxi și frizeri. Toți se pricep de minune, toți au păreri proprii, ferme și ”asezonate„ cu diverse exemple. Covid 19 a ajuns un fel de măciucă  cu care adversarii politici sau economici, în lipsă de argumente credibile și acceptabile, toate inepțiile sunt susținute cu îndârjire, dacă pot fi corelate cumva cu opțiunile electoratului, pe durata campaniei (nu mai mult). Peste noapte au apărut niște așa-ziși specialiști, într-o boală despre care de fapt nu știau nimic până în luna ianuarie, și pe aserțiunile cărora se sprijineau toate perorațiile decidenților. Între timp au mai învășat câte ceva cu toții, de la pacienți, dar partea cu interpretarea observațiilor este mai dificilă.
        Dacă în locul nesfârșitelor certuri si acuze reciproce pe marginea pretextului Coronavirus19, Grupul de Comunicare Strategică (GCS) -afiliat, după cum se pare politico-strategic-, însărcinat cu comunicarea ”strategică„ ( de ce nu reală ?) și cu prelucrarea datelor statistice (probabil tot strategică..), ne-ar publica un singur grafic sugestiv și corect întocmit, totul s-ar lămuri ca prin farmec, definitiv și indubitabil: când s-a greșit, ce s-a greșit, care sunt consecințele și la ce ne putem aștepta. Toate suspiciunile și acuzațiile de măsluire a datelor ar fi risipite pe viitor. Credeți că vor face GCS un asemenea grafic? Eu nu cred, pentru că nu o să le convină rezultatul, nici lor și nici patronilor. De aceea, propun ca vreunul dintre prietenii de pe Facebook , care are posibilitatea, iscusința și energia necesare, să-l facă în locul GCS și să îl posteze.
Menționez că toate țările occidentale au asemenea grafice corect concepute, intuitive, care se pot găsi pe Internet, dar nu și GCS (a cărui sarcină principală ar trebui să fie), din a cărui grafice lipsesc (nu întâmplător) datele esențiale.  Eu am reușit să-l fac doar pentru două săptămâni și știu că se poate face dacă există iscusința, energia si logistica necesare, dar este destul de mult de lucru.. Iată ce condiții trebuie, după părerea mea, să îndeplinească graficul:
1 – Într-un sistem de axe rectangulare, Graficul trebuie  să cuprindă pe abscisă căte un punct pentru fiecare zi, din data de 20 martie și până la zi. Pe ordonată se trec cca 70 de puncte, la nivelul cărora se va înscrie media valorile zilnice ale nou-infectaților. Pe același grafic sau pe un alt grafic se vor înscrie câturile rezultate din împărțirea nr de cazuri zilnice la nr de testări din ziua respectivă, așa cum se descrie la pct 2. Aceasta este în cazul Romîniei varianta dezirabilă.
2 – Pentru data de 7 martie se trece media aritmetică a cazurilor raportate în ultimele 7 zile, pe care o notăm cu M1. Respectiv (a+b+c+d+e+f+g)/7=M1 unde a,b,c,d,e,f și g sunt valorile raportate în zilele de 1-7 martie. Pentru data de 8 martie se adună la M1 cifra înregistrată în ziua de 8 martie (h) și se scade cifra înregistată în prima zi (a), obținându-se valoarea M2;  respectiv   M2= M1+h-a
unde h este valoarea raportată în ziua a 8-a, iar a este valoarea raportată în prima zi.  Pentru data de 9 martie, la M2  se adaugă valoarea  din ziua a 9-a (i) și se scade valoarea din ziua de 2 martie (b). Mai departe: M3= M2+j-c    M4=M3+k-d   ș.a.m.d. până la zi. Cu calculatorul totul decurge foarte repede; mai dificilă este culegerea datelor, din cauza modului cam ermetic în care GCS le comunică.   Dacă se consieră că graficul ar fi prea stufos, este posibil și ca să fie trecute pe abscisă doar mediile datelor de pe câte 4- 5 sau chiar 7 zile. Rezultatul ar suferi puțin ca acribie, dar ar fi la fel de veridic.
3 – Graficele evoluțiilor pandemiilor din principalele țări europene (Italia, Spania, Franța, Germania, UK) se găsesc foarte frumos ilustrate pe Internet, de unde pot fi extrase datele și introduse pe graficul propriu, alături de curba noastră. Se va vedea cum conduita de la noi a mers tot timpul în contratimp cu cea din celelalte țări.
Chiar sunt curios dacă se încumetă cineva să se apuce de treabă sau nu. GCS sigur nu. La nevoie, dacă se învrednicește cineva, mai putem discuta protocolul de lucru. Ceea ce știu eu sigur este că, cu un asemenea grafic în mână, 90% din pălăvrăgelile actuale purtate din ignoranță sau cu gânduri ascunse și rea-intenție, ar deveni caduce.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , by

Un fel de Don Quijote de la Mancha

Până în prezent niciun om de știință autentic nu a pus sub semnul îndoielii truismul, bine stabilit în medicina veterinară , rodată de permanenta bătălie pe care o duce – nu cu o singură pandemie, cum este Covid 19-  ci cu diversele epidemii și pandemii ce evoluează permanent la animale, truism conform căruia o pandemie nu dispare  dintr-un anumit teritoriu până când cel puțin 50% dintre subiecții receptivi nu devin nereceptivi( mai sigur 60-80%) , fie ca urmare a trecerii prin infecție, fie ca urmare a vaccinării. Acesta este primul deziderat- absolut incontestabil-  de la care cred eu că trebuia pornit orice raționament. La aimale, dar presupun că nu există motive valide pentru care oamenii ar face o mare excepție din acest punct de vedere. Rezultă clar că creșterea zilnică a numărului de subiecți reacționați pozitiv nu trebuia să fie o aproape permanentă și singură obsesie a decidenților, pentru înspăimântarea și demobilizarea populației, ci din contră, chiar un deziderat, singurul în măsură să conducă la stingerea mai rapidă a pandemiei. Aceasta cu condiția ca organele sanitare să fie capabile să păstreze un atent și ferm control al raportului optim dintre noile cazuri reacționate pozitiv și posibilitățile de îngrijire a cazurilor clinice în spitale sau la domiciliu (cu ajutorul mijloacelor cunoscute și deja intens mediatizate).Fapt absolut realizabil, după chiar datele furnizate  de MS. Evident că fără internarea obligatorie a cazurilor pozitive asimptomatice. În schimb, la noi s-a început cu sfârșitul, respectiv cu eforturile pentru stoparea sau întârzierea  la infinit  a momentului cheie, acela de atingere a dezideratului  de ” minim 50%-60%  subiecți imuni,  ca urmare a trecerii prin infecție sau a vaccinării”. Asta mi-a amintit de Don Quijote de la Mancha și lupta lui cu morile de vânt. În ritmul actual de testare am calculat eu că s-ar realiza obiectivul nu mai devreme de  vreo 12-15 ani.  Este clar că pe mine, ca virtual și posibil viitor pacient, o asemenea perspectivă m-ar dezavantaja în mod brutal, dată fiind vârsta mea. Și, mărturisesc că nu m-ar deranja prea mult dacă ar fi vorba de ceva inevitabil, de o fatalitate, dar dacă este vorba doar de diletantism și de incompetență crasă, de-a dreptul inexplicabile, a unei echipe medico-guvernamentală, căruia trebuie să-i suport eu consecințele, recunosc că  simt nevoia să mă exprim. Desigur că nu se ajungea unde suntem dacă decidenții noștri, în naivitatea lor (ca să mă exprim eufemistic) nu ar fi crezut – și acționat ca atare- că se străduie să stopeze complet răspândirea unei pandemi în realitate implacabile, cum este Covid 19, prin câteva măsuri coercitive. Un nonsens. Să dau un exemplu simplu, pe înțelesul tuturor (din cele multe pe care le-aș putea da): Să zicem că 50% din populația receptivă din România este de 8000000. Aceasta însemnează că 8000000/ 43500 (total cazuri confirmate la zi)= 0,54 % din total cazuri posibile. Pe de altă parte, dintre cele 8000000 de persoane  susceptibile au fost până în prezent testate ceva mai mult de 1000000 de persoane, față de care cele 43500  persoane testate pozitiv reprezintă doar cca 4.35%  persoane care ar putea fi considerate  pe viitor nereceptive. Dar la ce ne folosește această cifră,  dacă habar nu avem care o fi situația printre restul de  cca 7000000 de cetățeni susceptibili netestați,  pentru că virusul s-a plimbat între timp  și printre aceștia, nu ? Toată situația adacadabrantă actuală   era logic previzibilă ,  dacă exista ceva mai multă competență, dacă se citea mai mult și nu ne încăpățânam să ne tot lăudăm ce bine am gestionat noi românii situația în primele luni, comparativ cu țările pe care acuma le invidiem. Acuma din nou vrem să fim noi mai originali decât toată lumea, pe de -o parte internând obligatoriu reactanții pozitivi asimptomatici, iar  pe de altă parte plângându-ne că nu mai sunt paturi în spitale ! Repet: tot ce se întâmplă era previziibil , afară de cazul că existau ceva motive ascunse, pentru care ni se furnizau nouă zilnic exclusiv cifre aberante, fără nicio semnificție epidemiologică, din nu știu care motive. Chiar și în prezent, ni se repetă zilnic și obsesiv, pe toate posturile TV, ”o nouă creștere zilnică a numărului  de cazuri” (o simplă cifră abstractă , fară nicio semnificație epidemiologică) în loc să ni se comunice raportul dintre numărul de noi testări  și numărul de reacționați pozitiv, ceea ce este cu totul altceva și ne-ar permite să ne conformăm dictonului  că ”nu este important atât punctul în care ne aflăm, cât direcția în care ne mișcăm”. Or, răspândirea virozei nu poate fi apreciată decât prin raportarea zilnica a nr. de testări la nr. de reacții pozitive. (Un grafic cu mediile pe căte 4-5 zile (preferbil pe 7 zile) ar fi preferabil pentr noi, dar neconvenabil pentru decidenți). Vreau chiar să afirm că, dacă s-ar proceda corect și în locul cifrelor abstracte – zilnic și în mod firesc crescătoare- ni s-ar prezenta un grafic cu raporturile dintre cifrele reprezentând nr de testați, supra nr de teste pozitive ar rezulta niște indici care ar reflecta faptul că actualmente incidența infecțiilor Covid nu  este în creștere, cum greșit suntem informați zilnic. Și aceasta este de fapt realitatea ! Totul este ușor de calculat. Nu vreau să comentez oportunitatea obligativității de internare a cazurile pozitive asimptomatice pentru 48 de ore, dar nici nu pot să nu mă întreb cum se face că specialiștii din toate celelalte țări încă nu și-au dat seama că așa trebuie făcut, ca la noi… Cunoașterea celor câtorva cazuri reacționate pozitiv (0,54% din susceptibili) nu este inutilă, dar ce ne facem cu mult mai numeroasele cazuri de subiecți pozitivi foarte probabil existenți printre celelalte 7.000.000  de persoane( în exemplul nostru), care între timp zburdă prin societate și pe care nu îi  cunoaștem, pur și simplu pentru că deocamdată nu au fost testați, și printre care probabil că sunt mult mai mulți pozitivi decât cei descoperiți printre milionul deja testat? Nu era oare mai bine ca, în loc să împingem până la ridicol obsesia aproape exclusivă de a stopa răspândirea virusului (împingând dacă se poate până la calendele grecești atingerea dezideratului de 50%), să ne concentrăm mai mult pe mai buna gestionare medico-administrativă a cazurilor survenite în mod natural, identificate și testate fie în cadrul cabinetelor de familie, fie a unor obiective sau situații particulare? Ar mai fi foarte multe de comentat, dar mă opresc aici pentru că sunt conștient că oricum nimic nu se va schimba, în ceea ce privește perspectiva mea și a celor ca mine, deși în ultima lună s-a cam început, în sfârșit, să se mai pomenească câte ceva și despre relația dintre nr de testați și nr de reacții pozitive , dar foarte incoerent și fără semnificații epidemiologice. Nimic mai mult.

P.S. Nu sunt de acord nici cu aserțiunea unor ”specialiști” care s-au hazardat să afirme că această pandemie este neeradicabilă, și că de acest virus nu vom mai putea scăpa probabil niciodată, din care cauză am face mai bine să ne obișnuim să conviețuim cu el. Cel puțin teoretic, conform regulei condiției celor cel puțin 50-60 procente de infecție  realizate, virusul ar dispărea de la sine din populația respectivă în momentul atingerii dezideratului respectiv.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged by

UN PARADOX NEAOȘ ROMÂNESC


O să încerc să fiu cât se poate de direct și de clar, pentru ca să nu-mi fie răstălmăcite spusele. Să pornim de la două certitudini.
1- Prima certitudinee absolută este aceea că, dacă eu, prin nu știu ce împrejurare voi fi găsit reacționat pozitiv la testul Covid, fiind sănătos, deci fără să prezint simptome imputabile acestei maladi, se chiamă că voi putea fi înregistrat numai ca individ Covid pozitiv – asimptomatic. Precizez pentru cine nu poate să priceapă asta, că în toate limbile asimptomatic = fără simptome clinice = sănătos clinic (chiar dacă în organismul meu se ascund mai multe viroze și bacterioze)
2- Conform ciudatei legislații (unică în Europa și poate că și-n lume), care intră în viguare la noi de marți, cu acest statut (de reactant pozitiv asimptomatic), mai ales dacă din cauza căldurii ambiante aș avea și ghinionul să am și puțin peste 37,3 grade Celsius, eu aș fi pasibil de a fi internat (vedeți, că nu am spus arestat !) pentru cel puțin două zile, pentru a fi supus tratamentului, ca și , probabil, unor investigații (care?), chiar dacă eu voi susține morțiș că sunt ”sănătos tun”.
3-O altă certitudine indubitabilă este și faptul că încă nimenea în lume nu a avut pretenția că a descoperit vreun tratament specific contra Covid 19!  Atunci ”specialiștii”ar putea pretinde că mă vor supune unui tratament simptomatic (ceea ce se cheamă că este un
”tratament contra simptomelor sesizate”). Bun, dar dacă simptomele lipsesc, tocmai pentru că sunt asimptomatic, ce tratament mi se va institui, contra căror simptome? Am fost oare destul de clar ?
       Poate cineva să mă scoată din ceață și să îmi explice și mie cum poate fi un cetățean -ca mine-, onest și, plătitor de taxe și  impozite, să fie claustrat și tratat intempestiv contra unei anumite boli, de care de fapt el nu suferă (încă odată: testat pozitiv nu însemnează bolnav de Covid !), mai ales că nici nu există un tratament specific contra Covid 19, sau  că voi fi tratat pentru ameliorarea unor anume simptome, care de asemenea nu există ?
Dar aș dori, dacă se poate, o explicație serioasă, competentă și la obiect, fără aroganțe și răutăți. Pentru că , în fond, este vorba de bunăstarea, sănătatea și libertatea unui posibil pacient.


Posted in Cugetari/Reflectii by

Oare până când ?

Nu aș fi crezut că este posibil să se arunce atâta praf în ochii oamenilor, fără pic de jenă, de către așa-zișii specialiști într-o maladie despre care în fond nu știu mai nimic. Acuma au început să își dea seama că nu ar fi trebuit să inducă în eroare toată populația cu date vădit eronate, pentru că nu sunt destul de deștepți pentru asta. S-au fudulit că avem cele mai puține ”cazuri”, comparativ cu alte țări din Vest, deși era lesne previzibil că în câteva luni situația se va inversa. Și s-a inversat. Era ”la mintea cocoșului” că așa se va întâmpla. Fapt prognosticat în repetate rânduri și de subsemnatul, în calitate de simplu cetățean dotat cu rațiune și logică sănătoase, dar amenințat de lipsa de logică și rațiune a decidenților.  Interesantă este totuși  încăpățânarea cu care aceștia o țin ”langa” că persoanele reacționate pozitiv la teste (care teste?), dar care sunt asimptomatce, ar trebui totuși considerate cel puțin  eliminatoare de virus, dacă nu chiar bolnave, și că în consecință trebuie internate și tratate. În calitate de posibil reactant (total)asimptomatic mă simt direct amenințat de către acești ”specialiști”, care ar putea să mă înhațe oricând și să mă încarcereze într-un spital, în vederea tratamentului (deși se știe că deocamdată nu există niciun tratamen specific). Atunci de ce o fac ? Nu cumva spitalele, și implicit medicii au anumite beneficii de pe urma numărului de internați? Răspunsul ar putea să fie edificator. Pur și simplu am frisoane la gândul că ar fi posibil ca să fie vorba de interesul pecuniar al cuiva ! Nu știu, dar cred că ar trebui cercetat. Oricum, presupun că trebuie să fie mult mai convenabil pentru specialiști să trateze  cetățeni sănătoși (asimptomatici) decât bolnavi cronici, cu tot felul de maladii greu vindecabile. La ora actuală, după câte știu, în nicio țară nu se mai interneză reactanții pozitivi asimptomatici. Nici măca în SUA. Începând de ieri se pare că au cam renunțat (parțial) și ai noștri. Și-au dat seama cu toții (sper) că este absurd. Locurile în spitale și atenția ar trebui focusate excusiv și intensiv pe persoanele efectiv bolnave, care astfel ar putea beneficia de tratamente mai serioase, din toate punctele de vedere. Inclusiv persoanele care au simptome doar pentru Covid 19, la care nimenea nu poate garanta că nu există și unele comorbidități ascunse.
Consider că ar fi timpul să se renunțe la prezentarea în media de date contrafăcute și să se treacă la raportarea de date reale. Nu sunt întâmplătoare confuziile constante care se fac între nr. de teste și nr. de testați, între nr. de ”cazuri”, nr. de infectați și nr. de bolnavi. După luni de zile au acceptat să ne dea nu numai nr. de ”cazuri” (dar fără să ne spună câte cu-  și câte fără alte siptome), ci și nr de teste, dar nu și la cine se refereau testele respective (câte erau repetiții, când au fost făcute). În altă ordine de idei, dacă doar în jur de 5% dintre teste au relevat reactanți pozitivi, deși testele au fost făcute doar la persoane care, din diverse motive, s-a suspicionat că ar fi fost posibil să fie infectate, atunci nu este greu să ne îchipuim cum ar fi dacă am lua în calcul și și celelelte vreo 18000000 de persoane care nu au fost examinate, pentru că nu s-au plâns de nimic. Desigur că atunci procentul ar fi insignifiant. Așa că revin cu întrebarea, din ce cauză se refuză să ni se furnizeze niște date care să reflecte situația reală. Nu cumva interesele noastre, ale pacienților, contravin intereselor decidenților ? Ce v-ar costa să ne prezentați zilnic câte un grafic cu media raporturilor dintre noii infectați și nr. de testați, descoperiți în ultimele 7 sau 10 zile. Inclusiv cei din ultima zi. În ziua următoare se adaugă cei din ziua respectivă și se elimină cei din prima zi etc. În felul acesta s-ar obține o curbă reală privind tendința evoluției, sub formă de grafic, în dinamică.  Simplu, nu?  Nu vă convine? Vă întreb, domnilor ”specialiști” în calitatea mea de posibilă victimă viitoare a deciziilor Dumneavoastră.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged by

LABIRINTUL ROMÂNESC

             În ultimii 154 de ani, în România au fost votate 8 constituții : 3 până la al doilea război  mondial și 5 după al dilea război mondial. Toate cele 5 constituții care au fost elaborate în ultimii 72 de ani, respectiv după cea din anul 1948, au fost concepute și votate de fiecare dată sub egida unui  comunist, în calitate de șef al statului  (secretar al PMR, președinte RSR), inclusiv ultima, cea din 2003, care este încă în viguare !
Mai concret, după  ce puterea a căzut practic în mâna comuniștilor, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej, în 1948 a fost votată prima constituție zisă
democratică, constituție care, deși anula principalele trăsături liberale ale celor trei constituții anterioare, nu i-a mulțumit pe comuniști, care doreau puterea deplină, astfel că după numai 4 ani, în anul 1952 au organizat elaborarea unei noi constituții, de inspirație sovietică, care suprima principalele drepturi  și libertăți democratice în favoarea dictaturii proletariatului, și consfințea rolul conducător al Partidului, tot sub conducerea tov. Gh. Gh.Dej.
Următoarea constituție a fost votată în anul 1965, care se vroia să marcheze o cotitură, prin venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, Constituție care a fost elaborată după numai un an și cinci luni de la preluarea puterii.      Noua constituție recunoștea rolul conducător  al comuniștilor, prin schimbarea numelui PMR în PCR și consfințea Marea Adunare Națională ca forul suprem legiuitor, ce își desfășura activitatea cu recunoașterea rolului conducător al Partidului Comunist Român !
Tot această constituție legifera, pentru prima dată, înființarea Curții Constituționale a României, ca principal instrument politic de zădărnicire a oricăror tentative de îndepărtare a  principalilor conducători comuniști de la butoanele puterii, chiar și atunci când aceștia s-ar afla în opoziție.
Următoarea constituție, care a fost inspirată de Ion Iliescu și redactată de un grup de apropiați ai acestuia, încă de dinaintea Revoluției din 1989, oficializați în Adunarea Constituantă, a fost votată cu largă majoritate în anul 1991, după numai  un an de la preluarea frâielor puterii de către Ion Iliescu . Totuși, Ion Iliescu nu a fost pe deplin mulțumit cu toate articolele votate, care se pare că nu betonau îndeajuns la putere tovarășii de drum ai Presedintelui.
Cu ocazia celei de a doua președinții (de fapt a treia!), Ion Iliescu a impus revizuirea constituției din 1991 ”pe ici pe colo, prin punctele esențiale”, astfel că de fapt a rezultat o nouă constituție, după numai doi ani de la reinstalarea la Controceni și întru totul pe gustul Președintelui Iliescu: Constituția României din anul 2003

Să recapitulăm:
Constituția  din  1948  Gheorghe Gheorghiu Dej          După 1 an de la preluarea integrală a puterii
Constiția   din 1952      Gheorghe Gheorghu Dej           După  4 ani
Constituția  din  1965   Nicolae Ceaușescu                     După  1 an șDi 5 luni de la instalare
Constituția  din  1991   Ion Iliescu                                     După 1 an și 6 luni de la instalare
Constituția  din  2003   Ion Iliescu                                     După  3 ani  de la reinstalare

Și acuma să facem câteva foarte succinte observații:
De câte ori  un  lider comunist a fost instalat în cea mai înaltă poziție de conducere a Statului, prima, cea mai urgentă și mai imperioasă acțiune a sa a fost să își întărească poziția lui și a acoliților săi, printr-o nouă consituție, astfel încât să devină imposiilă înlăturarea lor și a descendenților lor de la putere, în următoarea sută de ani (nu este o glumă!). Și, se pare că până în prezent stratagema a funcționat.
         Un fapt care nu a avut cum să nu îmi dea de gândit, este că totuși , în intervalul 1948-2020 au existat și 18 ani în care cea mai înaltă funcție în stat –aceea de Președinte- nu a fost ocupată de un reprezentant al vechiului clan (cel puțin nu declarat fățiș), dar niciunul dintre cei trei președinți în cauză nu a făcut tot posibilul în acest scop, nici măcar spre sfârșitul mandatului. Exemplific cu ultimul președinte, căruia chiar textul actual al Constituției i-ar fi permis cel puțin să inițieze o revizuire a Constituției (art.150, alineatul 1) gest absolut necesar și important, chiar dacă în final mașina de vot pesedistă ar fi zădărnicit tentativa. Or, este cum nu se poate mai clar că, atâta timp cât PSD deține președinția ambelor camere parlamentare și a Curții Constituționale, absolut nimic important nu se poate întreprinde, dacă nu este pe gustul și în interesul celor din opoziție !

Nota bene: Eu nu sunt un adversar al comunismului. Comunismul imaginat de Marx și Engels consider că este o doctrină teoretic foarte frumoasă și interesantă, care mustește de bune intenții și nevoia de dreptate socială, dar care, din păcate, în practică s-a dovedit utopică și periculoasă, făcând posibilă răzbaterea la suprafață a celor mai josnice porniri existente în genomul filogenetic al oamenilor. Viclenia, perfidia, tupeul, nesimțirea, prefăcătoria, lipsa de scrupule și de caracter păreau ingredientele de bază indispensabile unei rețete  de succes pentru cei dornici să se cațere în vârful piramidei puterii, ingridiente care se pare că nu și-au pierdut prea mult din valoare până în zilele noastre. Senzația că din această cauză ne mișcăm cu toții zadarnic într-un labirint fără nicio ieșire este -cred- cea care i-a determinat pe vreo 5 milioane de români să plece în bejenie. (more…)


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , by

Și iarăși, și iarăși, despre Covid 19

Sunt  foarte dezamăgit când văd cum, zi de zi se confirmă toate observațiile mele și cum se adeveresc toate prognosticele  făcute încă de la începutul pandemiei, fără ca decidenții noștri să dea semne că au început să priceapă câte ceva din ceea ce aș denumi ”propagarea unei pandemii”.
Există un grup de așa-ziși specialiști (?) în ceva despre care habar nu aveau până ieri, ceva ce nu au mai întâlnit niciodată, și care nici nu a mai existat până acum în lume. Dar ei fac regulile și dau ora exactă ”în calitate de specialiști” .Tot ce se pare că înțeleg și știu dumnealor  este că trebuie să purtăm măști și să păstrăm distanța, iar argumentul suprem este că ”așa se procedează în toată lumea” uitând că și ”specialiștii” străini sunt la fel de ”specialiști” în ceva ce nu mai văzuseră înainte. Dar să și gândească cât de cât , să conceapă ei un program logic,  aplicat la realitățile concrete –nici vorbă. Pe mine mă încearcă un sentiment de jenă când îmi amintec cum , cu câteve luni în urmă se fuduleau decidenții noștri că noi românii nu avem decât 50-100 de nou-infectați zilnic (din doar 500-1000 de testați,ceea ce nu ne mai spuneau), în timp ce grecii și iitalienii aveau de 4-5ori mai multi (dar din 10000-12000 testați) Luni de zile nu s-a făcut nicio deosebire între nr . de teste și nr. de testați!
Eu am rămas cu gura căscată când  l-am auzit ieri chiar pe Donald Tramp la conferința de la Tusla  stigând  iritat –desigur influențat de specialiștii lui – că ”să se facă mai puține teste, pentru că cu cât se testează mai mult, cu atât mai mulți infectați vor fi descoperiți”, ceea ce lui, ca președinte, nu îi dă bine și nici spitalelor.  Dl Tramp ”descoperise America”.  În sfârșit, aflase și dl. Tramp, adevărul pe care ar fi trebuit să-l știe de 4 luni. Așa că a recomandat politica struțului (adică nu vrem să știm care este realitatea), pe care specialiștii noști o descoperiseră cu mult mai devreme.
  
Eu, ca simplu cetățean, plătitor de taxe și impozite, afectat direct și indirect de numeroasele și babanele greșeli făcute în gestionarea crizei pandemiei (nu le numesc prostii, pentru că nu doresc să jignesc pe nimeni, dar incompetențe le putem numi) am repetat tot timpu în van că se procedează ilogic, cotrar legităților după care se derulează o pandemie.
             Prima este aceea că o pandemie nu se lasă dusă (eliminată) până nu își ia tributul său de 60-80% din subiecții susceptibili dintr-o zonă. Altfel nu ar fi pandemie ci endemie. Prin măsurile instituite astăzi în populație de fapt nu se combate pandemia, ci se evită pe cât posibil noile infecții zilnice, ceea ce nu face decât să prelungească durata  pandemiei. Argumentul că astfel se previne copleșirea capacității de internare a spitalelor este fals. De fapt este vorba de o lipsă de competență în gestionarea echilibrului zilnic necesar dintre nr. de noi infectați descoperiți și capacitatea de internare a spitalelor. În acest sens este absurd să se ocupe locurile în spitale cu depistații asimptomatici sub pretextul că și aceștia ar putea fi eliminatori de virus. Aceasta se poate întâmpla în perioada de incubație, dar numai la extrem de puțini, în mică măsură,și numai  cu câteve ore-o zi-două înainte de sesizarea  clinică. Pe lângă faptul că astfel de cazuri ar putea fi ușor gestionate și în alt mod decât internîndu-le, puneți în balanță ponderea lor infimă în comparatie cu numărul de cazuri similare ce apar simultan și anonim în restul milioanelor de cetățeni, de care nu se știe nimic, pentru că nu au fost descoperite prin testare, și de care nu aveți cum să vă ocupați, stimați decienți, până când nu vă sunt prezentate la consultație din alte cauze morbide.  Abea cu asemenea ocazii bolnavii sunt  testați și pentru Covid și, dacă se întâmplă să fie pozitivi  sau chiar să moară, atunci cauza morții este etichetetă Covid (unele spitale au renunțat la această practică incorectă) Activitatea morbidă a virusului  SARSCOV  2 nu este, și nu poate fi contestată de nimeni.  Dar nici nu trebuie exagerată. Trebuie numai bine înțeleasă și corect gestionată,  Virusul SARS Cov 2 produce modificări predominant exsudative, care pot fi fatale la pacienții cu alterări preexistente la nivelul pulmonilor și al sistemului cardio-vascular, dar la indivizii sănătoși virusul fie că este distrus și eliminat încă de la poarte de intrare, fie că, dacă aceasta a fost depășită, vor apărea niște manifestări clinice ușoare (fruște), rezolvate de propriile forțe de apărare ale organismului, umorale și celulare, urmate de instalarea imunității specifice, a cărei amploare depinde de tipul de infecție suferit. La indivizii cu modificări patologice la nivelul aparatului respirator sau cardio-circulator suprapunerea acțiunii virusului  Covid poate fi fatală, întocmai ca ”picătura care mai lipsea pentru umplerea paharului”
Consider că din tot ce am scri până în prezent despre Covid 19 se desprind și concluziile în legătură cu procedura recomandabilă pentru viitor. Repet că eu scriu numai pentru uzul prietenilor și urmăritorilor mei, și  că noi nu dăm lecții nimănui, dar avem totuși dreptul să ne formăm și să ne exprimăm părerile noastre, atâta vreme cât tot ceea ce se decide, se răsfrânge asupra noastră. Noi suferim consecințele incompetenței decidenților. Cu atât mai mult cu cât se știe că pentru proasta și incompetenta gestionare a crizei de până acum nu răspunde nimeni !


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , by

Alte observații privind evoluția Covid 19

                 O maximă pe care ar fi rostit-o un filozof grec –nu-mi amintesc numele lui- a fost: ”Când mă analizez mă admir, dar când mă compar mă desfid”. Extrapolând această maximă, aș face trimitere expresă la actuala echipă medico-politico-guvernamentală de gestionare a crizei pandemiei Covid 19, care ne-a anesteziat cu lăudăroșenile lor , bazate pe date incerte, dar evită cu ostentație să compare datele reale  de la noi cu datele reale din alte țări. Prin date reale înțeleg datele primare raportate din teren, sintetizate și raportate  la factori obiectivi, imuabili.
O mare nedumerire a mea, pe lângă toate celelalte acumulate în ultimele 4-5 luni, se referă la permanenta justificare practicată de politicieni, a  măsurilor aberante pe care nu rareori ni le impun, cum că ”așa ne-au sfătuit specialiștii”. Care specialiști, mă întreb eu? Specialiști într-o maladie care a apărut acum pentru întâia oară în lume? O maladie despre care nimenea nu știa nimic. Dar absolut nimic ! Ceea ce nu i-a oprit pe toți, medici, guvernnți, politicieni și gazetari să aibă și să propage păreri proprii, care mai de care mai aberante. Ca de exemplu să ne dezinfectăm gardurile, casele și soselele, să purtăm măști (de fapt niște botnițe) inclusiv când mergem pe ulița satului etc. Este adevărat că se inspirau și din măsurile luate în alte țări, în care inspiratorii erau alți medici, la fel de ”experimentați” în Covid 19, ca ai noștri. Ne afișau pe burtierele televiziunilor niște cifre a căror valori creșteau de la o zi la alta, menite să ne îngrozească, dar care în realitate nu aveau nicio semnificație. Personal am tot scris pe blogul meu, încă de la bun început, că acele cifre ar trebui să se sprijine pe ceva real și comparabil, și să se raporteze la ceva concret și imuabil (suprafață, mia de locuitori, număr de testări etc), pentru că simplul fapt că ele vor fi afișate pe burtiere TV nu justifică scoaterea lor ca atare, ca ”din burtă”, fără nicio prelucrare statistică. Singura raportare a noilor cifre era față de cifrele din ziua precedentă, care erau tot niște cifre sterile, scoase ”ad burtibus”, fără nicio semnificație reală.
          Desigur că eu nu am scris și nu scru nicidecum pentru uzul decidenților, ci doar pentru prietenii mei de pe Facebook și Web site, cu care cred că sunt în consonanță, mai mult pentru a ne încredința pe noi înșine că noi  nu am înghițit ”pe nemestecate ” tot ce ni s-a servit până acum. Astăzi, mai concret în ultimele 7-8 zile, se pare că decidenții au început să înțeleagă că au fost pe un drum greșit, și încearcă să mai dreagă busuiocul, dar nu în totalitate Decidenții, acolo sus, credeau că rolul lor este doar să ne demonstreze nouă, celor de jos, că acolo sus sunt oameni responsabili, care se preocupă și muncesc pentru noi, că totul este sub control. Așa că au avut nevoie de vreo trei luni până să realizeze că ceva nu merge, nu se leagă, că fără raportări corecte și concrete la niște factori obiectivi, sunt imposibile comparațiile, singurele în măsură să ne ilumineze dacă mergem bine sau rău. Ne fuduleam că avem rezultate mai bune decât alte țări, din Occident, cu o populație de 3-4 ori mai numeroasă, cu cifre absolute neprelucrate statistic în vederea unor comparații valide, ne luând în considerare că cifrele comunicate de acele țări aveau o altă bază reală a datelor primare, cu altă semnificație, dar se evitau -și evită- comparațiile cu țările mult mai mici, vecine nouă, care aveau, și au, rezultate mai bune.
Am tot spus că pentru mine nu este clar deloc dacă acești decidenți chiar nu înțeleg fondul problemei, sau se prefac că nu înțeleg, pentru că există niște realități care, deși sunt evidente, sunt totuși ignorate,  cu toate că nu sunt mai presus decât nivelul logicii lui Gâgă. O să mai fac o încercare lămuritoare în cele ce urmează.
Să plecăm de la adevărul axiomatic, niciodată contestat de către epidemiologii cunoscători, care ne spune că o pandemie –la om sau animale- nu se stinge într-un anumit teritoriu/zonă până când 60-80% dintre subiecții receptivi nu au contractat infecția, cu indiferent ce consecințe. Pentru că dacă s-ar stinge de la sine nu s-ar mai numi pandemie, și nici măcar epidemie, ci endemie.
Să acceptăm în mod aprioric că, în țara noastră există cel puțin 14000000 de persoane susceptibile, din totalul populației de cca 20000000. Restul, de vreo 6000000 pot fi considerate refractare în mod natural (nu imunologic, specific). Aceasta însemnează că media de 70% din 14000000 este de 98ooooo de persoane susceptibile (cifrele beneficiază de o  aproximare nesemnificativă). Pe de altă parte , să luăm în calcul datele oficiale comunicate prin buletinul de astăzi 11.06.20 al Grupului de Comunicare Strategică al sursei de presă Covid 19 Știri Oficiale pentru țara noastră, la zi: 21 182 persoane identificate ca infectate , din  totalul celor 531619 teste efectuate până astăzi. Dar atenție, nu știm câte persoane au fost de fapt testate, pentru că o persoană pozitivă este testată de mai multe ori ! Dacă am considera că nr. de teste efectuate până în prezent este egal cu nr. de persoane testate, ar rezulta că numai 3,98 % din indivizii testați au fost găsiți infectați cu Covid 19, dar, dacă ținem cont că o persoană pozitivă este testată de cel puțin 2-3 ori, înseamnă că în realitate numărul persoanelor găsite pozitive dintre cele testate este chiar de 2-3 ori mai mic. Cifra reală a persoanelor testate la zi ni se ascunde permanent ! Aceasta ar mai însemna că mai puțin de 2 %  din indivizii testați contractaseră infecția până în prezent, dintre care 1369 au decedat, respectiv  0.0098 % din populația receptivă a României. Oare câți dintre acestia ar fi decedat oricum, în intervalul acela de 3-4 luni, și fără suprapuneea infecției virale ? Căci nota bene, tot conform comunicatului GSP menționat anterior, toate cele 1369 persoane decedate înregistrate până în prezent sufereau și de alte maladii debilitante, niciuna nu a fost găsită  cu infecție exclusiv virală !.. Adică, dacă s-ar păstra ritmul actual de propagare a infecției, însemnează că ar trebui să mai treacă încă mulți ani până să se atingă  numărul infecțiilor posibile și chiar probabile. Cam neplăcut, nu? Dsigur că lucrurile nu trebuie luate ca atare strictus dictium cifric, pentru că în practică mai intervin și multe variabile, care pot deturna rezultatul unui raționament matematic, dar nu cu foarte mult.
Putem reține deci că, generalizând fără teama de a greși,  ștrangularea intempestivă și costisitoare a tendinței naturale de  răspândire a infecției în populație va putea să aibă consecințe exact contrare celor scontae. Personal, consider că cheia controlului pandemiei nu constă în permanenta luptă de blocare a apariției de noi cazuri de infecție, care este un fenomen natural greu și costisitor de realizat, ci în prevenirea contractării infecției de către persoane cunoscute ca fiind suferinde de anumite boli debilitante ale sistemului imunologic, concomitent cu menținerea unui permanent echilibru între numărul de noi cazuri clinice  apărute și asigurarea posibilității de internare și tratare a acestora în condiții moderne, civilizate.  Internarea și tratarea cazurilor pozitive asimptomatice nu se justifică.  Ar fi deci vorba despre mutarea accentului de pe efortul de prevenire a apariției de noi cazuri de infecție, în general, dintre care marea majoritate sunt oricum asimptomatice și deci consider că binevenite, fiind imunogene, pe asigurarea condițiilor civilizate de tratament prompt și competent al  pacienților Covid pozitivi cu comorbidități, concomitent și în egală măsură pentru  infecția virală și comorbidități. Evedent că toate acestea sunt posibile numai printr-o mai mare implicare a competenței și inteligenței celor investiți să traducă în fapte un asemenea program, la nivel național.
          În concluzie, consider că cea mai importantă și dificilă problemă în controlul acestei pandemi ar consta în identificarea și internarea foarte promptă a  reactanților Covid pozitivi cu comorbidități, și tratarea lor concomitent contra infecției Covid și a celorlalte maladii însoțitoare, posibil supresoare ale imunității antivirale. Obiectiv greu de realizat, dar aceasta se pare că ar fi cheia, însă fără derogări.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , by