Răspuns la solicitarea ASAS de propuneri pentru întocmirea Planului Național de Redresare și Reziliență.

Referitor la Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)) cred că în primul rând trebuie remarcată amplitudinea atotcuprinzătoare a acestuia, care este clar că a absorbit un volum colosal de muncă, energie și cheltuieli pentru identificarea și redactarea finală a celor peste 230 de pagini cu măsuri de reforme și investiții pentru folosirea judicioasă a celor peste 30.44 miliarde alocate țării noastre, destinați îndeplinirii tuturor prevederilor PNRR, din totalul celor 79.9 miliarde, diferența fiind rezervată celorlalți doi piloni, respectiv Planului de politică de Coeziune și a celui de Agricultură. Meritul contributorilor la întocmirea respectivului PNRR este cu atât mai mare cu cât fiecare dintre prevederile incluse trebuie să fie în perfectă concordantă cu fiecare din măsurile concepute în Programul de Dezvoltare a Comisiei Europen, cu Programull Guvernamental de Perspectivă în ansamblu, ca și cu programul fiecărui minister în parte, pentru următorii 4 ani, ce urmează a fi întocmit e de noul guvern, fără a mai pune și problema programelor fiecărui partid politic în parte. Presupunând că programul pe termen lung ceva mai vechi elaborat de ultimul guvern PSD nu mai este de actualitate, tot va fi nevoie de un mare efort, pentru că aproape fiecare măsură concepută interferează cu măsurile din celelalte programe și planuri menționate mai sus, dar nu mă îndoiesc că nu se va reuși, deoarece chiar dacă în alte domenii nu putem pretinde că ne-am situat în ultimii 30 de ani în topul european, în ceea ce privește abilitatea de a întocmi planuri magnifice nu cred că ne putem reproșa ceva.
În ceea ce privește propunerile și observațiile specifice fiecărui domeniu de activitate, m-aș referi numai la un set de măsuri, care cred eu că ar putea să fie cuprinse și să transceadă fiecare dintre respectivele planuri actuale și de perspectivă, cu mari și evidente beneficii pe termen lung. Desigur că aș fi dorit să mă refer și la domeniul cercetării, dar după atâtea încercări zadarnice de stârnire a interesului persoanelor abilitate pentru o excepțională realizare proprie, în care nu am cerut decât ca cineva să verifice dacă pretențiile mele că aș fi realizat ceva cu totul deosebit, prioritar pe plan internațional și util practicii zooveterinare și alimentare, este sau nu este reală, în lipsa oricărui ecou, am înțeles că vremea interesului pentru cerceterea științifică pur românească de valoare, cel puțin pentru domeniul zoo-veterinar, încă nu a venit.
Astfel că observațiile și propunerile mele în legătură cu PNRR se vor referi numai la redresarea învățământului de toate gradele, cu referire specială la reformarea învățământului universitar și post universitar. Vreau să punctez faptul că până în prezent fiecare guvern și fiecare ministru al învățământului (din cei peste 20 din ultimi 30 de ani) s-a angajat ca în timpul ministeriatului său să reformeze învățământul, dintr-o dată la toate nivelurile, ceea ce bineînțeles că nu a fost posibil, așa că totul se termina cu mici modificări, care adesea au făcut mai mult rău decât bine. O reforma de fond a învățământului consider că nu este posibil să se producă decât progresiv, de jos însus, de la educația preșcolară și până la Învățământul post universitar, care să vizeze în egală măsură pe cei supuși măsurilor de instruire cât și pe instructori. Finalizarea unui asemenea proces ar putea să dureze 5-6 ani sau mai mult, dar trebuie totuși început odatăși odată. Desigur că nu trebuie așteptat până spre sfârșitul procesului de reformare pentru a demara reforma și la eșaloanele superioare ale procesului instructiv-educativ și că între timp trebuie trecut operativ la corecterea acelor prevederi care au fost incluse în actualele programe doar în sprijinul anumitor interese de grup, extrem de păguboase pentru Țară.
În ceea ce privește învățământul universitar consider că măsurile imediate ar trebui să se refere la cel puțin trei probleme cardinale : 1) reglementarea cifrelor de școlarizare la nivel național, conform necesarului, 2) condiționarea acordării subvenționării școlarizării de semnarea unui angajament al candidaților la admiterea în învățământul superior privind restituirea investiției statului, dacă la absolvire acestea dorește să practice în străinătate 3) reglementarea domeniilor de competență a universităților, în acord cu colectivele de cadre didactice cu înaltă specializare de care dispun facultățile, atât în ceea ce privește studiile de masterat, cât și în ceea ce privește doctorantura.
1) La ora actuală activitatea multor universități din Romania se aseamănă foarte mult cu activitatea unor SRL-uri al căror unic obiectiv este realizarea de venituri cât mai mari, doar în beneficiul corpului didactic, ca și al întregii structuri a învățământului, pe verticală. Aceasta este o gândire extrem de păguboasă pe termen lung, pentru restul membrilor societății, ceea ce presupun că este bine cunoscut de către toți românii, dar nimic nu se poate schimba, deoarece primează interesele unor persoane abilitate să răspundă de destinele învățământului românesc, la toate nivelurile, și care preferă să se mențină de aproape 30 de ani, aceeași stare de fapt. Dacă ar fi nevoie am putea oricând să detaliem și să justificăm cele de mai sus. Dacă cineva ar face niște calcule concrete ar rezulta niste prejudicii nebănuite, care cred că l-ar horipila pe orice cetățean de bun simț. În toate țările foarte dezvoltate se fac studii privind necesarul de specialiști în perspectivă, studii care stau la baza prognozelor privind nr maxim de studenți admiși în anul întâi, studii care includ pecialiști în diverse domeni, aflate în vogă la un moment dat, numai pentru că unor persoane le convine, ca și cum supraproducția de specialiști ar fi la fel de profitabilă financiar, ca și cea de cartofi.
2) Statul Român dă dovadă de o generozitate uimitoare în subvenționarea învățământului universitar pentru asigurarea necesarului de specialiști din țările foarte dezvoltate. Pregătirea unui student în țările dezvoltate este foarte costisitoare, motiv pentru care acestea nu își permit să preia integral respectivele cheltuieli. În aproape toate acele țări costurile sunt distribuite atât în sarcina statului, cât și în sarcina studentului. Nu se pune problema că unii studenți nu ar putea să-și suporte taxele propriei pregătiri, pentru că în astfel de cazuri societatea este dispusă să îi crediteze, urmând ca după absolvire să restituie creditul, după o perioadă de grație. Statul Român fiind probabil foarte bogat nu pretinde așa ceva, astfel că suportă integral cheltuieli imense pentru pregătirea specialiștilor necesari altor țări, fără nicio pretenție, deși adesea aceștia ar fi mai necesari în România. Consider că în aceste cazuri, normal este ca studenții care vor practica în străinătate să restituie costul pregătirii, creditat de Statul Român, după absolvire. Dar, pentru că PNRR trebuie implementat de îndată, socotesc că chiar începând din toamna anului 2021, candidații la admitere în universități să semneze un angajament conform căruia după absolvire, fie că 1) vor profesa în România un umăr de ani calculat corespunzător cheltuielilor făcute, fie că, 2) dacă vor să lucreze în străinătate vor restitui ulterior costurile școlarizării cu care au fost creditați, la fel ca în Vest.Totul ar fi extrem de echitabil și de corect față de societatea care i-a creditat. Desigur că această reformă va fi mai greude implementat, invocându-se diverse argumente de către anumiți factori personal interesați, decidenți din structurile de conducere, de la nivel ministerial și până la universități și facultăți, pretexte cu totul ne valide. În discuțiile purtate cu un contabil șef la una din universități am aflat că și în cazul studenților străini instruiți în România, care plătesc taxe de școlarizare, tot despre o afacere păguboasă, dar aparent rentabilă este vorba, și nici decum de o afacere profitabiă, deoarece cheltuielile cu pregătirea acestora sunt mai mari decât cvantumul taxelor încasate, acesta fiind și motivul fluxului de studenți străini la noi. Acelaș flux s-ar constata și dacă taxele ar fi mai mari, dar și calitatea serviciilor profesionale ar fi corespunzătoare, respectiv mai bună. Noi am ales să concurăm universitățile vestice prin taxe mai mici, dar de o mai slabă calitate. Să pui să predea în limba franceză sau engleză niște dascăli care cunosc limbile respective foarte vag, mult mai slab decât studenții respectivi, mi se pare o întreprindere ușor ridicolă și regretabilă, care s-ar cuveni să fie remediată rapid, stopând astfel ironiile studenților la adresa dacălilor lor.
3) Studiile postuniversitare la ora actuală au un caracter formal, pierzându-se, în cele mai multe cazuri din vedere tocmai obiectivul acestora. Între interesele profesionale imediate și de perspectivă ale cursanților, și nivelul de competență și expertiză al cadrelor didactice ar trebui să existe o perfectă concordanță. Studiile de masterat au fost concepute pentru a oferi unor absolvenți oportunitatea de instruire la un nivel superior în direcția exercitarii unei anumite activități. Pentru aceasta ar fi necesar ca temele de studiu la masterat să fie propuse exclusiv de către candidat, corespunzător sferei lui de interes în practică, iar MEI să fie acela care să decidă care universitate, din care universitate dispune de cadrul didactic cel mai îndrituit, cel mai bine pregătit în domeniul respectiv, profesorul cel mai reputat, cu cea mai înaltă expertiză în domeniul respectiv din Țară, profesorul de la care să aibă cel mai mult de învățat. În caz contrar, după ce masterandul a parcurs primul stadiu, de documentare bibliografică, ajunge să știe mai mult în domeniul de studiu antamat decât profesorul, care adesea nu are cum să acumuleze în portofoliul său de cunoștințe toate noțiunile parcurse de cursant, a cărui unică preocupare zilnică este domeniul temei sale de studiu. În astfel de cazuri este greu de identificat beneficiul societatății pentru investiția făcută, dar nu la fel de greu de identificat pentru bugetul universității.
În cazul studiilor prin doctorantură, problema se pune în alți termeni, în sensul că fiecare universitate acreditată are un număr de profesori recunoscuți ca find adevărate somități în materie, cadre de o mae probitate morală, cu o bogată și valoroasă activitate ștințifică. Pentru un anumit domeniu pot să existe două sau mai multe cadre de valoare recunoscută. În cazul doctoranturii scopul principal este atestarea cursantului ca fiind un specialist foarte valoros, foarte bine pregătit profesional, foarte capabil , inteligent și dotat intelectual, înarmat cu cunoștințele și capacitatea necesare pentru elaborarea de cercetări cu rezultate originale și inovative, care să reprezinte neapărat o notă de progres absolut pe plan internațional, în domeniul tezei de doctorat. Toată responsabilitatea pentru originalitatea, calitatea și valabilitatea enunțurilor din teză îi revin doctorandului, iar responsabilitatea pentru forma de prezentare și scrupulozitatea încadrării în normele oficiale de redactare satabilite pentru domeniul respectiv (referate examene, lucrări publicate) îi revin conducătorului de doctorat, care are obligația de a nu aviza finalizarea unei teze dacă există suspiciuni de plagiat sau dacă nu poate fi identivicată contribuția autorului la progresul științei în domeniul respectiv. Nicio teză nu trebuie să primească diploma înainte ca teza să fi fost publicată pe un site original sau al conducătorului de doctorat și înainte ca să primeacă avizul de lipsă a plagiaturii din partea colectivului abilitat în acest sens de către MEÎ.


Posted in Profesional-stiintific and tagged by

O nouă  abordare imunoprofilactică a Covid 19, care ne este destinată

Toată lumea știe că pentru elaborarea unui vaccin contra unei boli bacteriene sau vireal e este absolut necesară parcurgerea anumitor etape obligatorii, bine precizate prin regulamente internațional  recunoscute, atât pentru  garantarea eliminării oricăror riscuri pentru pacienți, cât și pentru asiguraea unei anumite eficacități imuologice bine preconizată.  Parcurgerea acestor etape necesare atât pentru producerea, cât și pentru testarea/verificare noului vccin, urmată de producerea masivă și distribuirea largă nu se poate realiza de regulă –de la caz la caz- mai devreme de 1,5-2 ani, ceea ce în cazul de față, a confrunării cu această nouă pandemie, pare a fi prea îndeplungată.  Peste 160 de variante de vaccinuci, preparate după toate cele 6 procedee cunoscute în vaccinologie au intrat în competiție, în mai multe țări pentru a realiza  primii un astfel de vaccin. S-a pus însă și problema unei soluții  noi, revoluționare, care să scurteze acest interval de timp, la cel mult un an.  Primii care au venit cu o astfel de soluție  novatoare sunt cercetătorii de la Pfizer (SUA) si  BioNTch (Germania), care oferă două variante de vaccinuri  preparate după o tehnologie similară, ce ar asigura protecție în proporție undeva între 90-95%.  Această tehnologie pe mine, ca infecționist, m-a lăsat fără cuvinte prin caracterul său total inovativ, ingenios și curajos, ne având nimic în comun cu tot ce știam noi despre reguluile și condițiile producerii unui nou vaccin. Acesta nu folosește ca masă antigenică nici virioni întregi, inactivați sau atenuați, și nici fragmente de virioni, ceea ce ar exclude riscul  apariției spontane de tulpini  virale sălbatice prin mecanisme de recombinare genetică.
Foarte succint, mecanismul  inducerii imunității ar consta în inocularea la  persoana vccinată a unui ARN messager (ARNm), preparat în laborator cu ajutorul unui ADN matricial, care ARNm va obliga celulele gazdei să producă o proteină similară cu proteina virală. La rândul său, prezența acesteia va determina organismul vaccinat să producă atât anticorpi, cât și celule imune specializate, care să  recunoască rapid virusul sălbatic, în cazul infecției,  pe care îl va neutraliza. O asemenea  abordare nu a mai fost folosită nicicând în vaccinologie și –dacă se va dovedi corectă- atunci foarte probabil că va putea rezolva și situația altor maladii  umane și animale rămase nerezolvate din punct de vedere imunoprofilactic.
Din punctul meu de vedere, oricâte asigurări am primi noi, destinatarii finali, din partea producătorilor,  privind inocuitatea, siguranța și eficacitatea  noului produs, tot nu cred că este înțelept să se debuteze prin administrarea  aproape simultan la majoritatea cetățenilor de pe Planetă. Sunt prea multe necunoscute care mai pot oferi surprize, prea mult imprevizibil și hazard,  ca să nu socotesc  că ar fi existat  și alte posibilități de aplicare a acestui vaccin, mai înțelepte și mai puțin hazardate, aplicabile în paralel.  Dacă ar fi doar să iau în considerare marele impediment de asigurare  a lanțul frigorific la minus 70-80 de grade, de la producător  la ultimul beneficiar din mediul rural, suportul  logistic și uman necesar distribuirii în timp util al vaccinului, tot  m-aș gândi de două ori dacă avem capacitatea să ne angajăm imediat  și dintr-o dată la o acțiune de o asemenea anvergură. Se pare însă că vaccinul a fost deja comandat și că nu mai avem de făcut altceva decât să mergem  cu Dumnezeu înainte cu încredere în savanții americani și germani. Dar să nu uităm că mai existau și mai există pentru viitor și alte variante, mai puțin enigmatice, care pot fi de asemenea avute în vedere.

 

 

 


Posted in Profesional-stiintific and tagged , by

IPOTEZĂ

Astăzi, 29.10.20 am citit un rezumat al unui articol apărut pe MEDIAFAX.ro în care se relatează” o ipoteză surprinzătoare a specialiștilor în biologie” lansată de oamenii de ștință de la INSTITUTUL de SĂNĂTATE PUBLICĂ DIN ANGLIA, pe baza probelor prelevate de la 20000 persoane, care au constatat că persoanele care au avut gripă, au avut șanse să contracteze și SAR-Cov-2 (Coronavirus 19) cu 58% mai mici, din datorită intervenției fenomenului de interferență între virusul gripal și Corona. De asemenea că la ”nivel global OMS a constatat că rata infecțiilor gripale a scăzut cu 98% față de anul precedent”, tot datorită existenței fenomenului de interferență virală, fenomen care, după părerea mea s-a putut observa cu ochiul liber și la noi în țară. Precizez că fenomenul, după părerea mea DELOC SURPRINZĂTOR , denumit de autori interferență virală a fost semnalat mai de vreme de subsemnatul, ultima dată în postarea din 24.10.20. sub numele, poate că mai sugestiv, de concurență virală. Prin aceasta am încercat să mai aplanez din temerea lansată în spațiul mediatic de către  specialiștii noștri epidemiologi de conjunctură, cum că odată cu venirea sezonului rece vor reapărea și infecțiile gripale, care ar putea să agraveze/complice mult situația. Incidența infecțiilor a crescut într-adevăr în ultima vreme, însă din alte cauze, perfect previzibile, dar se pare surprinzătoare pentru decidenții noștri de conjunctură.
În aceeași ordine de idei, mi-am pus mai demult întrebarea care este explicația pentru care propagarea unei pandemii de regulă nu depășește rata de 70-80-%. Oamenii de știință au studiat temeinic, până la nivel leptonic, care sunt condițiile necesare pentru ca un virus pandemic să se grefeze și să afecteze un asemena procent al populației.  Foaret puține sunt însă studiile sau relatările care să fi stabilit care este cauza pentru care restul de 20-30 % din populație nu contractează infecția. Au fost emise unele supoziții, cum ar fi reprimarea patogenității virusului pe măsură ce crește rezistența celulelor țintă ș.a. Întrebarea pe care mi-am pus-o și eu obsesiv a fost însă cu referire chiar la explicația pentru care propagarea infecției se oprește la acest nivel, dincolo de care populația de regulă NU contractează infecția , în ideea că tocmai în aceasta ar putea să se găsească cheia problemei: țesutul de elecție al acestor persoane posedă un factor productiv, eugenic sau din contră, este lipsit de un anume element  eugenic, sau conține un anume factor disgenic multiplicării virusului respectv? În ultimele 10 luni s-au făcut impresionant de multe și amănunțite cercetări, tocmai pentru elucidarea răspunsului la aceste întrebări. S-a constatat astfel că celelalte patru coronavirusuri, mult mai benigne, ca și alte virusuri prezente adesea într-o populație, pot să inducă o anumită stare de nereceptivitate, și chiar un efect booster de imunitate încrucișată față de infecția cu virusul Covid 19, care ar explica existența unui număr de persoane care nu vor contracta infecția cu SARS-covid 2. În plus, infecția naturală cu un astfel de virus parțial înrudit antigenic cu virusul Covid 19 ar putea să inducă și o creștere a eficienței celulelor imunocompetente specifice, în consonanță cu conceptul de ”memorie imună înăscută (trained immunity)”, recent recunoscut. Până în prezent, în diverse țări  au fost demarate cercetări pentru producerea a 166 de vaccinuri, unele aflate chiar în faza finală, pe baza tuturor celeor 6 tipuri de vaccinuri existente, între care tipul cel mai tentant este acela al masei antigenice constituită din virus gripal cu patogenitate atenuată.
În acest context îndrăznesc să avansez și eu o ipoteză, care cel puțin teoretic nu poate fi contrazisă, având valoare axiomatică, cel puțin până când vre-un cercetător s-ar învrednici să o verifice prin cercetări experimentale și investigații de laborator. Rezultatele cercătării ar putea avea mare valoare practică.
Ipoteza avansată pornește de la realitatea că de regulă primăvara și toamna apar infecțiile gripale, care au același tropism cu Coronavirusul 19, lăsând o imunitate umorală și celulară specifică, pentru câteva luni. Persoanele care au contractat o asemenea infecție se pare că cel puțin pentru o perioadă de timp devin nereceptive la Covid 19. În această situație pare tentantă ideea  vaccinării populației, cel puțin într-o primă fază, cu un vaccin antigripal  triviral atenuat (două tulpini A și una de tipB), de tipul vaccinului FLUENZ. Avantajele unui asemenea concept ar ave armătoarele avantaje deloc neglijabile:
       1) Întrucât se cunoaște că între virusul SARS-Cov-2 și virusurile gripale există o relație imunologică de imunitate încrucișată, este de așteptat ca persoanele vaccinate cu acest vaccin să devină rezistente la virusul Corona 2, cel puțin pentru o perioadă de timp.
       2) Vaccinul Fluenz existent pe piață, a parcurs demult toate fazele de testare privind inocuitatea si riscul efectelor secundare (evident cu respectatrea tuturor precauțiilor prevăzute în protocol), putând fi achiziționat și introdus imediat în practică pe un mare eșantion de persoane, fară mari riscuri.
3) Vaccinurile atenuate de tip Fluenz au și avantajul că, în cazul persoanelor suspecte de contaminare recentă pot să inducă imunitate  în numai 4-5 zile, instalată posibil înainte de epuizarea perioadei de incubație a virusului SARS-Cov-2.
4) Calea de administrare a vaccinului gripal coincide cu calea cea mai frecventă de infecție cu Coronavirus putând să blocheze în acest caz infecția chiar la poarta de intrare, care este mucoasa nazo-faringeană.
5) Eficacitatea acestei metode va putea fi comparată ulterior cu cea a vaccinurilor specifice anti Covid, aflate în lucru, după ce acestea vor fi verificate și aprobate.


Posted in Cugetari/Reflectii, Profesional-stiintific and tagged , by

PUȚINĂ ECONOMIE NU CRED CĂ AR STRICA

Sunt un om cam econom din fire, pentru că trăiind și muncind în special în secolul trecut, cam toți eram obligați pe atunci să găsim , în toate împrejurările, soluțiile cele mai economicoase. Așa se face că m-am trezit pivind cu o oarecare insatisfacție la TV cum suntem insistent îndemnați să aruncăm la tamberon măscuțele după fiecare utilizare, fie și după numai câteva minute sau ore. Sigur, așa este elegant și civilizat, și nici nu mii pot închipui pe potentații zilei făcând altfel. Dar totuși, dacă ne gândim că în cazul României, care nu este cea mai bugată țară din Europa, într-un an de zile se vor folosi multe milioane de măscuțe (cu mult mai multe decât într-o țară cu o populație de 3-4 ori mai numeroasă, dar în care nu se exagerează cu purtarea măștilor), care vor costa multe sute de milioane de lei, stai și cumpăneștii: oare nu se poate și altfel? Am căutat  în literatură și am găsit că Sars-Cov–2, la fel ca celelalte virusuri pneumotrope, are o rezistență scăzută față temperaturile înalte, disgonice. Mai concret, acest virus este complet inactivat în 24 ore la 37 grade Celsius, în 30 minute la 56 gr Celsius  și  în numai 5 min. la 70 gr Celsius ! ( Chin et al. Stability of SARS-Cov-2in different environmental conditions) /2020 Aceasta însemnează că, dacă pe măscuțele folosite de o persoană pe parcursul unei zile, s-ar inscripționa cu creon grafit numele sau numărul utilizatorului, si ar fi introduse la o etuvă sau cuptor, la 75 gr Celsius, pentru 30 min., eventualul  virus prezent pe suprafața măștii ar fi cu maximum de certitudine inactivat și ar putea fi refolosite în condiții de maximă siguranță. Observați că am avut în vedere și o marjă de siguranță față de datele rezultate din cercetări. Evident că nu mă aștept ca să ia cineva în considerare această sugestie, atâta timp cât nota de plată mi se pare că se înaintează Uniunii Europene, dar nu știm dacă va fi mereu așa, și nici dacă întreprinzătorii implicați în afacerea respectivă ar fi de acord cu reducerea anvergurii veniturilor pe care le realizează .


Posted in Profesional-stiintific and tagged , by

SARS-CoV-2 si animalele

Ori de câte ori apare câte o epidemie umană nouă cu origine necunoscută, se pune automat înrebarea dacă nu cumva sursa sau izvorul de infecție este reprezentată de animale, deoarece uneori chiar este. Dar noi, ca epidemiologi, suntem obligați să operăm cu termeni exact definiți, pentru a evita confuziile. În acest sens în conformitate cu decizia Comitetului Internațional de Taxonomie denumirea definitiv atribuită în luna februarie a acestuin an virusului care produce noua epidemie cooronavirală este, SARS-CoV-2 (severe acute respiratory syndrome coronavirus 2), iar denumirea bolii este Covid 19 (Coronavirus disease 2019). În altă ordine de idei, în ceea ce privește originea unei epidemii distingem:
– Animalele ca sursă de infecție primară, când infecția trece de la animale la alte animale din aceeași specie, din altă specie receptivă natural sau la oameni, prin 1) contact diract sau 2) prin interpunerea mediului contamint numit sursă secundară de infecție
– Animalele ca izvor sau rezervor de infecție, când infecția se perpetuează în circuit închis o lungă perioadă de timp, pe o populație de animale de o anumită specie, dintr-o anumită zonă, până la un moment dat când , din cauza unui complex de împrejurări nu întotdeauna identificat, trece la o altă specie de animale sau la oameni, după care infecția se poate perpetua prin contagiu animal-animal, animal- om sau interuman.
– Există însă și posibilitatea ca o epidemie nouă să nu apară prin preluare ca atare de la o altă populație de aceeași specie sau din altă specie, constituite ca sursă sau izvor de infecție, ci printr-unul din mecanismele genetice de mutații minore, numite antigenic drift, sau de mutații genomice profunde, numite antigenic shift. Populația microbiană rezultată va apariține unui nou tip sau variant, este diferită antigenic și se poate sustrage acțiunii anticorpilor induși de populația microbiană inițială.
– Desigur că și în cazul prezentei epidemii s-a pus imediat problema originii ei, prima direcție cercetată fiind sursa animală. Medicina veterinară este în această situație prinsă cumva la mijloc: pe de-o parte este datoare să cerceteze eventuala sursă de infecție animală, apelând la mijloacele de investigație proprii și specifice, dar pe de altă parte are și datoria profesională și de onoare să apere inocența unor specii de animale suspectate pe nedrept și posibil amenințate de către unele persoane inconștiente. Să nu uităm că Covid 19 este un sindrom nu o boală specifică, și deci confuziile clinice nu sunt imposibile. Din păcate, deocamdată , dată fiind noutatea acestei epidemii, cvantumul cunoștințelor în această privință este foarte subțire și se bazează mai mult pe observații aleatorii, decât pe studii experimentale.
De aceea este oarecum de înțeles ca primul gând al propritarior de animale infectați să fie uneori dacă nu cumva sursa de infecție este reprezentată chiar de propriile lor animale de companie. În acest sens, în SUA, Franța, Marea Britanie ș.a. s-au înregistrat mai multe cereri din partea deținătorilor de animale către cabinetele veterinare să le fie testate animalele, mai frecvent câinii și pisicile, pentru Infecția Covid-19. Și într-adevăr, în Oficiul Internațional al Epizootiilor se citează câteva cazuri răzlețe în care acestea s-au dovedit positive la testările de laborator, dar studierea acestora a condus la unele constatări esențiale pentru cunoașterea epidemiologiei noii maladii. Evident că în cazul câinilor și a pisicilor găsite positive, infecția cu SARS-CoV-2 a fost pusă în legătură cu situația proprietarilor, care de asemenea erau pozitivi. Numai că, atenție (!), investigațiile amănunțite au relevat că de fapt nu câinii si pisicile fuseseră sursa de infecîie a proprietarilor, ci acestea au contractat infecția de la stăpânii lor. Si mai clar spus, nu oamenii s-au dovedit a fi victimele animalelor, ci invers. Dintre animalele de companie pisicile par a fi cele mai susceptibile , deoarece la acestea au fost prezente și manifestări clinice și, mai mul, s-a constatat că, fapt foarte important, acestea pot să și transmită boala altor pisici. Cățeii nu par a fi la fel de sensibili. Dihorul, care în unele țări este crescut tot ca un foarte simpatic animal de companie, s-a dovedit aproape la fel de susceptibil la infecția SARS-CoV-2 ca și pisicile, Extinderea investigațiilor au developat existența reagenților pozitivi și la alte specii de mamifere, ca: liliecii fructiferi, nurcile și chiar la un tigru. Liliecii fructiferi au fost însă cel mai insistent incriminați ca rezervor de infecție si sursă pentru oameni, dat fiind faptul că în unele zone din China sunt capturați și comercializați în piețe pentru consumul populației. Cercetările de până acum au confirmat într-adevăr posibilitatea transmiterii infecției între lilieci, dar nu și la oameni. De altfel, până la ora actuală nu a fost semnalată nici o situație în care să fi fost dovedită transmiterea infecția de la vreo specie de animale la om. Ceea ce desigur că nu exclude această posibilitate și ca rezultat al unor investigații viitoare. Deocamdată OIE recomandă ca persoanele suspecte sau pozitive SARS-CoV-2 să-și limiteze contactul cu toate animalele, domestice, sălbatice, captive, pe perioada cât sunt pozitive. Se recomandă ca proprietarii declarați infectați să păstreză toate regulile de igienă preventivă cunoscute și, pe cât posibil să-și transfere obligațiile de îngrijire a animalelor către alți membri ai familiei sau alte cunoștințe, până la vindecare sau negativarea testelor. Numai dacă un animal se întâmplă să prezinte simptome suspecte de Covid 19 în situația că și stăpănii lui au fost diagnosticați ca infectați se pune problema prelevării de probe de la animal în vederea stabilirii diagnosticului. Animalul suspect respectiv trebuie izolat imediat, încă înainte de venirea rezultatului de laborator. OMS a elaborat o serie de documente care reglementează măsurile de igienă personală a deținătorilor de animale , a medicilor veterinari a îngrițitorilor, lucrătorilor din industria alimentară și a tuturor contacților, pentru evitarea contractării infecției, măsuri la ora actuală deja bine cunoscute. De asemenea FAO a elaborat instrucțiuni privind prevenirea și evitarea infectării populației prin intermediul alimentelor eventual contaminate. Investigațiile pentru diagnosticul Covid 19 la animale, în caz de suspiciune, trebuie să se întreprindă numai cu avizul și concursul organelor de specialitate oficiale din cadrul ANSVSA și DSP, și numai după ce la examenul clinic și de laborator prin procedeele caracteristice au fost excluse bolile specifice animalelor respective cu simptomatologie asemănătoare Covid 19.
Deocamdată oamenii de ștință de pretutindeni se declară nesatisfăcuți de cunoștințele acumulate până în present privind originea pandemiei actuale, motiv pentru care sunt încurajate cercetările în continuare, în special în ceea ce privește sursa animală, dar nu se consideră că s-au adus dovezi suficente privind ipoteza mult vehiculată a provenienței accidentale a virusului dintr-un laborator.


Posted in Inm, Profesional-stiintific and tagged , , by

Reflecții privind evoluția pandemiei Covid 19

Rareori mi-a fost dat să fiu așa de debusolat, să înțeleg atât de puțin din ceea ce ni se întâmplă, ca acuma când urmăresc la TV evoluția știrilor referitoare la Covid 19. Atâtea informații, care de care mai aberante și mai lipsite de orice logică sau bază științifică. Și mă tot întreb oare de ce? O fi vorba numai de incompetență, sau de o manipulare grosolană din habar nu am care motive. Aproape orice informație ai dori să o verifici, constați că nu rezistă defel. Dar ceea ce mă intrigă mai mult este bănuiala că propovăduitorilor aberațiilor –mă refer la cei de la cel mai înalt nivel- se pare că nu le pasă deloc că sunt în mod evident incredibili. Ei contează pe faptul că românii sunt obișnuiți să fie mințiți, nu le pasă și nu scotocesc după adevăr. Totul se înghite pe nemestecate. Vreau să facem un exercițiu simplu, din punctul de vedere al unui cetățean oarecare, fără de vreo profesie, înarmat numai cu gândire logică. Deci nu din punctul de vedere al unui cadru didactic care timp de 40 de ani a predat bolile infecțase, inclusiv epidemiologia bolilor infecțioase ale animalelor, la zeci de generații de studenți (nota bene că epidemiile animalelor sunt mult mai frecvente și mai bine cunoscute decât cele umane) Haideți să luăm doar câteva exemple:
– Din oră în oră, pe toate posturile TV ni se actualizează creștere numărului de cazuri de ”infectați”, și de ”decedați”ceea ce are menirea să ne horipileze, să ne înspăimânte. Metoda este foarte eficace, pentru că cifrele sunt reale. Dar nerelevante și doar de natură să ne inducă în eroare. Într-adevăr, zilnic există o creștere față de ziua precedentă. Normal, nu ? Dar cu cât? Politica aceasta de temporizare a difuzării epidemiei conform devizei ”stați în acasă” , pentru o perioadă cât mai îndelungată, este utilă sau păguboasă? Este ceva normal să ne mândrim că după circa 2 luni de evoluție a unei temute epidemi, fără precedent în ultima 100 de ani, până astăzi 17.04 20 să se fii infectat doar 8067 de persoane dintr-o popolație susceptibilă de 18000000 persoane? Adică doar 0,045% ! Pe de altă parte ne mândrim că în aproximativ 2 luni de evoluție avem doar 8067 de infectați, comparativ cu alte țări care au zeci de mii de infectați, în aceleși interval de timp. Nu cumva ne furăm căciula? Ne prefacem că uităm că cifra de 8067 infectați reprezintă doar o mică părticică din cei forte puțini i testați ! Să ne înțelegem bine: în testarea cât mai rapidă a unui număr cât mai mare de persoane constă cheia problemei ! De la debut (20.02.20) și până în ziua de 17.04.20 – la care se referă cifrele de mai sus- în România fuseseră testați prin PCR în total doar 79.629 persoane, adică sub 1 % din populația receptivă a României, sau 10,13 % din subiecții care, dintr-un motiv sau altul, au fost suspectați ca posibil infectați (nu întâmplător numărul persoanelor testate este o cifră tot timpul atent escamotată de oficialități, deși aceasta este cea mai importantă cifră-reper, la care ar trebui raportate toate celelalte cifre). Abea în ultimul timp, cu chiu cu vai s-a ajuns la un total de 4500 testări/zi în toată Țara. Pentru o comparație ilustrativă menționez că în Germania se efectuează zilnic de 10 ori mai multe teste, deși nici aceasta nu este prea mult, dacă ne gândim că în Insulele Feroe un singur laborator veterinar, al dr Debes Christiansen, execută 1000 de teste/zi. Într-un amplu articol pe această temă, dr.Bianca Cucos menționează că dr. Christiansen a relatat într-un interviu pentru The Guardian faptul că a fost solicitat să adapteze temporar laboratorul său într-unul de uz uman, pentru Covid 19, din motive de operativitate , pentru a nu fi necesară trimiterea probelor în vederea confirmării infecției cu Covid 19 tocmai în Danemarca. Reiterez că în asemenea situații expeditivitatea este crucială. Or, laboratorul veterinar al dr Christiansen avea deja și dotarea și expertiza necesare, care fuseseră dobândite anterior în identificarea unor viroze la Somon. Din aceleași motive, România a ales însă să cumpere echipamentele necesare din străinătate, la prețuri de speculă (de 4- 5 ori mai mari decât prețul real) care, după ce cu mare întârziere au sosit, s-a constatat că nu existau nici suficienți specialiști formați care să le folosească la capacitatea lor maximă totală, de circa 6000-7000 teste pe zi. Dar și așa ar fi prea puțin. Cu câteva ore în urmă, pe Digi 24 s-a anunțat că ieri, în Italia au fost executate 67500 de teste într-o singură zi ! Și în alte țări au fost raportate cifre apropiate. Și atunci, noi ce să mai credem ? Să luăm un alt exemplu:
– Tot ieri s-a raportat, pentru a ne îngrozi, că totalul decedaților din cauza Covid 19 de la începutul epidemiei până în present a ajuns la noi la ceva peste 400 de morți. În fiecare zi ni se spune că au mai murit 10-20 de personae din cauza Covid 19. Asta pe baza faptului că decedații respectivi posedau antigen Covid sau și antigen Covid. Dar oare nu cumva cauza morții au fost diverse afecțiuni pulmonare, cardio-circulatorii, diabetice sau cine știe ce alte afecțiuni mai mult sau mai puțin identificate, sau pur și simplu organismele prea debilitate, pentru a mai putea să facă față la încă o agresiune suprapusă, respective a virusului Și atunci cum este mai corect să spunem, că cei peste 400 au murit din cauza Covid 19 dar că majoritatea mai aveau și alte boli, sau că au murit din cauza diverselor boli, dar că erau și infectați cu Covid ? Acei puțini morți aparent sănătoși, despre care nu se știa că ar fi suferit de anumite boli cronice, nu cumva aveau niște afecțiuni ascunse ? Dar, haideți să presupunem, prin absurd, că toți cei peste 400 ar fi suferit și murit în cele două luni numai din cauza infecției cu Covid 19. Oare asta ar înseamna mult sau puțin? Păi, mortalitatea obișnuită de substituire, în condiții normale, la o populație de 18000000 persoane, ar putea fi, în medie, în jur de 616 de decedați pe zi. Astfel, dexemplu, în ultimele cca 45 de zile ar fi murit 616 x 45 = 27720 persoane. Atunci cei 400 de morți ar reprezenta doar 1,44 % din total. Să nu uităm însă că aceste calcule se referă la mai puțin de 50% din populație, pentru care ar fi existat oarecare suspiciuni de Covid, căci cealaltă jumătate a populației este aprioric constituită din indivizi complet sănătoși .Deci nu poate fi vorba să imputăm nici toți cei peste 400 de morți infecției Covid 19, ci numai cel mult 200, respective 0,72 % !. Iată cum cifrela nude raportate la TV nu semnifică nimic, dacă nu sunt raportate la nimic.
Aș dori să mai fac și unele afirmații, care însă nu se bazează decât pe intuiîia unui bătrân epidemiolog și deci s-ar putea să nu se confirme în timp. Prima ar fi bănuiala mea că pe la noi prin Timișoara un virus agresiv pneumotrop neinvestigat a circulat în tot cursul anului trecut. Două personae apropiate mie au decedat cu simptome de asfixie, care nu au cedat deloc la un tratament specific intensiv.
Altă idée ar fi că prelungirea duratei epidemiei prin aceste măsuri de protecție este ca o sabie cu două tăișuri, cu avantaje și dezavantaje. Un mare avantaj ar fi că astfel se câștigă timp pentru a evita o avalanșă de cazuri care să copleșească posibilitățile sistemului nostru sanitar, surprins insufficient pregătit, așa cum se întâmplă de regulă la români. Dezavantjul principal ar consta însă în faptul că prin aceasta i se creiază virusului posibilitatea de a-și produce noi multante, modificându-se astfel și ca antigenitate, și ca virulență. Este bine stabilit că asemenea transformări se pot produce și se produc nu rareori prin pasaje multiple în decursul timpului, la virusurile ARN. Astfel că virusul de la începutul unei epidemi nu mai este identic cu cel care se propagă la sfârțțitul epidemiei Dar prin ce se vor traduce clinic aceste transformări nu se poate prevedea. De așteptat să devină mai virulente dacă sensibilitatea receptorilor este maximă sau , din contră, să I se reducă virulența, dacă subiecții receptori dispun de un grad oarecare de rezistență parțială. Pornind de la asemenea considerente eu suspectez că sușele de Covid 19 din diversele țări sunt șii ele diferite, ceea ce ar explica într-o anumită măsură diferențele evoluției epidemiologice în diverse țări.
În fine, după tot ceea ce se cunoaște deja în medicina veterinară despre morfologia și biologia virusurilor asemănătoare lui Covid 19, am convingerea că în cel mult două luni va exista un vaccin imunogen bun, care să poată intra întestări, pe animale și pe voluntaridar care va fi parcurs tot procesul de omologare abea pentru viitoarea epidemie, sau pentru o eventuală recrudescență a acesteia de la anul.


Posted in Profesional-stiintific and tagged , by

A strategy, test and device for high quality milk

1.02.2019

SUMMARYThe paper presents a mastitis control strategy in dairy farms, suitable to all types of farms, from traditional milking to automatic milking systems (AMS).  For this purpose, every cow is tested 2-3 times a year, at those momentes when the animals are anyway confined or restrained  for technological or medical reasons, like: 4-6 days after parturition, at the moment of leaving maternity, when they are linked for hoofs trimming, artificial insemination, gestation control, various treatments, etc The tests are done cow side, with an original, portable,   ultraperforming  electronic device, entitled Milktester RMM.. The principle consists in quantifying the transmittance of a flux of electromagnetic ultraviolet radiation, which crosses unidirectionally 10 mm of milk.). Testing a sample from a quarter takes less than 1 second. That means 4 seconds for an udder, plus 1 sec for all calculations. It is the fastest milk tester than all that already exists, at this moment, dedicated to the same purpose. The result of each quarter are then compared to the other 3 quarters, following a particular algorithm, establishing whether there is evidence that one of them exceeds a certain value, considered normal. Milktester RMM  is the first cow side mastitis detector which detect not only  indirect markers, indicating an inflammation (like pH, electro-conductivity, no. of cells), but exactly that physio-pathological alterations, which are characteristic for mastitis milk, like, changes in homogeneity, color, consistency, and density.

Details can be found in the article published on the website www.radumogamanzat.ro


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , , by

SCRAPIE

                              SCRAPIE

                                                                                         Prof. Dr. Radu Moga Mânzat

     Denumirea comună sub care Boala pruriginoasă a oilor și caprelor este consemnată în documentele organismelor internaționale profesionale este de Scrapie, dar este cunoscută în literatură și sub denumirile de  La tramblante du mouton- fr.,Traberkrankheit- germ.,sau de Prurigo lombar- sp.                                                                                                                                                                                                

       Scrapie (se pronunță scrapi) este o boală contagioasă letală, ce afectează natural în principal oile și caprele, foarte rar și alte ierbivore mici, la care apar tulburări nervoase caracteristice, cauzate de apariția unei proteine prionice anormale în sistemul nervos, unde induce leziuni specifice neurodegenerative, cu aspect spongios. Scrapie face parte dintr-un grup mai larg de boli, numite Encefalite spongiforme transmisibile (Transmissible spongiform encephalotathie-TSEs), care au ca element comun apariția unor leziuni degenerative spongiforme în sistemul nervos, grup din care, în afară de scrapie, mai fac parte: Encefalopatia spongiformă bovină (Bovine spongiform encephalopathy-BSE-, sau Mad cow disease), Boala cronică cahectizantă a cervideelor (Chronic wasing disease), Encefalopatia transmisibilă a nurcilor (mink transsmisible encephalopathy), Encefalita spongiformă a felinelor (Feline spongiform encephalopathy. La acestea se adaugă și câteva encefalopatii transmisibile considerate specifice omului, între care: Boala Kuru, Boala Creutzfeldt-Jacob -BCJ, și Varianta bolii Creutzfeld-jacob–vBCJ.

       Scrapie este cunoscută ca entitate nosologică distinctă de la 1732, când a fost distinsă dintr-un grup de alte boli cu simptomatologie nervoasă în Marea Britanie, dar unde foarte probabil că exista mai demult, fiind confundată cu alte boli cu simptomatologie asemănătoare. Sunt descrise două forme diferite de scrapie: forma clasică, cea larg răspândită și demult cunoscută, și forma atipică, produsă de prionul Nor98, denumită astfel pentru că a fost semnalată prima dată în Norvegia în anul 1998. Existența celei de a doua forme ca entitate nosologică distinctă este încă discutabilă (g). .
La ora actuală se poate presupune că practic forma clasică de scrapie este răspândită în toată lumea, singurele țări considerate libere de scrapie fiind Australia și Noua Zeelandă, deși, și în acestea a fost semnalată boala prin 1950 dar, conform O.I.E., dacă într-o țară în care se practică oficial supravegherea epidemiologică nu au mai fost raportate noi cazuri de scrapie în ultimii 7 ani, aceasta poate fi considerată indemnă. Forma atipică Nor98 este semnalată încă și în aceste două țări dar, deoarece aceasta se caracterizează prin apariții spontane, datorate unor mutații genetice, nu contagiului, poate să apară oriunde, făra ca prezența ei să împieteze asupra statutului țării respective în ceea ce privește comerțul internațional(7).
În țara noastră, primul focar de scrapie a fost diagnosticat în cadrul IDSA de dr. Alexandru Nicolae, în anul 2003 (2,9). Ulterior au mai fost identificat și alte focare, în alte câteva județe.
Cauzele care stau la baza apariției bolii și patogeneza nu sunt nici până astăzi complet și cert elucidate. Aceasta pentru că, deși poate fi considerată tot o boală infecto-contagioasă, la fel ca majoritatea bolilor microbiene, ea se deosebește net de toate acestea prin faptul că nu este produsă de vreo bacterie sau vreun virus, ci de un izomer al unei proteine normale din organism, fără participarea vreunui acid nucleic (ADN sau ARN) care să-i asigure multiplicarea. Posibilitatea transmiterii bolii la oi și capre în condiții naturale, precum și transmitere experimentală la alte specii, au fost dovedite mult timp după descrierea bolii, iar patogeneza, cu totul particulară, complexă și complicată, a fost parțial descifrată și mai târziu, pe măsură ce se acumulau rezultatele studiilor făcute în paralel și în celelalte encefalopatii spongiforme, ale omului și animalelor. (more…)


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , by

Difuzarea Pestei Porcine Africane în teritoriu nu este implacabilă !

                                                        Prof. dr. Radu Moga Mânzat

Am remarcat că de câteva luni încoace, pe toate canalele media de informare au apărut un noian de articole de ziar, emisiuni de radio sau TV , în care un mare număr de concetățeni, de diverse profesii, în principal politicieni, și numai foarte puțini medici vetrinari practicieni, vorbesc despre Pesta Porcină Africană, critică vehement ceea ce s-a făcut și mai ales ceea ce nu s-a făcut, aflați în oarecare cunoștință sau în ne cunoștință de cauză, cu sau fără argumente. Așa că m-am gândit că, în această situație, oare de ce nu s-ar amesteca printre ei și un infecționist de profesie, cu vechi state de plată în domeniu? Unul singur !.
Am toată compasiunea pentru toți factorii decidenți implicați, veterinari sau din alte ministere (Interne, Agricultură, Finanțe ș.a.) nevoiți să studieze și să rețină obligațiile ce le revin din cele două stufoase manuale operaționale și a Planualui de Contingență, care detaliază până în cele mai mici amănunte toate măsurile, pe nu mai puțin de 294 de pagini. Nimic nu pare să fie lăsat la voia întâmplării, ca și cum medicii veterinari nu ar mai avea nici nevoia și nici dreptul să mai judece ceva logic în afara acestor înscrisuri, în baza pregătirii lor din facultate și a practicii lor profesionale. Și totuși, parcurgând cu răbdare ”de chinez bătrân” tot acest material (plus o serie de ordine și hotărâri), am constatat cu oarecare surprindere că oricât de amănunțite ar fi asemenea materiale, ele nu sunt exhaustive, ne cuprinzând toate situațiile, soluțiile și posibilitățile care pot să survină, și care vor trebui soluționate grație profesionalismului și mai ales inteligenței specialitului.

Difuzarea Pestei Porcine Africane pare implacabilă, dar de fapt nu este ! Ea poate fi stopată, dar numai dacă se acționează susținut, cu maximum de determinare, de către toți factorii responsabili, și dacă se ține cont permanent de câteva principii de bază, la care o să mă refer în cele ce urmează, principii în general cunoscute, dar care trebuie neapărat subliniate și evidențiate.

În primul rând trebuie înțeles și acceptat că unitățile comerciale de creștere a porcilor (UCCP) trebuie să aibă prioritate în fața gospodăriile populației, pentru două motive: 1) UCCP însumează peste 80% din totalul efectivului de porci al Țării, pe acesta bazându-se în primul rând, acum și în viitor, o ramură foarte importantă a economiei 2) UCCP pot fi protejate cu mult mai multă eficiență decât porcii din gospodăriile populației.

Difuzarea PPA la distanțe mari o fac de cele mai multe ori oamenii, pe mai multe căi, destul de bine cunoscute, ca și porcii mistreți care sunt purtători activi de virus, ce pot parcurge zilnic distanțe mari, uneori de zeci de kilometri. În interiorul unor efective și înafară a acestora, la distanțe mici, presupun că cel mai ușor este transmis virusul de către insecte, în mod deosebit de muște (nu de țânțari). Acestea sunt atrase în număr foarte mare pe dejecții și în hrănitori, mai ales dacă sunt cu furaje umede, de unde pot prelua virusul mecanic, pe corpul lor și să îl transporte spre alte adăposturi, în hrănitorile unor porci sănătoși, contaminându-le furajele. Căpușele sunt cu mult mai periculoase din acest punct de vedere decât muștele, pentru că sunt transmițători activi, capabile să multiplice și să conserve virusul pe timp foarte îndelungat dar, din fericire, în complexele industriale de regulă nu există căpușe. Distrugerea muștelor nu se poate face prin aspersare de substanțe insecticide în hrănitori, dezinsecția pardoselelor, geamurilor etc comportă anumite riscuri, iar cea făcută din helicoptere nu este suficietă.

Dacă ne-am imagina că într-o regiune oarecare nu ar exista deloc porci în gospodăriile populației ( așa cum se întâmplă deja în multe regiuni din Vestul Europei), ar fi extrem de improbabil (deși nu chiar imposibil) să mai intre virusul într-o UCCP în care se aplică riguros măsurile de biosecuritate obișnuite. Consider că aceasta ar putea fi cheia problemei. Este semnificativ și instructiv să observăm că în NV-ul Romaniei PPA a fost diagnosticată și cantonată la porcii domestici din numai două județe, în timp ce în Est apar frecvent focare noi. Și aceasta cu toate că testele de laborator au revelat o incidență mai mare a virusului PPA la mistreții din Vest decât la cei din Est ! Acest lucru nu poate fi pus numai pe seama unui plus de seriozitate al autorităților, specialiștilor și cetățenilor din această parte a Țării, ci și a faptului că aici nivelul de trai fiind simțitor mai ridicat, mai puțini oameni își bazează subzistența pe cresterea porcilor în gospodăria personală!

Ideal ar fi deci ca marile unități comerciale să fie protejate prin lipsa porcilor din gospodăriile populație -pentru o anumită bucată de vreme-, pe o zonă mult mai în întinsă decât zona de supraveghere cu raza de numai 10 km prevăzută în documentele la care m-am referit mai sus. Pe de altă parte, sacrificarea porcilor (controlați) în gospodăriile proprii, de către proprietarii care dețin doar 1-2 porci, în județele sau teritoriile indemne, aflate la distanță de cel puțin 30-40 Km de cel mai apropiat focar de PPA, cred că ar trebui nu numai tolerată, ci chiar încurajată ( însoțită de interdicții de înstrăinare din gospodărie acărnii și produselor rezultate). Porcii din gospodăriile tradiționale cu mai mult de 2 capete ar putea fi sacrificați într-un abator special autorizat, și comercializați apoi numai în teritoriul apropiat. Reducerea numerică a gospodăriilor care dețin porci crescuți tradițional, în mod indubitabil ar reduce corespunzător și presiunea risculu de răspândire a infecției în teritoriu. Aceasta cred că ar fi cea mai eficace măsură de barare a expansiunii bolii. Și certamente cea mai ieftină. Trebuie valorificată la maximum observația din actuala diseminare epidemică, cum difuzarea bolii se face de regulă spre județele limitrofe, ”din aproape în aproape” , fără salturi la distanțe foarte mari, dar nici chiar de numai 10 km, cât prevede zona de supraveghere. Județele aflate la granița cu țări în care există boala trebuie să aibă un statut special, asemănător celor învecinate cu județe în care există focare de PPA.

Nu consider că este o simplă coincidență faptul că România, care deține la ora actuală (probabil) cel mai mare procent de gospodării și porcine crescute în sistem tradițional dintre toate țările UE, are în momentul de față (probabil) și cel mai mare procent de gospodării individuale infectate cu virusul PPA. Am afirmat deja în repetate rânduri că există câteva modalități prin care numărul acestui tip tradițional de exploatații să se reducă (temporar) rapid, cu consimțământul liber exprimat al deținătorilor, cu un minim prejudiciu pentru aceștia și fără ca să fie privați de carnea și preparatele tradițional puse pe masa de Crăciun și Anul Nou. Totul este ca factorii decidenți să se decidă să întreprindă ceva în acest sens, respectiv să identifice aceste posibilități și să își asume responsabilitatea de a le propune direct prim-ministrului și Comisiei UE. Nu cred că specialiștii UE ar fi contrariați dacă ar știi că, date fiind partcularitățile evoluției epidemiei de PPA în Romania, specialiștii noștri au avut   inițiativa instituirii și a unor măsuri suplimentare celor deja prevăzute în complexul măsurilor elaborate la Bruxel. Mă refer în primul rând la posibilitățile de depopularea cât mai masivă a crescătoriilor private din anumite   zone, cu asentimentul necondiționat al crescătorilor. Totul trebuie aservit păstrării indemnității marilor exploatații industriale dotate corespunzător, astfel încât să fie capabile să respecte toate rigorile biosecurității la cel mai înalt nivel.

Principiile enunțate mai sus trebuie văzute numai ca un aditiv la măsurile aflate în vigoare, și nicidecum ca un substitut al acestora. Ar mai fi multe precizări de făcut, dar nu mai continui, pentru că mă îndoesc că vor fi cuiva de folos.

 

 


Posted in Profesional-stiintific and tagged by

PESTA PORCINĂ AFRICANĂ

Profesional-stiintific
Cugetari/Reflectii
My complete profile
In memoriam

Aug 17th PESTA PORCINĂ AFRICANĂ – interviu pt Ziare.com

Interviu acordat d-nei Camelia Badea, de la Ziare.com, apărut pe post în ziua de 16 august 2018, ora 8.06

Pesta Porcina Africana (PPA) este “cea mai periculoasa boala a porcilor” si daca autoritatile nu gestioneaza actuala criza in mod responsabil, exista riscul ca ea sa devina “unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria tarii”, afirma prof.dr. Radu Moga Manzat.

Dupa mai bine de un secol de la observarea acestei boli in mod stiintific, PPA continua sa faca ravagii in diverse colturi ale lumii. In unele zone a fost eradicata dupa cateva saptamani, in altele dupa cativa ani sau zeci de ani, iar in altele nici pana in ziua de azi, spune prof.dr. Radu Moga Manzat, intr-un interviu acordat Ziare.com.

In contextul acuzatiilor reciproce aduse de politicieni si aparitiei in prim-plan a unor pseudospecialisti care fac tot felul de afirmatii contradictorii sau chiar iresponsabile, l-am invitat pe prof. Radu Moga Manzat, unul dintre cei mai importanti specialisti in domeniu, sa ne explice pe intelesul tuturor cum a ajuns Romania sa se confrunte cu PPA, daca s-a gresit sau nu undeva si, mai ales, cum putem limita pagubele si eradica mai repede aceasta boala de pe teritoriul tarii noastre.

Întrebare: Spuneti-ne mai intai ce este pesta porcina africana? Cand si cum a aparut? Ce alte tari s-au mai confruntat cu ea?

Foarte pe scurt, Pesta Porcina Africana (prescurtat PPA), cu denumirea mai corecta de Febra porcina africana, este cea mai periculoasa boala a porcilor, din cauza pierderilor enorme pe care la poate produce, in diverse moduri, atunci cand patrunde intr-un teritoriu, mai ales daca masurile de profilaxie si combatere nu sunt implementate la timp sau cu suficienta intransigenta. Precizez ca respectivele masuri sunt foarte bine cunoscute si descrise in amanunt prin planuri intocmite de Comisia Europeana, transpuse de mult timp si in legislatia noastra nationala.

PPA a fost observata pentru prima data in anul 1909 de dr. Eustace Montgomery in Kenia, dar boala a devenit cunoscuta lumii abia dupa anul 1921, cand acesta si-a publicat observatiile. A mai fost apoi semnalata in cateva tari, dar fara a parasi teritoriile africane pana in anul 1957, cand si-a facut aparitia in Portugalia si apoi, in 1958, in Spania. Sursele de infectie incriminate au fost resturile alimentare de la un vagon restaurant, respectiv de la un avion venit din Angola.

Primele focare au fost repede lichidate, efectivele fiind declarate asanate. Nebanuindu-se cat de grava este noua boala, masurile au fost insuficient de drastice, astfel ca aceasta a reaparut in anul 1960, cand a scapat de sub control, s-a extins si nu a mai putut fi lichidata din Peninsula Iberica timp de 30 de ani, dupa ce a produs pierderi imense.

In anul 1964, PPA a aparut si in Franta, in 1967 in Italia, si apoi in mai multe tari din Vestul Europei, dar de peste tot a fost eradicata prin masuri prompte si drastice, cu exceptia Sardiniei.

Intre 1970 si 1984 a fost prezenta si in cateva tari din America Latina, de unde de asemenea a fost eradicata dupa mari pierderi, inclusiv multe sute de mii de porci ucisi, dupa care a urmat o liniste epidemiologica pana in 2007 cand, subit, si-a facut din nou aparitia – nu se stie exact cum – tocmai in Georgia unde, nefiind recunoscuta si combatuta suficient de prompt, in scurt timp a cuprins aproape toate districtele tarii. In aceste conditii, nu este de mirare ca in continuare a fost semnalata in mai multe tari limitrofe Georgiei, foste republici sovietice, inclusiv Rusia.

De natura sa alarmeze serios organele competente din Romania a fost semnalarea PPA, in anii din urma, in tari aflate in apropierea Romaniei (Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Belarus, Tarile Baltice si chiar in Republica Ceha).

In aceste conditii, in anul 2016 s-a activat Programul National de Contingenta, pregatit din timp de ANSVSA, impreuna cu Manualele Operationale (2016) care prevad in amanunt, pe sute de pagini, toate masurile care trebuie luate in caz de aparitie a bolii.

Fac observatia ca, in situatia data, aparitia bolii in tara noastra era previzibila. Numai data si locul nu erau cunoscute. Pentru aparitia in Delta existau o serie de circumstante intrunite in mod natural. Asa ca nicio mirare ca PPA si-a facut aparitia anul trecut si in Romania, mai intai in 3 judete din N-NV, care se pare ca au fost intre timp lichidate, si apoi, in vara aceasta, la granita de Est, unde a facut deja ravagii.

Întrebare: Cum se manifesta boala? Ce trebuie sa observe un taran care creste cativa porci in gospodarie? Cat de grava este (in cat timp survine moartea, care este rata mortalitatii)?

In principal se manifesta la inceput prin febra (41,5- 42 grade C), care poate trece neobservata in lipsa altor simptome. Abia dupa cateva zile se remarca disparitia poftei de mancare, abatere vărsături și pete rosii (hemoragice) pe piele. Nu cred insa ca este bine sa incurajam proprietarii de animale sa incerce sa diagnostice ei PPA diferential fata de alte boli oarecum asemanatoare, pe baza cunoasterii simptomelor, pentru ca se pot usor comite erori regretabile.

Este suficient daca proprietarii remarca starea de abatere si reducerea apetitului la unul dintre porci ca sa trebuiasca sa anunte imediat medicul veterinar concesionar, care stie ce trebuie facut in continuare. In niciun caz sa nu sacrifice de necesitate porcul suspect (!), asa cum uneori se mai intampla.

Gravitatea si aspectul clinic al bolii difera mult de la un exemplar la altul, dar sfarsitul obisnuit este moartea, dupa putine zile la inceputul epidemiei si dupa mai multe zile sau saptamani in formele subacute si cronice din focarele vechi. Din pacate, exista si rare cazuri de porci infectati la care boala nu se manifesta clinic. Aceste exemplare sunt cele mai periculoase din punct epidemiologic, pentru ca implica cel mai mare risc de diseminare a virusului, prin valorificarea lor ca si cum ar fi animale sanatoase.

Întrebare: Cum apar focarele, care sunt principalii transmitatori? La ce alte animale se mai transmite boala? Si cat timp dupa deces cadavrul unui porc bolnav continua sa fie o sursa de infectie? Cat de vinovati sunt porcii mistreti si cat de responsabili sunt oamenii care vin in contact cu porcii bolnavi (de exemplu cei costumati care vin sa ridice cadavrele, dar calca apoi cu cizmele prin alte locuri si localitati)?

Sa o luam pe rand, pentru ca aici avem de fapt 6 intrebari. Modalitatile sunt foarte numeroase, sunt pe larg descrise in toate sursele stiintifice de informare specifice (inclusiv in lucrarea mea publicata inca din 9 septembrie 2017 pe pagina proprie de web www.radumogamanzat.ro si in 14 septembrie 2017 pe pagina ASAS, Secția Medicină Veterinară. In cele ce urmeaza acestea pot fi sumarizate, foarte pe scurt, in doua grupe.

Prima grupa se refera la transmiterea prin contact direct, intre porcii din acelasi padoc sau gospodarie. Aceasta se poate realiza prin consumul de furaje contaminate de alti porci, cohabitanti, deja infectati sau prin intermediul capuselor cu cuticula moale (Ornithodoros), care sunt foarte periculoase pentru ca sunt capabile sa intretina virusul ani de zile, chiar si dupa indepartarea porcilor, multiplicandu-l si transmitandu-l la stadiile urmatoare de metamorfoza. Paduchii au fost incriminati mai putin, iar tantarii si alte insecte zburatoare nu sunt transmitatori activi, putand doar sa mute mecanic virusul, pe corpul lor.

A doua grupa se refera la difuzarea virusului la distante – mai mici sau chiar foarte mari- pe diverse cai.

In mod curent aceasta se realizeaza prin:

1)Transferul de porci domestici aparent sanatosi dar infectati, ca si prin mijloacele de transport al acestora.

2) Migrarea porcilor mistreti pe distante uneori de zeci de kilomeri. Acestia pot elimina virusul prin toate excretiile si secretiile pana la 400 de zile, dar pot fi si diseminatori de capuse infectate, locurile prin care au trecut devenind sursa de infectie pentru alti porci, mistreti sau domestici sanatosi. Porcii mistreti pot sa intretina virusul la infinit prin contaminare intraspecifica, in cadrul populatiei respective de mistreti, din care virusul nu dispare spontan.

3) Omul, care nu face nici boala si nici infectii asimptomatice, poate fi totusi un important agent de difuzare a bolii timp de luni de zile, fie prin deseurile rezultate de la prelucrarea sau consumul in gospodaria proprie a carnii infectate, refrigerata sau congelata, fie prin produsele afumate sau saramurate provenite de la porci sacrificati de necesitate, care pot fi transportate la distanta, uneori pe scara intercontinentala.

O ipoteza inca neinvestigata de cercetatori dar, dupa parerea mea, teoretic posibila (omul este omnivor, ca si porcul), si care deci cred ca nu poate fi respinsa apriori, ar fi ca oamenii care au consumat carne sau produse infectate sa transporte pasiv virusul in intestine si apoi sa-l elimine prin dejectii in alta locatie (citeste mai multe pe www.radumogamanzat.ro).

Ca receptivitate la boala, singurele specii sensibile cunoscute sunt porcii domestici si cateva specii de porci salbatici.

Durata supravietuirii virusului in mediul ambiant si in produse variaza foarte mult, in functie de numerosi factori fizici, chimici si biologici. In general, virusul PPA este socotit ca unul dintre cei mai rezistenti virusi. Duratele maxime de rezistenta sunt mai mari daca virusul este inglobat in materii organice cu pH cat mai aproape de neutru, la temperaturi scazute (saptamani-luni la temperatura frigiderului, luni-ani la congelator) . In functie de toate acestea, virusul rezista in mediul ambiant intre 6-12 luni, dar in corpul capuselor rezista mult mai mult.

Este sensibil la numeroase substante dezinfectante, inclusiv la cele clasice si, de retinut ca foarte important este ca e foarte sensibil la temperaturi de numai 60-62 grade C (cateva zeci de minute) posibil de realizat practic in procesul de neutralizare a focarelor de boala.

Desigur ca diseminarea bolii de catre vizitatori, indiferent cum sunt ei costumati, dintr-o curte contaminata spre alte curti si efective este posibila si chiar probabila, daca nu se iau toate masurile de decontaminare cunoscute la parasirea unei curti contaminate, ceea ce imi este greu sa cred ca nu se face. Mai riscanta din punct de vedere al raspandirii bolii, si mai greu de rezolvat practic, este parasirea fara decontaminare a unei curti cu porci aparent sanatosi, dar in realitate infectati.

Întrebare: Cum e afectat omul daca consuma carnea unui porc bolnav de pesta porcina africana (de exemplu in carnati sau in alte preparate facute intr-o gospodarie)?

Omul nu este afectat in niciun fel de virusul PPA, dar daca animalul a fost bolnav de PPA, carnea este improprie consumului, asa cum sunt improprii carnea si produsele oricarui animal bolnav de orice boala, febril si cu leziuni septicemice.

Întrebare: Cum pot fi stinse focarele? Care sunt pasii, etapele? Cum se face corect deparazitarea/dezinfectarea? Care sunt riscurile daca arunci un astfel de cadavru in apa raului sau ingropi porcul in pamant, fara sa il incinerezi? Incendierea culturilor prin care au trecut animalele bolnave este o masura necesara/obligatorie?

Din nou avem vreo 5 intrebari distincte. Raspunsurile sunt prezentate foarte pe larg in mai multe documente elaborate de mult timp, de Comisia Europeana, ca si de alte organisme internationale, dar si, mai recent, in Programul de Contingenta al Romaniei pentru PPA, al Manualelor Operationale pentru Interventia in Focarele de PPA si a altor documente care cuprind transpunerea in legislatia noastra a prevederilor elaborate de organisme internationale, avand in vedere si experienta tarilor care s-au confruntat deja cu aceasta maladie.

Sunt prezentate pas cu pas, in cele mai mici detalii, masurile de urmat, ca si interdictiile, binecunoscute de organele competente. Mentionez ca un complex de cresterea porcilor bine condus este cu mult mai usor si mai eficient protejat decat acelasi numar de porci aflati in gospodariile populatiei din zona.

Cadavrele aruncate pe camp sunt izvoare generatoare de noi focare de boala aproape sigure timp de mai multe saptamani sau luni, daca moartea a survenit ca urmare a infectiei cu virusul PPA.

Si mai periculoase sunt cadavrele presupus infectate aruncate pe cursul unor ape. Acestea intra in autoliza, se umfla, plutesc si disemineaza virusul la distanta.

La ultima intrebare, referitoare la necesitatea sau obigativitatea incendierii culturilor, nu se poate raspunde pur si simplu cu da sau nu. De la caz la caz. Daca exista certitudinea ca printr-o cultura oarecum circumscrisa a trecut recent o turma de mistreti foarte probabil infectati, atunci actiunea ar putea fi justificata, desi exista si alternative. Daca se gaseste un mistret mort intr-o cultura, presupunand ca se poate intui din ce directie a venit, nu se poate sti si de la ce distanta si care a fost ruta parcursa de turma cu care a venit.

Daca nu exista certitudinea ca este vorba de situatii particulare, in care incendierea este foarte temeinic justificata, trebuie avut in vedere riscul provocarii unor incendii extinse, scapate de sub control, distrugerea ecosistemului local si eventual pierderea unei recolte, ca sa nu mai punem la socoteala si posibila inutilitate a actiunii.

Întrebare: Cum pot fi protejate teritorii intinse, greu de controlat, cum ar fi Delta Dunarii, malurile Dunarii sau padurile?

Raspunsul corect ar putea sa fie: Respectand cu strictete prevederile stipulate in documentele existente mentionate la punctul 5 si dispozitiile curente emise de ANSVSA. Pe langa acestea, personal as sugera unele amendamente, care ar putea fi supuse discutiei in Consiliul Stiintific al ANSVSA si altor formațiuni profesionale științifice, și avizului factorilor decidenti, pentru ca s-ar putea sa se intampine si multe obiectii, pentru care trebuie găsite soluții.

Prima sugestie ar fi ca pentru o perioada definita de timp sa fie vanati toti porcii mistreti din judetele (sau zonele) aflate la granita terestra cu tari in care exista boala, dar cu ecarisarea cadavrelor loco, după ce s-au prelevat probe. Ecologistii pot fi linistiti ca prin disparitia mistretilor dintr-un teritoriu nu se vor produce dezechilibre ecologice, iar daca se considera ca fondul de vanatoare ar fi prin aceasta grav stirbit, e bine sa se stie ca la mistreti acesta se reface rapid. Riscul major care ar trebui neaparat evitat ar fi ca unele exemplare, eventual tocmai cele care, aflate intr-o stare sanitara mai precara, sunt mai usor de impuscat, sa fie braconate, cu pastrarea carnii pentru consumul propriu al vanatorilor respectivi.

O alta sugestie ar fi ca proprietarii carora le sunt confiscati porcii in vederea lichidarii sa fie despagubiti pe loc, din fondul de rezerva al prim-ministrului, pus la dispozitia organelor locale, urmand ca banii sa fie ulterior recuperati de guvern de la UE. Fara fel de fel de comisii de evaluare, cantariri si vrafuri de documente jusiticative.

Sunt convins ca suma eventualelor exagerari sau inexactitati in aprecierea valorii compensatiilor cuvenite ar fi insignifianta comparativ cu daunele multiple care ar fi provocate din cauza taraganarii birocratice a lucrurilor.

Întrebare: Cum si cand pot fi limitate pagubele, impactul economic, si cat de repede trebuie sa se intervina la nivel de autoritati dupa aparitia focarelor?

Pagubele pot fi corect evaluate numai dupa ce difuzarea bolii a fost stopata. Stim insa, din experienta altor tari, ca acestea sunt uriase, pentru ca nu se rezuma doar la valoarea animalelor ucise si distruse, ci si la perturbarea vietii sociale, a activitatilor economice de productie si comerciale, deturnarea unor destine etc.

Nu se poate previziona nici cat va dura pana cand efectele negative ale evolutiei PPA intr-un teritoriu vor fi sterse. Oricum, putem vorbi de luni sau ani de zile, dar au fost si situatii cand, dupa ce un teritoriu sau o tara au fost declarate asanate la un moment dat si li s-a atribuit statutul de indemne, cu reluarea tuturor activitatilor in mod normal, boala a reizbucnit dupa 2-3 sau mai multi ani.

Amploarea pagubelor generale depinde de mai multi factori, dar sunt strans legate in primul rand de extinderea epidemiei, iar aceasta din urma depinde de promptitudinea stabilirii diagnosticului dupa prima aparitie a bolii si, in continuare, de operativitatea, seriozitatea si scrupulozitatea cu care actioneaza toti reprezentantii structurilor statului, ale caror obligatii sunt precizate in Manualul Operational si in celelalte acte normative.

Orice taraganare sau superficialitate in implementarea masurilor necesare stoparii evolutiei bolii ar putea avea urmari dezastroase.

Întrebare: Cum poate fi prevenita aparitia acestei boli intr-o localitate in care nu si-a facut inca aparitia? Care sunt regulile de igiena care ar trebui respectate de toata lumea pentru a se limita extinderea?

Pentru prevenirea aparitiei PPA se aplica un complex de masuri cuprinse in Legea sanitara veterinara nr 60/1974 revizuită și actualizată printr-o serie de alte acte normative apărute până în 2018, cele mai multe prin transpunere din legislația europeană, împreuna cu măsurile pentru alte epidemii numite “majore”, precum si in mai multe ordonante guvernamentale si ordine operative ale ANSVSA. Combaterea bolii (controlul) se face in baza asa-numitului Plan de contingenta, actualizat la fiecare 5 ani (ultima data in februarie 2016), care cuprinde in amanunt vastul numar de masuri (reguli) obligatorii de urmat, in doua manuale operationale, unul pentru porcii domestici si altul pentru mistreti.

Populatia trebuie sa fie instruita privind indatoririle ce ii revin, medicii veterinari fiind responsabili pentru diagnosticul prompt al bolii si informarea tuturor factorilor administratiei de stat abilitati prin lege sa conlucreze activ cu organele sanitar veterinare, in vederea limitarii extinderii si a stingerii focarelor.

Medicii veterinari au datoria sa instruiasca populatia, cu rabdare si tenacitate, dar si sa verifice respectarea tuturor prevederilor legale de catre populatie, iar organele administrative de stat abilitate in mod concret prin actele normative mentionate vor conlucra activ cu medicii veterinari pentru impunerea respectarii prevederilor legale.

Întrebare: Cum si in cat timp au rezolvat problema alte tari, la ce ar trebui sa ne asteptam in continuare?

Durata necesara altor tari pana la reindemnizarea de PPA a variat foarte mult, dependent de promptitudinea diagnosticului si a implementarii complexului de masuri, de constiinciozitatea cu care este urmata aplicarea acestora, dar si de complexitatea situatiei. In functie de toate acestea, in unele tari sau zone geografice, PPA a fost declarata eradicata dupa cateva saptamani sau luni, in altele dupa cativa ani, iar in altele dupa zeci de ani sau pur si simplu nu a mai putut fi eradicata pana astazi.

In general, tarile din Europa de Vest s-au descurcat relativ bine si repede, cu exceptia Spaniei si Portugaliei, iar in Sardinia PPA mai persista inca. Din pacate, astazi situatia este mai grava in partea opusa a Europei, adica in tarile situate la nord, nord-vest si la vest de tara noastra, incepand cu cele cu care ne marginim si care continua sa ramana o amenintare pentru Romania.

Întrebare: Cum comentati felul in care au reactionat autoritatile noastre in ultimul an, cunoscute fiind experientele altor state si recomandarile Comisiei Europene? S-a gresit/se greseste undeva?

Trebuie recunoscut ca sitatia noastra este cu mult mai grea si mai complicata decat a oricarei alte tari din Vest in care ar aparea sau reaparea boala, dar care nu are granita cu alte tari contaminate.

Cu toate acestea, apreciez ca autoritatile s-au achitat onorabil in indeplinirea obligatiilor ce le revin prin legislatie, dovada si lichidarea operativa a focarelor aparute in cele 3 judete din nord-vestul tarii.

Problema ramasa deschisa este aceea a stoparii migratiei mistretilor. Faptele au aratat insa ca in extremitatea vestica a Romaniei, date fiind particularitatile geografice si socio- economice ale zonei, situatia este cu mult mai complicata. Migratiile necunoscute ale porcilor mistreti din zonele respective si restrictiile privind vanarea acestora, ca si obiceiul din zona de a lasa porcii liberi la pasunat in teritorii posibil contaminate cu virusul PPA si infestate cu capuse de catre porcii mistreti – cu referire speciala la Delta Dunării- au constituit desigur, si vor continua sa constituie, un risc major al aparitiei de noi focare.

De asemenea, tinerea sub supraveghere permanenta a situatiei gospodariilor, mai ales a celor dispersate in zona, este dificila si va ramane un factor de risc si dupa stingerea unor focare. Nu detin date in acest sens, dar cred ca este mai mult decat probabil ca de aceasta data ne-am gasit in situatia atipica in care aplicarea riguroasa a unor legi este blocata de intentia de respectare a altor legi.

Doua exemple in acest sens, care au putut fi de natura sa contribuie la intarzierea actiunilor, ar fi nelichidarea rapida a tuturor porcilor mistreti din zona si neachitarea operativa, onesta si nebirocratica a pretului porcilor confiscati in vederea distrugerii lor, ceea ce a putut determina populatia nemultumita sa recurga, in unele cazuri, la sacrificarea in curte sau transportarea porcilor vii, a carcaselor sau produselor spre alte localitati, diseminand si mai mult boala.

In fine, subliniez inca o data, ca in complexul tuturor masurilor de prevenire si combatere a PPA, doua masuri sunt esentiale:

1) Identificarea si eliminarea oricarei posibilitati de difuzare a infectiei prin intermediul unor alimente provenite de la porci infectati si

2) Eliminarea din fondul de vanatoare -temporar-, prin impuscare si distrugere a intregului efectiv de porci mistreti din tara, dat fiind ca PPA continua sa se extinda de la o saptamana la alta, amenintand sa devina unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria tarii.

Acest lucru este insa mai usor de spus decat de facut. Abandonarea cadavrelor pe sol sau braconarea acestora ar avea un efect contrar celui scontat. Din aceasta cauza cred ca efectivele de medici veterinari si vanatori ar trebui de urgenta intarite prin noi forte. Ca o parere pur personala, desigur subiectiva si deci criticabila, ar fi ca sursa acestor forte ar putea sa o constituie enormul efectiv de jandarmi de care dispune Guvernul.

Personal marturisesc ca m-am ingrozit in data de 10 august cand am vazut cum s-a innegrit ecranul TV din cauza puhoiului de jandarmi care au invadat Piata Victoriei. M-am speriat groaznic pentru ca era clar ce va urma si pentru ce au fost adusi acolo vlajganii aceia inarmati si echipati ca niste extraterestri. Nu stiu daca scopul lor a fost numai sa-i snopeasca in bataie pe manifestanti sau si sa bage groaza in noi, populatia care se uita infricosata la televizor, si in eventualii noi amatori de proteste, dar stiu sigur ca daca jandarmii acestia, in loc sa-i vaneze pe romani, ar fi fost mobilizati să participe la vanatoarea si ecarisarea mistretilor, situatia ar fi fost astăzi cu mult mai bună, atât în ceea ce privește extinderea PPA în teritoriu, cât și în ceea ce privește integritatea fizică a manifestanților.

Facand “un exercitiu de imagine” (cum ar spune o bine cunoscuta intelectuala, reprezentanta de vaza a poporului roman) peste noapte am avut un vis în legătură cu manifestatia, dar fara participarea vreunui jandarm (acestia fiind ocupați cu vânătoarea mistreților), in timp ce zidurile cladirii Guvernului erau aparate (contra huliganilor infiltrați printre manifestanți) de un lant dens de reporteri si ziaristi, “inarmati” pana in dinti cu aparate de filmat si fotografiat. Clădirea nu era goală, ci cu toți membrii guvernului prezenți, nerăbdători să discute cu o delegație a manifestanților, de la care să afle ce nemulțumiri au, și cu ce ar putea guvernul să îi ajute. Chiar mă întreb, oare cum s-ar fi terminat totul daca visul era adevarat?

Întrebare: Cineva a propus sa fie strict interzisa cresterea porcilor in gospodarii, sa ramana in Romania doar marile ferme si complexuri. Credeti ca este o idee buna pentru restrangerea pericolului, macar timp de cativa ani?

Pentru restrangerea pericolului de difuzare a bolii categoric ca ar avea efecte favorabile, cu conditia sa fie lichidati concomitent si toti porcii mistreti. Este un truism faptul că porcii dintr-un complex modern pot fi protejati cu mult mai bine decat acelasi numar de porci aflati raspanditi in gospodariile populatiei.

Ma indoiesc insa ca interdicția invocată ar fi recomandabila astazi in Romania, data fiind situatia sociala si economica a majoritatii locuitorilor din zonele rurale mai putin dezvoltate, pentru care cresterea porcilor este inca o importanta sursa de subzistenta. Asa ceva se va produce de la sine, cu timpul, pe masura ce nivelul de trai al oamenilor va creste.

As putea exemplifica cu situatia observata de mine intr-o comuna bogata din jud. Timis, pe care o cunosc mai bine: La inceputul anului 1990, pe o singura strada din comuna existau vreo 40 de vaci si cate 2-4 porci in fiecare gospodarie. Astazi nu mai exista nici o vaca si foarte rar cate 1-2 porci. Oamenii spun ca nu mai merita sa creasca porci, iar pentru sarbatori cumpara carcase din comert (în mare parte din import).

Mai alarmanta mi se pare stirea data la TV conform careia abatoarele si supermaketurile din Romania isi permit sa boicoteze fermele noastre libere de PPA, fara discernamant si fara a consulta factorii de specialitate privind conditiile in care achizitiile de la fermele romanesti sunt posibile fara riscuri.

Are cineva interesul sa fie ruinate si complexele noastre de crestere a porcului – unele foarte moderne -, in favoarea importurilor? Am ajuns oare un sat fara caini? Oare nu stim sa rezolvam o problema relativ simpla cum este aceasta, de exemplu printr-o ordonanta guvernamentala de urgenta, data la lumina zilei, prin care sa se suspende temporar importurile de porci vii sau carcase, ceea ce i-ar determina pe boicotatori sa faca coada la portile fermelor romanesti pentru a achizitiona, prelucra si comercializa (desigur ca in anumite conditii) porci din zonele si fermele romanesti, indemne (libere, n.red.) de PPA?

Articol citit de 6402 persoane în primele 24 de ore de la apariție

Share this:

Facebook
Google
Email
Print
More

Posted in Profesional-stiintific and tagged Febra Porcină Africană, mistreți, Pesta Porcină Africana by Radu Moga Manzat .

‹ Older Post Newer Post ›
.

Recent Posts
Difuzarea Pestei Porcine Africane în teritoriu nu este implacabilă ! September 17, 2018
PESTA MICILOR RUMEGĂTOARE September 4, 2018
(no title) August 29, 2018
corespondență cu dl avocat F. S. privitor la pesta porcină africană August 28, 2018
Dintr-o farsă într-alta August 20, 2018
PESTA PORCINĂ AFRICANĂ – interviu pt Ziare.com August 17, 2018
STRATEGIE, TEST ȘI APARAT, PENTRU CREȘTEREA CALITĂȚII LAPTELUI, PRIN DETECTAREA ȘI ELIMINAREA MASTITELOR July 9, 2018

Archives
September 2018
August 2018
July 2018
April 2018
January 2018
November 2017
September 2017
June 2017
March 2017
December 2016
November 2016
October 2016
September 2016
July 2016
May 2016
April 2016
March 2016
February 2016
January 2016
December 2015
November 2015
October 2015
May 2015
April 2015
February 2015
January 2015
December 2014
November 2014
October 2014
September 2014
August 2014
July 2014
June 2014
May 2014

Categories
Cugetari/Reflectii
In memoriam
Inm
My complete profile
Profesional-stiintific

Meta
Site Admin
Log out
Entries RSS
Comments RSS
WordPress.org

Good Old Fashioned Hand Written Code by Eric J. Schwarz

Skip to toolbar

Prof. Dr. Radu Moga Manzat – Blog

Customize

2

1

New

Edit Post

Stats

Analytics

Howdy, Radu Moga Manzat

Log Out

Revoke cookies
🙂

loading


Posted in Inm, Profesional-stiintific and tagged , by