PUNCT ȘI DE LA CAPĂT

Să ne înțelegem: eu nu dau lecții nimănui, și tot ce spun sau scriu se sprijină fie pe logica mea pe care o consider sănătoasă, fie pe lecturile mele extinse de pe Internet, dar cerbicia cu care diriguitorii noștri persistă în ceea ce eu numesc greșeli ridicole, mă determină să reiau doar câteva dintre subiectele asupra cărora m-am mai referit în ultimele 3 luni pe Facebook sau pe site-ul meu https://www.radumogamanzat.ro     Îi numesc ”diriguitori” pe guvernanții, parlamentarii, așa-zișii specialiști, MAI-ști. și juriști de azi și de ieri, cocoțați la cel mai înalt nivel, având ca principal mijloc de promovare tupeul, care fie că nu pricep nimic, fie că se prefac că nu pricep ce li se -și ni se- întâmplă în fiecare zi, chiar dacă este vorba de lucruri relativ simple, pentru înțelegerea cărora nu s-ar cere o dotare intelectuală mai mare decât una mediocră, și nici un fel de pregătire care să exceadă nivelul unei logici elementare. Aceștia sunt cei care m-au determinat să reiau mai explicit doar câteva din afirmațiile pe care le-am mai făcut în ultimele trei luni, și care, din păcate, până acum s-au adeverit ad literam.
Să începem cu prima cifră de pe  burtiera televiziunilor  cu prezentarea situației la zi privind Covid 19, pe care eu o consider ca fiind într-adevăr scoasă din burtă , pentru că de fapt realitatea nimenea nu o cunoaște cu adevărat. Unele televiziunii o numesc numărul de noi îmbolnăviri , alții o prezintă drept noi cazuri (cazuri de ce ?) din ultimele 24 de ore, alte televiziuni o numesc nr. de noi confirmați (drept ce?) și , în fine, alții ceva mai inspirați , o numesc nr. de noi infectați. Am afirmat că ar trebui definiți toți termenii cu care se operează, pentru că, chiar dacă cifra este mereu aceeași, fiecare din termenii de mai sus însemnează de fapt altceva , or astfel, stimați domni, nu faceți decât să ne intoxicați cu date false. Așa nu ne informați ci numai ne bulguiți de cap. Eu presupun că ceea ce ați fi vrut de fapt să spuneți era nr. de noi persoane reacționate pozitiv la un anume test !. O parte dintre aceste persoane pot fi într-adevăr bolnave (”bolnave” se pare că în concepția Dvs sunt  cele cu indiferent ce manifestări clinice, dar care sunt și Covid- test-pozitive, ceea ce este fals) dar și altele- probabil cele mai multe-care sunt doar infectate, fără manifestări clinice și deci sănătoase !. Domnilor Diriguitori, vă fac cunoscut că organismul fiecăruia dintre Dumneavoastră suferă zilnic zeci de infecții minore, la nivelul diverselor mucoase, cu germeni condiționat patogeni, care sunt lichidate de complexul Dvs sistem de apărare, fără consecințe clinice. Asta însemnează că ați suferit în ziua respectivă de tot atâtea boli ? Din păcate această primă cifră de pe burtieră Dvs nu o divizați în două sau în trei categorii, așa cum cred că ar fi firesc: 1) pozitivi asimptomatici, 2)pozitivi cu simptome specifice Covid 19 și 3) test-pozitivi dar cu simpome sau leziuni caracteristica altor entități morbide. În acest caz de ce să ne tot îngrijorați când crește zilnic numărul de persoane asimptomatice testate pozitiv. Din contră, ar trebui să ne bucurăm, pentru că astfel crește segmentul de populație imunizată natural. Cu condiția ca cifra să reflecte doar persoanele test-pozitive, dar clinic-negative.
       
De două luni am previzionat în postările mele  că este o naivitate să ne tot fudulim cu ce număr mic de testați negativ avem noi, comparativ cu cei din alte țări din Vest, pentru că este foarte posibil ca cei de pe urmă să devină cei dintâi, în sensul că aceia vor fi primii care să și închidă capitolul Covid ! Am mai spus: Cei infectați în prima fază a epidemiei este normal să se confunte cu unul și acelaș virus, dar, prelungind foarte mult durata epidemiei prin măsuri generale antiepidemice, cei de pe urmă se pot întîlni cu forme modificate ale virusului (nu întotdeauna) ca urmare a exacerbării virulenței virusului, sau ca urmare a unor mutații genetice survenite prin pasaje succesive pe subiecți receptivi , care fac virusul de nerecunoscut pentru sistemul imunocompetent al gazdei. Cert este că la final, virusul poate (sau nu) să se comporte mai agresiv decât a fost la început. Nu ne rămâne decât să sperăm că la noi nu va avea loc un asemenea fenomen, care altfel se înscrie în cadrul legităților de propagare a virozelor foarte cantagioase. Oricum, eu cred (nu spun că știu ci că cred) că accet virus nu se va da dus de nicăieri până când nu își va lua tributul său procentual caracteristic de subiecți infectați. Și atunci ce ne-ar rămâne de făcut? Simplu și logic: să facem tot ce putem ca infecțiile care vor surveni să nu mai fie însoțite de manifestări clinice de niciun fel. Se poate !
Fiind direct interesat, am căutat mult pe internet să găsesc vreo referire din care să reiasă că bătrânii sunt mai sensibili la contractarea infecției cu SARS-cov-2, decât tinerăă, dar nu am găsit nimic. Nu am deci motive să cred că eu,  (având 81 de ani) sunt mai receptiv decât un tânăr la această infecție !. Repet, am spus infecție nu vulnerabilitate, care înseamnă cu totul altceva. Într-adevăr, dacă o persoană care a acumulat de-a lungul timpului nu știu ce tulburări respiratorii, diabet, sau vreo boală ascunsă, mai contractează și această viroză, totul poate să se petreacă la fel ca într-un pahar cu apă din care mai lipsea o singură picătură, sau ca atunci când un bătrân căruia, pe când cobora cu greu scările spre abis vine cineva din urmă și îi mai dă un brânci…Personal mă simt discriminat pe nedrept și jignit de modul disprețuitor și brutal în care am fost tratați noi cei de peste 65 de ani, de către niște (tineri ?) ignoranți de 50-64 de ani, sub pretextul stupid că ne protejează ! Oare chiar nu i-a dus mintea să instituie un regulament mai rezonabil? Că erau destule.
În rezumat, nu vă mai tot căinați că cifra aceasta în discuție nu este încă în scădere, că ea oricum nu are nicio semnificație epidemiologică în forma de vrac în care este servită. Din contră, cu cât cifra care indică creșterea numărului de infectați, dar fără simptome de Covid, este mai mare, cu atât mai bine. Cu atât mai mult crește segmentul subiecților deveniți nereceptivi ! Mai bine instruiți-vă deci oamenii să înregistreze separat numărul de persoane 1) infectate asimptomatic de cele 2) pozitive antigenic sau serologic, dar însoțite și de simptome caracteristice acestei viroze, de cele 3) testate pozitiv dar cu simptome pentru alte boli primare. Abea atunci veți deveni credibili. Dacă angajații încadrați corespunzător nu pot să facă această separare, atunci ei trebuie trimiși rapid la sparanghel și angajați alții în locul lor. Altfel vom continua să înnotăm în beznă.
Actualmente se tot așteaptă vârful pandemiei, dar este posibil și ca să nici nu mai apară un adevărat vârf. Atunci un al doilea vârf al pandemiei, despre care se face mai nou vorbire, ar fi o simplă himeră, în legătură cu care nici nu se mai justifică o discuție. În realitate, înclin mai degrabă să cred că logic este să avem de-a face cu o evoluție de formă sinusoidală, cu suișuri și coborâșuri, dependent de anumiți factori externi concurenți, de care va depinde amplitudiea oscilațiilor, -mare, mică sau ștearsă-, până la stingere, cu dispariția virusului din zonă. Eu am oferit o soluție corectă de evitare a oșcilațiilor permanente zilnice, în dinți de fierăstrău dar firești, care provoacă atătea discuții inutile cu speranțe și deziluzii zilnice: Construiți un grafic în care datele zilnice să fie înlocuite de sumele a câte 3-4 zile !
În altă ordine de idei, amintesc faptul că atunci când părea bătut în cuie că actuala epidemie de Covid 19 a apărut în China în luna Decembrie iar în România în luna februarie, eu am afirmat în postările mele de pe Facebook că am motivele mele să cred că o epidemie cu simptome imputabile virusului SARS-CoV-2 a apărut cu multe luni și mai devreme. Este posibil să fi fost doar o gripă sau o altă maladie similară, pentru că în fond este vorba de un sindrom nu de o boală propriu-zisă, dar eu nu m-aș grăbi să exclud nici ipoteza apariției coronavirozei cu mult mai devreme decât s-a spus.
Nu intru și în alte subiecte, care îmi stau pe limbă, ca să nu mă abat prea mult de la o altă zicală pe care o știu de la mama mea, și anme că ”vorba lungă-sărăcia omului”, dar multe ar mai fi de spus și despre categoria ”decedați” de pe burtieră

Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , by

MAI BINE MAI TÂRZIU DECÂT NICIODATĂ

MAI BINE MAI TÂRZIU DECÂT NICIODATĂ
Ca simplu cetățean pensionar am urmărit de la bun început cu mult interes apariția și evoluția noii epidemi apărute la finele anului trcut, inițial în China, dar repede extinsă și în alte țări din Asia, și apoi, în primele luni ale anului 2020, și în numeroase alte țări de pe glob, transformându-se în pandemie.
Cert este că toată lumea a fost luată prin surprindere, pentru că agentul etiologic, repede izolat și identificat ca fiind un coronavirus de către chinezii de la Wuhan -China , deși oarecum asemănător cu celelalte virusuri din familia Coronaviridae, părea a fi totuși distinct de acestea, bine cunoscute și în special bine studiate de epidemiologii veterinari , datorită foarte numeroaselor epidemii care afectează de cele mai multe ori animalele domestice, dintre care unele având chiar caracter pandemic, dar și unele specii sălbatice (chiroptere, arici, rozătoare). Există și câteva virusuri, mai puține la număr, care produc la om rinofaringite, ca și unele grave afecțiuni respiratorii, ca SARS-Cov și MERS-Cov
De notat că primul reprezentant al familiei a fost identificat pentru prima dată la animale și este cunoscut încă din anul 1930, când a fost descris de Schalk și Halwn în Dacota de Nord. La oameni, primul coronavirus a fost semnalat în anul 1960. Dintre afecțiunile produse la animale, mai bine studiate sunt: gastroenterita transmisibilă a porcului, coronaviroza respiratorie porcină, diareea epidemică a porcului, peritonita infecțioasă a felinelor, enterita cu coronavirus a cățeilor, enterita cu coronavirus a vițeilor, encefalomielita cu virus hemaglutinant, enterita transmisibilă a curcilor, ș.a. , descrise de subsemnatul în Tratatul de Boli virotice și prionice ale animalelor, ca și bronșita infecțioasă aviară, descrisă de Știube în acelaș volum.
Coronavirusurile sunt microorganisme ARN pleomorfe, rotunde sau ovale, cu diametrul de aproximativ 120 nm, înconjurate de spiculi măciucați emergenți, care îi imprimă un aspect de coroană. Toate coronavirusurile posedă fracțiuni antigenice care fac posibilă utilizarea unor teste de diagnostic specific, ca și a unor fracțiuni imunogene, care fac posibilă fabricara unor vaccinuri si seruri hiperimune, însă utilizarea lor imunoprofilactică este limitată de anumiți factori fiziopatologici de care trebuie să se țină cont în schemele de imunoprofilaxie sau tratament. Un fapt interesant și important de care este bine să se țină cont este existența unor înrudiri antigenice între diversele tipuri de virus care, în anumite cazuri, merg până la a se putea substitui reciproc în cadrul unor situații imunologice artificial sau natural constituite. De exemplu, infecția sau vaccinarea porcilor cu virus/vaccin TGE (transmissible gastroenteritis) protejează contra coronavirozei respiratorii porcine și invers.
Atunci când, la sfârșitul anului trecut, a apărut la oameni o boală nouă, produsă de un coronavirus nou, necunoscut, acesta a fost denumit inițial prin abreviere Covid 19, iar apoi, ca urmare a asemănărilor morfologice și epidemiologice cu SARS- Cov, a fost denumit SARS-Cov 2.
În primele două luni de la apariție, cam toată lumea a bâjbâit și, în abseța unor cunoștințe științifice certe, teorii dintre cele mai ciudate s-au încrucișat în special în media și, în Europa, în absența unor specialiști autentici, s-au făcut numeroase și regretabile erori. Persoane dintre cele mai neavenite, provenite din rândul așa-zișilor specialiști (pentru că într-adevăr nimenea nu era specialist în așa ceva) , dar mai ales a părelnicilor de profesie din rândurile jurnaliștilor care deveniseră subit specaliști ce făceau sugestii, criticau și dădeau tonul în discuțiile interminabile timp de 24/24 ore reușind să scoată de pe agenda tuturor psturilor de TV aproape toate celelalte subiecte ardente. Începând din această primă perioadă și până exact în data de 28 aprilie 2020, pe burtierele ecranele tuturor televizoarelor abundau niște date cifrice a căror singură menire era să ne lase nouă impresia că se lucrează, în cabinete și pe teren, că factorii decidenți la nivel național muncesc, urmăresc cu atenție situația, gândesc și decid măsuri în consecință (uneori dintre cele mai adacadabrante). Părerologii de serviciu, de diverse profesii, seară de seară prezenți la dezbaterile de la TV (probabil nu ne remunerați), prinzând firul că nici așa-zișii decidenți-specialiști nu știu mai mult, au luat ei inițiativa și și-au revărsat propriile păreri asupra noastră, în locul informațiilor de care de fapt noi am fi avut nevoie. O primă temă de controverse a fost aceea a necesității testărilor.O parte dintre decidenți au suținut de la bun început necesitatea instituirii rapide și masive a testărilor, iar o altă parte fie că nu le vedeau utilitatea, fie pentru că nu dispuneam nici de specialiști de laborator șii nici de echipamentele de care ne lăsaserăm descoperiți (povestea cu vulpea și cu strugurii), consiterau că testările în masă sunt de fapt”opoveste”. Astăzi lucrurile acestea s-au mai reglementat, dar nu pare să fie limpede pentru specialiști în ce situații și în ce faze ale infecțiilor sunt utile, precum și, mai ales, cum ar trebui interpretate rezultatele.
De la debutul epidemiei și până în data de 28 aprilie pe burtierele tuturor posturilor TV erau afișate cu o permanență exasperantă, cu cifre de o șchioapă, niște valori numerice lipsite de orice semnificație, dar care aveau totuși un rost, și anume acele de a ne face pe noi să credem că se muncește , se examinează, se calculează statistic, se interpretează, se dezbate, se concluzionează și se acționează în consecință. Și astfel trebuia să subînțelegem noi că o sumedenie de persoane angajate în această mare păcăleală își merită stipendiile. În realitate cifrele prezentate erau fie false -unele- fie perfect inutile -cele mai multe-, toate la un loc ocupând locul unor date statistice care ar fi fost necesare și utile, și ar fi trebuit să facă obiectul a ceea ce se numește ”dinamica epidemiologică”, dar de care vorbitorii nu aveau habar ! Personal am reacționat prin numeroase postări pe pagina mea de facebook Radu Moga Manzat ca și pe pagina mea de Web radumogamanzat.ro în ultimele două luni, arătând că acele 5 valori afișate permanent pe burtiere ( cazuri, vindecați, decedați, izolați , carantinați) nu numai că nu au nicio valoare epidemiologică, dând doar impresia falsă că reflectă o evoluție operativă, dar au chiar darul de a ne induce în eroare, fiind stabilite arbitrar, conducându-ne pe noi spre aprecieri eronate. Am dat și exemple în acest sens. Nu m-am așteptat ca să ia cineva în considerare observațiile mele. Dealtfel nici nu cred că au fost citite de cineva înafară de foștiii mei studenți și câțva foști colegi, dar pentru mine a fost totuși satisfăcător faptul că am semnalat niște anomalii atunci când toată lumea s-a lăsat indusă în eroare Am arătăt că în statisticile epidemiologice toate valorile trebuie să se raporteze la ceva, care să facă să devină posibilă compararea datelor. Tonul agasant și alarmant cu care câte o duduie ne citea că de ieri și până astăzi numărul ”cazurilor” sau al morților a mai crescut cu o cifră oarecare, mă deprima, gândindu-mă că la ce altceva se puteau aștepta în plină epidemie decât la oarecare creșteri ? Problema care ar fi trebuit să și-o pună decidenții trebuia să fie : oare creșterile respective înseamnă mult sau puțin, în coparație cu cele din Bulgaria Ungaria, Ucraina, Austria, Germania, Italia etc. Dar asemenea comparații sunt posibile numai dacă se aduc toate datele la acelaș numitor comun, prin raportare la anume ceva. Exemplu: la 1000 de cazuri pozitive la un anumit test sau la 1000000O de locuitori; la o unitate de timp (zi, săptămână, lună, an); la un anumit interval de vârste, la teritoriu (Km patrati ) etc. Altfel putem să ajungem să ne mândrim, de exemplu , că noi am înregistrat doar 500 de decese din cauza Covid 19, în comparație cu o altă țată care are de două ori mai multe decese în acelaș interval de timp, dar și o populație de 10 ori mai numeroasă. Este clar că în realitate țara respectivă are o rată a mortalității cu mult mai mică -nu mai mare- decât a noastră. Aici intervine și un alt aspect, despre care cred că aș putea scrie o carte întreagă: acela al semanticii termenilor, ceea ce a lăsat loc foarte numeroaselor confuzii și au făcut posibile concluzii eronate. De exemplu, termenii mortalitate și rata mortalității, care în vorbirea curentă tot timpul s-au substituit interșanjabil, nu însemnează deloc acelaș lucru ( nu mă mai irosesc explicând de ce). Sau, un alt exemplu dintre multiplele pe care le-aș putea oferi este modul impropriu în care a fost -și mai este- folosit termenul de ”cazuri” , care poate să însemne aproape orice : persoană reacționată pozitiv la un test oarecare dar asimptomatică (realmente sănătoasă clinic), sau reacționată pozitiv și care prezintă și simptome ce pledează pentru Covid (deci bolnavă), sau reacționată negativ la un test rapid dar în realitateste infectată recent sau, reacționată negativ la un test antigenic dar de fapt fiind vorba de un convaleșcent. Toate sunt niște ”cazuri”. Cu totul altfel s-ar înțelege lucrurile dacă s-ar specifica despre care categorie este de fapt vorba. Pentru mine totul suna fals dar explicabil când, în ignoranța lor, se băgau în seamă vorbitorii de profesie, dar nu și când cei ce se prezentau ca specialiști- decidenți amestecau lucrurile emanând la perle cu o frcvență atât de mare, încât nici nu apucam să le notez. Singurul participant la diverse talk show-uri sau interviuri, pe care nu l-am auzit lansând perle a fost prof. Rafila, pe care l-am apreciat mult pentru cunoștințele sale de microbiologie și imunologie, dar nu și pentru cele de epidemiologie generală, care este totuși o știință în sine, ce operează cu termeni precis definiți.
Numai operând cu termeni bine definiți și corect utilizați statistic se pot realiza grafice intuitive, care să ne conducă spre concluzii incontestabile, utile în luarea unor decizii corecte. De aceea, nu ascund că mare mi-a fost satisfacția când, în șfârșit, în data de 28 04 2020 l-am văzut și l-am auzit pe Președintele României că a apărut la televiziune , pentru prima dată, cu un grafic minunat în care erau prezentate datele proprii mai multor țări europene, comparativ cu cele ale țării noastre, ceea ce a fost posibil tocmai pentru că toate erau aduse la un numitor comun Subliniez însă că numai întocmirea unor grafice cu date corecte pentru fiecare parametru va putea să reprezinte evoluția epidmiei în dinamică, evoluție care să permită și previziuni științific fundamentate, conform principiului că ”nu este important punctul în care ne găsim ci direcția și viteza cu care ne mișcăm” ! Nu știu cine l-a sfătuit pe Președinte și l-a înarmat cu datele respective, dar în momentul respectiv deduc că o pletoră de specialiști, jurnaliști și părelnici autiști de conjunctură au realizat cât de penibili au fost cu datele lor de pe burtiere, cu care ne-au intoxicat vreo două luni . Cert este că din acel moment au dispărut fără urmă toate datele acelea, cu burtiere cu tot, simultan de pe ecranele tuturor televiziunilor. Ceea ce m-a făcut să răsuflu ușurat și să exclam că totuși ” MAI BINE MAI TÂRZIU DECÂT NICIODAT” Probabil că vor mai reapărea cândva, dar cu date corecte.


Posted in Cugetari/Reflectii, Inm and tagged , , by

Toate-s noi și vechi sunt toate.

Aflu despre tot felul de știri în legătură cu COVID 19 care sunt prezentate ca particularități oarecum neașteptate, surprinzătoare și, din aceast cauză greu de explicat. Mă refer în primul rând la expandarea epidemiologică a pandemiei, diferită la primele țări afectate comparativ cu ultimele. Se caută și se găsesc multiple cauze care acționează concurent și simultan în acest sens, dar fără a permite o previzionare a rezultantei (vectorului) de deplasare, tocmai pentru că nu toți factorii concurenți sunt bine cunoscuți și previzibili. S-a observat, de exemplu, că dacă dăm credit datelor statistice, morbiditatea (procentul total al îmbolnăvirilor), mortalitatea (procentul persoanelor decedate din total persoane receptive), și letalitatea (procent decese din total persoane îmbolnăvite) au crescut în timp de la o țară la alta și că au ajuns să fie mai mari în Spania decât în Italia, si mai mari în Italia decât în China etc.
Medicina veterinară cunoaște însă bine acest fenomen din istoricul observațiilor asupra epidemiilor și pandemiilor la animale (mult mai frecvente decât la oameni), care se manifestă ca o legitate, la aproape toate virozele foarte contagioase. Este vorba de faptul că în decursul numeroaselor pasaje succesive pe animale, o tulpină virală poate să sufere anumite transformări genomice care induc fie creșterea fie reducerea virulenței/patogenității virale. Concret:
– dacă viroza se propagă pe o populație de animale foarte recetive (ca rasă, vârstă, antecedente, condiții tehnologice, alimentație etc), virulența tulpinii crește, la fel morbiditatea, mortalitatea și letalitatea, iar durata evoluției clinice și a epidemiei scad.
-dacă însă viroza se va propaga pe o populație dispunând de o parțială rezistență generală –nespecifică- sau imunitar-reziduală, după o infecție anterioară, inclusiv în ascendență, atunci patogenitatea scade treptat, până la anulare și la fel morbiditatea și mortalitatea, până la dispariția bolii din efectiv și chiar dintr-un teritoriu mai vast.
Am precizat că este vorba despre o legitate nu despre o lege matematică, deoarece există mai mulți factori care se interferează, dintre care mulți rămân neidentificați.
Aceste observații au fost folosite în practica veterinară de exemplu la producerea unor vaccinuri. Pasarea repetată a unor tulpini virale pe culturi de celule disgonice poate duce la obținerea de tulpini cu patogenitatea atenuată sau chiar apatogene, utilizabile ca vaccinuri. Fenomenul se poate petreece atât in vitro cât și in vivo. Din păcate, de regulă fenomenul nu este stabil și se va putea petrece apoi și invers. Personal nu am auzit defel ca ”părerologii” de pe la diversele posturi TV să aibă în vedere aceste fenomene inevitabile în orice epidemie virală. Un alt mecanism prin care se poate produce modificarea morbidității și mortalității într-o viroză este acela al apariției după numeroase pasaje a unor mutante, din cauze de regulă neidentificate. Așa se poate explica recrudeșcența morbidității unor viroze după o vreme (și nicidecum așa cum o explica un reputat profesor la televizor, zilele trecute), populația receptivă nefiind pregătită imunologic față de virusul mutant, care este cel puțin parțial diferit antigenic comparativ cu virusul de proveniență.
Un exemplu interesant care ar putea fi citat este și acela al virusului mixomatozei, care a fost adus în 1952 din Australia de către un proprietar francez pentru a combate iepurii de vizuină care-i făceau pagube pe propria moșie. Numai că viroza, când a dat de populația de iepuri total nepregătiți imunologic din Europa, nu s-a oprit la granițele propriei moșii, propagându-se în toată Franța și apoi în toată Europa și producând timp de mai mulți ani consecutiv pierderi uriașe în toate țările europene, până la decimarea aproape totală a popuației de iepuri. Aceasta s-a refăcut apoi, parțial, în anii următori, datorită creșterii treptate a rezistenței animalelor la infecție, concomitent cu scăderea treptată a patogenității virusului.
Am scris cele de mai sus numai pentru a servi ca o altă mostră de cum istoricul ne poate ajuta să intuim viitorul.


Posted in Cugetari/Reflectii by

Infractorii și impostorii au dreptul să ne facă legi?

Infractorii și impostorii au dreptul să  ne facă legi?
Conform noilor reglementări, pentru a fi admis la concurs pentru ocuparea unui post în cadrul DNA, Procuratura generală și DIICOT este nevoie de o vechime în magistratură de cel puțin 10 ani, care se poate atinge cel mai devreme la vârsta de 35 de ani.
Un asemenea magistrat poate fi deci încadrat în funcție cel mai devreme la vârsta de 35 de ani și se poate pensiona legal, la cerere, cu toate drepturile și beneficiile legale, după numai 20 de ani de activitate în magistratură, deci la vârste de 45 de ani, dintre care ultimii 10 ani în instituțiile menționate mai sus. Cu alte cuvinte, un magistrat profilat pe anchetarea sau judecarea cazurilor de mare corupție poate lucra pe asemenea dosare de la vârsta de 35 la 45 de ani , după care se poate pensiona, anticipat.
Dacă stăm să ne amintim că marile dosare, ale Revoluției, ale mineriadelor, precum și toate marile dosare de corupție ale celor care au despuiat și continuă să despoaie România au durat și durează mai mult de 10 ani, rezultă că marii corupți vor fi privați de dreptul de a putea fi anchetați și judecați, ca ceilalți muritori, deoarece procurorii care încep anchetarea ( la 35-40 de ani) vor putea pleca la pensie (stimulați de infractori sau din proprie inițiativă) la 45 de ani, tot procesul fiind reluat de la început de un alt procuror care, la rândul său se va putea pensiona, etc., etc.,până la infinit. Evident că dacă dosarul respectiv va fi reluat de un alt procuror sau judecător în vârstă de vreo 40-42 de ani, acesta va putea abandona dosarul după numai 3-5 anii. Și uite așa bieții mari infractori riscă să rămână nejudecați. Între timp mai poate să intervină și vreo amnistie, grațiere sau prescriere. Dar un infractor ne judecat este un cetățean cinstit, nu? Cu toate drepturile cetățenești intacte, plus câteva mai speciale, plus cel de a se înfige în posturi din care să îi conducă pe oamenii cinstiți. Parcă nici nu îmi vine să cred că am înțeles eu corect. Așa să fie?
Concluzia: SĂ NE TRĂIASCĂ LEGIUITORII !

 


Posted in Cugetari/Reflectii by

Dintr-o farsă într-alta

Publicat în 20 august 2018

Când, în data de 15 august, ni s-a spus că toate persoanele lezate la manifestație sunt invitate să depună plîngeri, alături de dovezile pe care le dețin, la Parchetul militar, mi-am dat seama că ne aflăm în fața unor maeștri ai trișării maselor. Cu cât mai multe dosare, cu atât mai aproape va fi rezolvarea lor de Sfântul Așteaptă! S- au dat asigurări că groapa în care au fost depuse la păstrare dosarele Revoluției și ale Mineriadelor este suficient de mare ca să mai preia și dosarele manifestației din 10 aug. 2018. Sunt sigur că se vor ocupa de ele, de îndată ce le va veni rândul, dar nu înainte de a le finaliza pe cele ale Revoluției, după care vor urma cele ale mineriadelor, și abea apoi se vor cerceta serios și acestea, de la manifestație… Deocamdată se solicită noi și noi dosare, care să justifice volumul uriaș de muncă și de timp care va urma. Nu cred că petiționarii să fi păstrat copi ale dovezilor..! Dar cea mai josnică treabă mi s-a părut mie, faptul că, deși cu luni de zile mai devreme se  anunțase un mare miting, cu participarea Diasporei, ce va avea loc în data de 10 august, cu care ocazie participanții să-și strige nemulțumirile, Domnul Dragnea s-a dat la fund, iar d-nele Dăncilă și Dan au șters-o într-un așa- zis concediu, de fapt abandonându-și îndatoririle de serviciu încă din data de 8 august ! Ca să nu răspundă de ce se pusese la cale. Așa ceva nu se pedepsește? Și eu care credeam că toți membrii guvernului vor fi prezenți în clădirea guvernului  așteptând o delegație a manifestanților, de la care să afle ce îi nemulțumește și ce se poate face pentru ei. În loc de aceasta, conducătorii Țării au transferat toată răspunderea pe umerii unui maioraș pricăjit, pe care probabil că îl vor recompensa curând prin avansare în grad  la modul exepțional. Noroc cu dl. Augustin Lazăr care nu a înghițit șmecheria și a decis urmărirea penală a conducătorilor civili la Parchetul General, care evident că sunt adevărații răspunzători pentru faptele lor și ale subordonaților lor. Mă aștept însă ca, pentru aceasta, Dl. Dragnea să dispună imperios Mapețului de la justiție să-l demită pe Dl.Lazăr pentru  vreun motiv oarecare. Să recunoaștem însă că, deocamdată, șmecheria le-a reușit : Opinia publică, în majoritatea ei a receptat doar că a existat un conflict numai între Jandarmerie și manifestanți. Că Jandarmeria și-a făcut datoria, iar manifestanții să facă bine ca pe viitor să stea acasă, și să nu mai deranjeze conducătorii aflați în concediu, dacă vor să nu o pățească. Așa am înțeles și eu, dar un lucru mi se pare clar: Să nu ni se mai spună că nu avem destui oameni și bani cu care să construim autostrăzi, spitale și școli, atâta timp cât noi blocăm un număr imens de vlăjgani sănătoși și de bani, ca să-i apere pe cei câțiva profitori, instalați la putere prin votul a doar 18% dintre românii cu drept de vot, împotriva unei populații care cred că astăzi nu i-ar mai vota nici în proporție de 8%. Sper cu tărie că după toate acestea, cel puțin 80% din puhoiul de jandarmi bătăuși care s-au revărsat asupra manifestanților vor fi trimiși urgent la muncă adevărată, pe marile șantiere ale Patriei, spre binele tuturor.


Posted in Cugetari/Reflectii by

SE POATE ȘI MAI RĂU !

   Se poate și mai rău!
Dăunăzi am primit un aviz de recomandată de la ANAF. M-am deplasat la poștă, mi-am plătit parcarea, am stat la o mică coadă, m-am legitimat și l-am ridicat. Era o scrisoare prin care mi se aducea la cunoștință că datorez ANAF-ului suma de 3 lei ca dobândă plus 2 lei ca penalizări, pe care trebuie să-i achit în cel mult două săptămâni, că de nu…..și urmau binecunoscutele amenințări. Nu știu pentru ce, câtă vreme eu mi-am achitat întotdeauna prompt toate obligațiile către ANAF și Fisc, și chiar în avans, pentru tot anul. Atât cât mi s-a spus de la casierie, fără să comentez. Am fost totuși nedumerit și am povestit asta cu indignare unei cunoștințe cu care m-am întâlnit a doua zi, cunoștință care m-a privit zâmbind, scoțând din buzunar un document asemănător cu al meu, primit tot ieri, în care era somat să achite suma de 1 leu dobândă (!), tot nu se stie pentru ce. Nu mi-a venit să cred. L-am cerut ca să-i fac o copie, și să-l păstrez ca document care atestă cât de nemărginită este prostia românească, atunci când se combină cu impostura și arivismul ! Mă refer în primul rând desigur la conducerea ANAF-ului, oameni burdușiți cu salarii grase, dar incapabili să înțeleagă mare lucru din obligațiile pe care le-ar fi impus înaltele posturi pe care le cumpăraseră. Să analizăm puțin situația. Ca să achiți o asemenea decizie de impunere trebuie să te deplasezi la sediul ANAF. Deplasarea cu mașina costă cel puțin 8 lei. Parcarea la subsolul instituției costă alți vreo 10 lei, pentru că durează. Timpul contribuabilului, cel puțin 10 lei, iar al funcționarelor care au ”descoperit evaziunea” , procesează somația și încasează factura, probabil. Plicul, timbrarea și salariul angajaților poștei, alți vreo 5 lei.
Adunați Dumneavoastră, că dacă o fac eu, mă enevez. Și toate astea pentru 1 leu !
Ați mai pomenit atâta prostie? Și dacă te gândești cu ce bani grei sunt plătiți acești conducători-impostori te apucă pandaliile. Dacă ar fi avut puțintică minte și ceva mai mult bun-simț, ar fi dispus ca sumele acestea insignifiante – ca de exemplu cele sub 20 de lei, respectiv cele mai mici decât costurile suportate de ANAF și contribuabil pentru achitarea lor- , apărute tot din vina lor, să fie trecute în contul contribuabilului și înghețate ca atare până la următoarea plată curenă pe care o va face contribuabilului. Cu care ocazie i se poate percepe și ”restanța” de câțiva leiuți. Simplu, nu? Simplu, correct și fără pierderi. În timpul care le-ar rămâne, funcționarii ar putea să se ocupe ceva mai mult de marii evazioniști, și s-ar putea realiza și ceva economii, concediindu-se vreo câteva mii de funcționari care se pare că taie frunză la câini. Eficiența ar fi însă maximă dacă s-ar începe concedierile de sus în jos. Nu-i vorbă că nu ar fi găsit de lucru și așa la pletora de angajați ai ANAF. De exemplu, pentru a achita suma de 1 leu datorat ca dobândă (nu se știe când și cum apărută) trebuie să scoți un număr, să aștepți răbdător până îți vine rândul (sau până prinzi rădăcini), după care te deplasezi spre un ghișeu, te cocâjezi în fața unui orificiu printr-un geam (plasat cât mai jos, astfel încât să pari cât mai umil), te legitimezi în în fața unei casierițe, care completează nu știu ce hârtiuță, pe care o înmânează altei casierițe, alăturate, căreia trebuie să-i înmânezi leul, și care ( dacă ai norocul să funcționeze sisemul) îți tipărește o chitanță. Simplu, nu?
Această întâmplare, deloc întâmplătoare, mi-a amintit de o replică din piesa de teatru a Ecaterinei Oproiu, întitulată ”Nu sunt turnul EIFFEL” , pe care am văzut-o în tinerețele mele la Timișoara, în care unul din personaje îl consola pe un altul, asigurându-l că ”ar fi putut fi mai rău, că întotdeauna se poate mai rău, că oricât de jos ai cădea, să fi mulțumit dacă rămâi acolo și nu cazi și mai jos, pentru că întotdeauna mai există un subsol și mai jos, respectiv ”un și mai rău” . Dar Dumnezeule, oare ce ne mai așteaptă?

Posted in Cugetari/Reflectii by

Săracele țări bogate

                                                                                          Prof .dr Radu Moga Mânzat

Ca în fiecare toamnă, ni se flutură prin față cu un iz de mândrie, ca fiind un succes al politicii autorităților și al învățământului românesc, numărul din ce în ce mai mare al studenților români care învață peste hotare, în țări ca Franța, Marea Britanie, Danemarca, SUA, Germania, Austria ș.a. În fapt, lucrurile stau exact invers: țările respective au motive de mândrie, nu noi. Afirm chiar că, la o analiză mai onestă reiasă că asistăm la una dintre cele mai uriașe și abominabile afaceri transfrontaliere, menită să spolieze România nu numai de posibilele sale capacități intelectuale și creative de top ale anilor următori, dar și de foarte importante prezente resurse materiale. O să încerc să mă explic, pentru cei ce vor să privească fenomenul în față. Nu pentru cei interesați în menținerea status quo-ului acesta, prefăcându-se că nu înțeleg cum stau lucrurile de fapt și cât de mult rău fac României.

Afirm că este o uriașă afacere profund dăunătoare pentru cetățenii României, dar foarte profitabiă atât pentru universitățile occidentalle (care nu fac nimic fără un profit în final), cât și pentru guvernanții și oamenii noștri politici. (more…)


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , by

Observații privind noua fază a arivismului de partid și de stat

L-am auzit pe Traian Băsescu enunțând o teorie interesantă, dar pe care nu o împărtășesc, cum că nu generalul Coldea ar fi creierul care a gândit sistemul mafiotoid de la noi, ci dl. Maior, pentru că nu un cap de general, ci numai un cap de politician ar fi putut să conceapă un plan atât de vast, care să cuprindă cele mai potentate persoane (nu personalități) din toate structurile puterii: CCR, parlament, guvern, securitate, procuratură, poliție, etc., provenite în principal din partidele politice sau dintre oamenii de afaceri cu dare de mâmă. Pare plauzibil, pentru că îi vedem limpede cum au încins cu toții o horă mare, pe deasupra constituției și a codurilor, ținându-se stâns de mână, pentru ca nu cumva căderea unora să atragă după sine prăbușirea întreg eșafodajului. Unde greșește Traian Băsescu este atunci când crede că “ numai creierul unui om politic putea concepe un asemenea plan”. Este vorba de concepția multimilenară cum că numai în spatele unei personalități providențiale, care inspiră forță, siguranță și iscusință se vor alinia cuminți și slugarnici toți ariviștii, indiferent de poziția și pregătirea profesională și socială, de opțiunile politice, de naționalitate, sex etc., chiar dacă sunt conștienți de nimicnicia conducătorului. Acest lucru a fost valabil de-a lungul timpului, indiferent de etapa istorică. Cezarul, regele, împăratul, generalisimul, fürerul sau președintele, au trebuit să posede asemenea însușiri pentru a fi recunoscuți.

Astăzi însă lucrurile s-au schimbat mult. Cel puțin în România, că nu știu cum o fi prin alte țări. Observ că nu mai putem vorbi de un pol de putere reprezentat de o persoană sau chiar de un mic grup de persoane. Acuma vorbim de un ”sistem”, deocamdată de nimenea prea bine definit.Așa-zisul sistem este numai aparent condus la un moment dat de cineva anume, care ar gândi toate mișcările. De fapt, astăzi cred că deciziile importante nu mai sunt luate întotdeauna de vreun monom, binom sau trinom, ci numai punctual, în anumite momente, pentru că -așa după cum s-a văzut- atunci când anumite persoane considerate principali factori de decizie au clacat, sistemul a funcționat mai departe imperturbabil.

Într-un articol anterior eu am avansat o explicație proprie acestui fenomen nou, pe care o reafirm ca plauzibilă. Conform acesteia, consider că suntem martorii și trăitorii unei etape perfecționate, mult superioară celei cunoscute în istoria unor țări ca fiind perioada mafiotă.

Conform explicației mele, din toate timpurile la noi -dar presupun că nu numai- a existat un anumit fragment procentual de cetățeni înrudiți genetic prin faptul că posedă aceeași anomalie cromozomială, din cauza căreia sunt neonești, disprețuiesc munca și competența, sunt lipsiți de caracter, șmecheri, perfizi, dornici de putere și înavuțire în detrimentul celorlalți, pe scurt niște impostori, pe care eu i-am definit prin termenul generic mai elegant de ariviști, categorie de cetățeni care chiar fără să se cunoască, se recunosc între ei, se atrag și se susțin instinctiv în societate. Se recunosc chiar de la distănță cu ajutorul unui simț propriu numai lor, asmănător feromonilor cu ajutorul cărora unele animale se recunosc între ele, și a căror existență nu este percepută și de alte animale. Tot așa cum nici cetățenii obișnuiți nu sesizează existența genei buclucașe la ariviști, lăsându-se seduși cu ușurință de propaganda lor ichoroasă. Cu timpul, prin cooperare, în fruntea societății se selectează în funcțiile cheie aproape exclusiv indivizii cu apartenență la categoria respectivă, posesori ai genei arivismului.. Mă tot întreb: Oare cine, cînd și cum va mai putea îndrepta această situație care se tot gomflează? Pentru că sunt deja extrem de mulțiti ariviști, împăienjenind ca o gigantică tarantulă toate domeniile vieții sociale, economice, politice,culturale etc. Dacă cineva mai așteaptă să apară o persoană providențială, capabilă să salveze ambarcațiunea în care ne aflăm și care a început să ia apă, se înșeală. Pentru că, chiar dacă ar apărea vreun asemenea curajos imaculat, în cel mai scurt timp ar fi făcut troacă de porci de către ariviști (nota bene, fără să mai fie nevoie să se adune pentru a conspira în acest scop). Ar fi împroșcat cu așa de mult noroi, încât nimenea și nimic nu l-ar mai putea spăla vreodată.

Și totuși o speranță există. Ea vine din faptul că masele de alegători nu mai sunt ”niște idioți folositori”, cum îi socotea Lenin. A apărut o nouă generație, în rândul cărora procentul membrilor greu de manipulat este tot mai mare și care nu mai sunt debitorii compromisurilor lor anterioare, care pot gândi liber și care au tot mai puține motive să se teamă pentru viitorul lor. Aceștia nu mai au neapărat nevoie de o figură proeminentă care să le deschidă ochii și să le arate drumul (de cele mai multe ori convenabil doar pentru sine). Sunt oameni care gândesc corect cu propriul lor cap și sunt capabili să acționeze din proprie inițiativă, așa cum s-a văzut cu protestul la Ord. 13  Sper să crească vertiginos numărul lor, ca un antidot la ”hora ariviștilor” (nota bene, și proștii gândesc cu propriul lor cap, dar cu ideile altora)


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , by

Errare humanum est, perseverare diabolicum

 

Deja toată lumea a sesizat că direcția în care ne mișcăm nu este bună, în ceea ce privește alimentația noastră zilnică, din ultimii ani. Dar tare puțini sunt aceia care intuiesc și cam care ar putea fi calea ce bună. Și mai puțini sunt cei ce intuiesc cauzele care au condus la situația actuală. Presupun că și eu mă număr printre aceștia din urmă.

În primul rând vreau să precizez că problemele cu care ne confruntăm nu ne sunt specifice. Ba cred chiar că locuitorii SUA și ai UE sunt și mai afectați decât noi. Procentul de supraponderali, al pacienților cu boli metabolice și neoplazice este chiar mai mare în SUA și unele țări UE decât în România. Așa că justificarea cum că ”noi nu facem decât să urmăm examplul unor țări mai avansate decât noi”, este o prostie. Nu tot ce fac occidentalii este foarte bine și demn de urmat. Unle lucruri greșite le fac dumnealor constrânși de împrejurări. Ca de exemplu: Din cauza creșterii continue a costurilor cu forța de muncă, s-a trecut masiv la industrialiarea și intensivizarea exagerată a agriculturii, ceea ce a devenit posibil prin introducerea în toate sectoarele agriculturii a progreselor continue înregistrate în domeniul mecanizării, automatizării, electronicii, ca și al geneticii și nutriției. S-a ajuns astfel ca 3-4% din populația unor țări să poată să hrănească restul de 93-94% de concetățeni și să mai și exporte (nu este cazul nostru). Nu se mai ține cont de faptul că atât plantele cât și animalele sunt organisme vii care au unele necesități proprii, ce rezidă din relațiile cu mediul în care s-au format de-a lungu timpului. Ca o consecință a industrializării și intensivizării agriculturii, a apărut și nevoia dezvoltării unor rețele centralizate de comercializare angro a produselor. Au apărut magazine uriașe, gen supermarket sau hypermarket, în care poți găsi totul, de la pioneze la mese de biliard, de la sutiene la avogado, de la zacuscă la savarine sau de la pate de ficat și chiftele, la lapte pasteurizat și brânză telemea. Dar, pe câtă vreme asemenea supermagazine atotcuprinătoare se justifică în cazul produselor nealimentare, consider că în cazul produselor alimentare este o mare eroare, care pe termen mediu se va solda cu repercusiuni ireparabile pentru sănătatea consumatorilor. Voi încerca să mă explic în continuare.

Se rulează cantități imense de produse alimentare, care necesită depozitare pe termen relativ lung și care zac apoi și în vitrinele magazinelor mult timp. Dată fiind rapida perisabilitate naturală a produselor alimentare – în general de ordinul zilelor-, în noile condiții, din păcate, conservarea lor a devenit o problemă crucială, deoarece în majoritatea cazurilor, de la momentul producerii și până când alimentele sunt puse la dispoziția consumatorului, de regulă trec luni sau chiar ani de zile. De aici nevoia imperioasă de conservare sigură pe termen lung al alimentelor. Aceasta se poate face prin mai multe procedee: pasteurizarea, adăugarea de conservanți, congelarea, refrigerarea alimentelor ca atare sau în cutii metalice, de plastic, carton, în borcane etc. Cert este însă că toate metodele de conservare degradează calitățile organoleptice și nutritive naturale ale alimentelor. Denaturarea aspectului și a gustului se corectează apoi prin adăugarea de numeroși aditivi, care mai de care mai nocivi pentru sănătate, dar care sunt admiși totuși în baza argumentului că în doze reduse s-ar fi dovedit că sunt tolerați de organismul uman. Fără a se avea în vedere însă efectul cumulativ în timp sau cel prin însumarea cu acțiunea și a aditivilor din celelalte alimente, consumate concomitent. Să nu uităm că, în prezent, peste 85% din totalul alimentelor pe care le consumăm noi provin din marea industrie alimentară (de la noi și mai ales din import) și sunt tratate cu nenumărați consevanți, dintre care probabil că cei mai dăunători sunt conservanții antimicrobieni. Dar aceștia distrug inclusiv flora bacteriană intestinală normală și utilă, în favoarea florei rezistente, dăunătoare. Ne mai mirăm atunci de unde atâta cancer de colon și un noian de alte afecțiuni, care parcă au explodat în zilele noastre? Aprovizionarea magazinelor de desfacere se face din depozite supracentralizate, care nu rareori satisfac cererea unităților de desfacere aflate la distanțe de mii de kilometri. Nu mai discutăm acum despre costurile imense suportate în ultimă instanță de către consumatori pentru transporturile respective – carburanți, uzura mijloacelor de transport și refrigerare, salarii etc- despre poluarea atmosferei de către trailerele gigante care rulează non-stop distrugând șoselele de la sud la nord și de la est la vest și invers.

Ne preocupăm acum doar de degradarea calităților naturale ale alimentelor, de daunele și pericolele majore pe care le incumbă – în mod deosebit cele moderne- pentru sănătatea consumatorilor ( și chiar asupra urmașilor consumatorilor), dar nu mai puțin și de frustrarea pe care o resimțim atunci când, în locul gustului pe care ni-l sugerează minunatele fotografii ale alimentului de pe ambalaj, ne trezim pe papilele gustative cu un gust neplăcut de plastilină, de plastic, de lut sau pur și simplu de un material insipid, fără legătuă cu gustul original, nici chiar atunci când este imbâcsit cu sutele de amelioratori și mirodenii, prezente și ca atare, pe rafturile magazinelor.

E timpul să ne întrebăm din nou: Care este cauza profundă pentru care suntem obligați să tolerăm toate acestea? Răspunsul este simplu și clar: Din dorința de eliminare a forței de muncă manuală (costisitoare) prin mecanizarea și automatizarea la maximum a tuturor proceselor de producție și desfacere, în toate etapele. Ca și din dorința de a artificializa procesele de producție și de a consuma trufandale în extra sezon. Există vreun remediu la toate acestea? Desigur, cu condiția să ne lăsăm ghidați de bunul simț și să facem un pas înapoi atunci când constatăm că am greșit. O tentativă în acest sens a avut, după câte s-a vorbit, Dinu Patriciu, prin înființarea unei vaste rețele de minimagazine de cartier, numite UNICARM, destinate să satisfacă nevoile bătrâneilor din apropiere, făra putința de a se deplasa cu mașinile spre moluri sau alte supermagazine. Tentativă parțial reușită și parțial eșuată, pentru că nu se referă decât la facilitarea desfacerii către consumatorii mai neajutorați, fără să rezolve problema calității produselor alimentare vândute. Acestea sunt produse tot pe scară industrială și sunt distribuite tot centralizat (cu puține excepții), în același fel ca si în cazul marilor supermagazine, și cu aceleași dezavantaje, enunțate mai sus.

Subliniez că sistemele centralizate excesiv, de producere și desfacere a produselor alimentare în România ne distrug, încet dar sigur, micii producători autohtoni și ne aruncă definitiv în negura uitării toate tradițiile noastre sănătoase, dobândite cu trudă de-a lungul milenarei noastre existențe. Am convingerea că, dacă cineva ar face un studiu serios, care să ia în consideraare absolut toți factorii împlicați, pro și contra sistemului modern importat fără discernămânr din Occident, versus modelele tradiționale de producere și desfacere a alimentelor, la nivel loco-regional, ar reieși cu pregnanță avantajele modelelor tradiționale, nu numai din punct de vedere calitativ și social, dar chiar și din punct de vedere economic. Desigur că acest pas făcut spre înapoi nu necesită și renunțarea la anumite progrese care s-au făcut în ceea ce privește ambalarea, prezentarea, refrigerarea, taxarea, controlul etc. Esențial ar fi să se asigure conservarea metodelor tradiționale de producere, prelucrare și conservare a alimentelor, cu desfacerea în zone pe cât se poate mai restrânse, și cu încurajarea micilor producători pe toate căile posibile. Încercările făcute de către uni întreprinzători, în special din domeniul turismului, mi se par insignifiante.

Știu că această concepție poate fi socotită anacronică de către cei ce se vor moderni, dar care nu pot vedea lucrurile în perspectiva anilor viitori, decât numai dacă vor afla că și occidentalii s-au decis să își revizuiască direcția de dezvoltare, deși, tare mă tem că pentru ei este deja cam târziu.


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , by

Interdependențe dintre globalizare, creșterea demografică, degradarea mediului ambiant și calamitățile naturale.

 In lipsa unui interlocutor interesat, îmi face plăcere uneori să discut cu mine însumi, în încercarea de a-mi limpezii gândurile. Mai ales în anumite perioade când mă obsedează unele întrebări referitoare la diverse fenomene ciudate, cărora nu le pot da o explicație cu ajutorul judecății mele prea mult timp tributară unei baze de date trăite și în mare măsură perimată. Da, am senzația că trăiesc într-o cu totul altă lume, pe care nu o recunosc, o lume care se bazează pe alte valori și care se conduce după alte criterii, cu totul străine mie, pe care nu le înțeleg. Și pentru că totul este în permanentă schimbare, îmi place să-mi aștern gândurile sub forma unor eseuri, pe care să nu le uit și pe care să le recitesc mai târziu, mirându-mă cum de a fost posibil să gândesc astfel cândva. Scriu deci în primul rând pentru mine, dar nu mă deranjează dacă cele scrise le citește și altcineva,- referindu-mă în special la cercul relativ constant al vizitatorilor site-ului și ai facebook-ului meu.

Iată, de pildă, de multă vreme mă preocupă, în momentele mele de cugetare, care oare să fie explicația pentru faptul că omenirea adesea adoptă hotărâri absolut adacadabrante, care sfidează cele mai elementare percepte ale logicii, aflate inclusiv la îndemâna minții celor dotați cu cele mai primitive exerciții de gândire. Asta în pofida faptului că societatea dispune de destule minți luminate, de spirite deschise, de mari personalități dotate cu multă inteligență, dar la a căror dreaptă cumpănire nu se apelează. Aș putea da sute de exemple în care hotărâri luate la cel mai înalt nivel, ca și la nivelul unor organisme locale, îmi inspiră imaginea unor tauri care se îndreaptă cu toată forța, cu capul înainte, spre un zid gros de beton, pe care nici măcar nu flutură vreun steguleț roșu care să le justifice îndârjirea.

Haideți să luăm un exemplu concret. Suntem cu toții asaltați zilnic de știri din ce în ce mai insistente, mai alarmante și mai deprimante despre fenomenele meteorologice extreme, ca inundații sau secete prelungite cauzatoare de moarte prin inaniție a oamenilor și animalelor, creștere a nivelului mărilor și oceanelor, furtuni și uragane ne mai văzute, despre epuizarea rezervelor de hidrocarburi – generatoare de criză energetică-, sau despre marile migrații a unor întrgi popoare, în fața cărora este clar că actualmente, și mai ales în viitor, Occidentul este absolut neputincios, despre escaladarea climatului de război și amenințări tot mai stăruitoare cu atacuri nucleare, despre extinderea pericolului de îmbolnăvire în masa a populațiilor ca urmare a abuzului de aditivi alimentari și furajeri de care se pare că este tot mai greu (spre imposibil) să ne ferim, despre diminuarea rezervelor de apă potabilă și foarte multe altele, a căror enumerare exhaustivă mi-ar lua prea mult timp. Desigur că se pun și întrebări pertinente privind cauzele generatoare pentru fiecare din aceste calamități în parte, și specialiștii caută și găsesc explicațiile așteptate, dar cei mai mulți pun încălzirea globală la baza tuturor, sau aproape a tuturor relelor. Până de curând, încălzirea globală a fost considerată de unii doar ca un fenomen natural implacabil, ciclic sau aleator dar, mai recent, cam toată lumea recunoaște că este vorba în principal despre rezultatul activităților umane. Există și o categorie restrânsă de mari decidenți total neinformați, ca de exemplu domnul Donald Trump, care consideră că încălzirea globală este numai o farsă sau un moft. Dar care ar putea fi cauzele probabile ale încălzirii globale? (more…)


Posted in Cugetari/Reflectii and tagged , , , , by