Stimate Domnule Președinte
Profesor Dr. Dumitru Militaru,
Înainte de a da curs solicitării Dumneavoastră privind eventualele observații și propuneri referitor la întocmirea noului Program Pentru controlul Febrei Porcine Africane (ASF)vreau să spun că am fost neplăcut impresionat să constat că ANSVSA prezintă totul ca și cum abia acuma se demarează o amplă acțiune concertată pentru stoparea extinderii și controlul ASF. Nici un cuvânt în cele 35 de pagini ale noului proiect despre vechiul proiect, din 2018, ce anume s-a aplicat cu succes și ce a rămas literă moartă pe hârtie, pentru că uni dintre noi au muncit mult în 2018 pentru a veni cu sugestii fezabile. Ce nu s-a reușit și din ce cauze ?. Ar fi fost foarte important să știm ce nu s-a putut face, pentru a nu repeta din nou aceleași măsuri lipsite de eficacitate, deoarece, după cum îmi relatează colegii din teren – singurii care mă contactează- actualmente situația este mult mai gravă decât atunci. De pe Internet am aflat că suntem singura țară din UE la care ASF a cuprins practic toate județele. Uni medici m-au contactat direct alții pe Facebook, alții prin intermediul presei, în căutare de sugestii. Pentru exemplificare vă transmit în copie ultimul schimb interogație-răspuns cu un coleg practician, pentru a vă edifica asupra faptului că aicea ”jos” se pare că există mai mare frământare decât la ”vârf” . După acest scurt dar edificator „intermezzo”, purtat la o dată anterioară solicitării Dvs, voi continua cu răspunsul propriu-zis la solicitarea Dumneavoastră. Până atunci, vă rog numai să constatați că nici unul dintre organele noastre superioare oficiale nu a catadicsit nici până astăzi să-și însușească denumirea oficială de mult actualizată a bolii, ceea ce reprezintă un handicap pentru colegii din subordine, care încearcă să găsească noutăți pe Internet, accesând după denumirea veche de PPA.
In ultimii ani si mai ales in ultima perioada , ne confruntam cu o boala teribila : pesta porcina africana. Pana nu de mult o boala exotica , iată , acum bântuie și face ravagii aproape în toată lumea iar la noi sute și poate chiar mii de focare cu probleme și pierderi extraordinare. Prin masurile care s-au luat pana acum (stamping out , restricții de tot felul , dezinfecții , mistreți , antimistreți etc, … ) nu s-a ameliorat situația , probleme mari în continuare. M-am întrebat (desigur , împreuna cu majoritatea colegilor din teren ) : Pentru aceasta viroza chiar NU exista profilaxie specifica ? Ori nu se dorește ? Am primit răspuns de genul : virusul PPA nu este stabil și suferă modificări frecvente și ca nu este posibila producerea unui vaccin eficient ???!!!!? Oare asa o fi ? Nu știu daca sunt bine informat dar am înțeles ca în Vietnam și în alte tari din Asia se practica vaccinarea anti PPA. In analogie cu pandemia în care trăim și cu știința secolului 21 , chiar nu găsim rezolvare ? Sunt foarte curios , care este părerea dumneavoastră, mai ales ca este domeniul în care ati lucrat toată viata. Cu deosebit respect , fostul dumneavoastră student xxx xxx
Răspuns
Distribuit în 16 martie pe Facebook , dar și tehnoredactat pe sit-ul personal radumogamanzt.ro
Stimate domnule coleg dr.XXX XXX În primul rând doresc să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund solicitării/postării Dumneatale din data de 12 martie curent, dar asta din cauza unei operații pe care am suferit-o foarte recent, de substituire a unei artere carotide.
Referitor la situația pestei porcine africane – abreviat PPA sau ASF- (denumirea corectă este de FEBRA PORCINĂ AFRICANĂ), sincer nu cred că mai este cazul să mă implic din nou, câtă vreme factorii noștri de decizie din ANSVSA nu au luat în considerare absolut deloc poziția mea exprimată pe mai multe canale în anul 2018, pentru a cărui documentare eu muncisem chiar foarte mult, și care cred că ar fi putut fi de folos la timpul respectiv, în prevenirea situației actuale. Astfel, la data de 23 sept. 2018, urmare a altor opinii exprimate de mine cu diverse ocazii, D-na Camelia Badea mi-a solicitat un interviu pentru ZIARE.com destul de amplu privind PPA – prezent și perspective. Cu acea ocazie am arătat că ”dacă autoritățile nu vor gestiona situația acelei pandemii –aflată atunci încă la început- cu suficientă competență, implicare și responsabilitate, există riscul ca ea să devină unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria Țării” (Ceea ce se pare că tocmai este pe cale să se întâmple). Articolul a fost citit în primele 24 de ore de 6402 persoane. O zi mai târziu, respectiv în 24 sept 2018, am postat pe site-ul meu personal (posibil de accesat în toată lumea) un articol întitulat: DIFUZAREA PESTEI PORCINE AFRICANE ÎN TERITORIU NU ESTE IMPLACABILĂ. De asemenea, un articol amplu similar am publicat și pe site-ul Secției de Medicină Veterinară al Academiei de Științe Agricole și Silvice, al cărei membru de onoare sunt (cuvinte cheie: Pesta Porcină Africană, Febra Porcină Africană, African Swine Fever) ca punct de vedere oficial al ASAS dar, la fel ca scrierile mele anterioare, absolut fără niciun ecou. În fond, nici nu știu dacă scrierile mele de fapt nici nu fuseseră citite de niciunul dintre factorii de decizie din M A și ANSVSA, sau au fost citite dar ignorate, pentru că, după cum îmi amintesc, materialul respectiv, conținând și propuneri concrete privind controlul PPA a fost înaintat de Secția MV din ASAS către ANSVSA, probabil prin luna martie 2018. În ceea ce privește perspectiva imunoprofilaxiei PPA/ASF, situația este deocamdată destul de confuză. După aproape o jumătate de secol de cercetări asidue pentru producerea unui vaccin eficace contra PPA/ASF prin unele din cele 6 procedee clasice, cu rezultate prea puțin satisfăcătoare, cercetătorii par destul de descurajați. Totuși, cercetările continuă în mai multe țări. Vaccinul așa-zis vietnamez, la care vă referiți, se pare că este tot american, și doar experimentat în Vietnam, în colaborare cu colegi vietnamezi, care sunt disperați să găsească un remediu, deoarece fuseseră nevoiți să lichideze peste 6000000 de porci din cauza PPA/ASF. Adevărul gol- goluț este că metoda stamping-out și-a cam dovedit limitele, în sensul că dacă ea merge bine în alte maladii, mai puțin contagioase și insidioase, în PPA/ASF situația este mai complicată. Astfel că cercetătorii în ultima vreme s-au întors din nou mai mult cu fața spre imunoprofilaxia vaccinală. Dar lucrurile sunt încă în faza de ”gestație”, pentru că vaccinurile inactivate se dovedesc prea puțin promițătoare, iar cele atenuate/deletate au neajunsurile lor, în general cunoscute, dar deocamdată nedovedite în cazul acestui vaccin. Echipa americano-vietnameză a anunțat recent lansarea a 10000 doze de vaccin cu titlu experimental, chiar în trimestrul al doilea al acestui an. Este vorba despre un vaccin viu, deletat , preparat dintr-o tulpină modificată în laborator, prin ”ștergerea ” a două gene implicate în patogenitate, scontându-se (ca, mai târziu, în cazul unui vaccine covid) că prin aceasta tulpina vaccinală va deveni nepatogenă. Posibilitate deocamdată nedemonstrată ca fiind stabilă. Americanii nu și-au permis montarea testului pe teritoriul lor a testării , deoarece în SUA nu există PPA. Nu se știe ce se va întâmpla cu tulpina vaccinală după ce va fi difuzată în teritoriu prin vaccinare. Dealtfel chinezii, angajați și ei în cercetări similare, care pierduseră și ei vreo 40% din efectivele de porci din cauza ASF sunt destul de sceptici. Ei spun că un asemenea vaccin se practică deja ilegal de mai mult timp în unele regiuni din China, iar autoritățile chineze actualmente monitorizează rezultatele (!?), care deocamdată par să nu fie pe măsura așteptărilor. Anterior încercări imunoprofilactice fuseseră făcute în Spania și Portugalia, dar tot fără rezultate încurajatoare, deși până la urmă aceștia au reușit să indemnizeze efectivele, însă nu prin vaccinare. Cauza insucceselor a fost pusă pe seama diversității genice și antigenice a virusului ASF, la care s-a mai imputat și o destul de slabă imunogenitate, chiar și a tulpinilor sălbatice, nedeletate. ceea ce a fost considerat un obstacol redutabil în calea realizării unui vaccin eficient. S-ar pune însă totuși întrebarea dacă de fapt un vaccin care conferă doar o imunitate parțială ar fi convenabil pe termen lung, sau ar complica și mai mult situația privind eradicarea bolii și asanarea teritoriului? Toate acestea nu însemnează deloc că nu este posibil ca în viitorul apropiat să apară un vaccin bun , prin nu știu ce metodologie nouă. Până atunci însă, controlul bolii se va face tot prin programele deja foarte bine cunoscute, deși personal întrevăd și alte măsuri mult mai curajoase, cu mai mari șanse de reușită, dar pentru aplicarea cărora nu văd cine ar avea curajul și credibilitatea să le implementeze.
Din nou avem un proiect de program deosebit de stufos (35 de pagini), care cuprinde câteva sute de acțiuni pe care trebuie să le aibă în vedere o mulțime de specialiști și de conducători locali spre executare, din 8 ministere. Vechea metodă de a disipa răspunderea pentru insuccese în cât mai multe direcții, cu ajutorul căreia până la urmă de fapt nimenea nu va răspunde de nimic, se dovedește în continuare practicabilă. Pentru că iată, dacă în urmă cu numai vreo 3 ani (semnalată în 31.07.2017), aveam doar în 3-4 județe declarată boala , acuma o avem în 40 de județe, respectiv în toată țara, cu 4266 de focare confirmate, dintre care 91 de ferme comerciale (ultimul, de 20000 de porci, în urmă cu câteva zile, aproape de granița de vest). La mistreți lucrurile se prezintă asemănător (5268 cazuri din 40 de județe). Ce s-a încercat și nu s-a putut realiza din propunerile avansate atunci ?. ASF a mai fost semnalată în CE ( Portugalia, Spania, Italia, Olanda, Belgia s.a. dar niciodată și niciunde în Europa această maladie nu a cunoscut o asemenea extindere, ca în prezent în România, respectiv să cuprindă toată țara, și încă într-un timp așa de scurt. Explicația mea ar fi că la noi aproape tot timpul s-a operat cu jumătăți de măsură, din lipsă de spirit de răspundere, de implicare și de profesionalism. Personal am început să cred că și în domeniul nostru –ca și în majoritatea celorlalte domenii de activitate-, ultimul lucru de care mai pare a fi nevoie este înțelepciunea și competența. Acestea au fost înlocuite cu succes de diplome și titluri științifice contrafăcute, precum și de denumiri bombastice de funcții politico-administrative, dedicate.
Am citit cu atenție textul noului proiect legislativ și am remarcat o mulțime de formulări discutabile sau de mici erori rezultate dintr-o traducere automată a unor texte din l.engleză, dar mi-am dat seama că noi, corectându-le punctual nu facem decât să venim în întâmpinarea celor care, în ziua scadențelor care va veni, să poată să exclame: ”Bine dar noi nu am conceput draftul proiectului de capul nostru, ci cu sprijinul și participarea specialiștilor din ASAS, universități, institute de cercetări și centre de combatere a bolilor, a comitetelor de intervenție în situații de urgență, a consiliilor județene, precum și prin implicarea cadrelor din ministerele cărora le revin obligații în realizarea măsurilor de supraveghere, profilaxie și combatere a acestei pandemii. Inclusiv în operațiunile de asanare a teritoriului”.
În acest context, pentru a nu ne mai învârti în cerc, m-am decis să avansez un proiect propriu, scurt și concis, care cred că ar avea serioase șanse de reușită, dacă ar fi aplicat ca atare, respectiv fără modificări notabile. Un proiect bazat pe măsuri logice și epidemiologice, ca și pe măsuri aplicate deja parțial în unele țări care au avut rezultate salutare, e drept că în situații de mai mică anvergură decât cea actuală de la noi. Știu că propunerea mea va fi întâmpinată (dacă va fi făcută cunoscută) cu mult scepticism și o mulțime de obiecții din partea celor prea puțin dispuși să o analizeze, sau cel puțin să o citească. M-am gândit la obiecțiile posibile, venite din toate direcțiile, și cred că exisă răspunsuri satisfăcătoare pentru toate, cu condiția să fim dispuși să ieșim pentru o vreme din starea de anestezie în care ne găsim.
În primul rând trebuie să acceptăm că România are niște particularități socio-economice care nu trebuie ignorate. Populația României (de sus și până jos, pe verticală și pe orizontală) dintotdeauna a fost antrenată în tot felul de stratageme de eludare a legilor, regulamentelor și ordinelor, cu rezultatele cunoscute care cel mai adesea au anulat eficacitatea măsurilor utile, deși alteori au și ajutat-o să supraviețuiască, evitând unele măsuri distructive. De aceea, trebuie conceput un program care să nu lase loc eludărilor, prin aplicări aparente și cosmetizate.
O astfel de primă măsură ar fi interzicerea cu desăvârșire a creșterii porcului în gospodăriile populației, pentru o perioadă discutabilă, de 3-4 ani. Dar aceasta nu pur și simplu interzicând și amenințând populația cu măsuri coercitive, ci prin cointeresarea tuturor părților implicate. Crescătorii să primească la preț redus (prin vouchere/tichete anuale) un număr de Kg de carne de porc în carcasă, corespunzător numărului de membri de familie și a nr de porci crescuți în anul anterior în gospodărie. Statul va despăgubi abatorul sau producătorul cu diferența de bani /kg până la prețul pieței. Acțiunea trebuie să se desfășoare simultan prin: lichidarea efectivelor existente în gospodăriile crescătorilor privați, asanarea teritoriului, distribuirea de carcase tranșate corespunzător drepturilor cuvenite către crescători, despăgubirea proprietarilor de animale și a abatoarelor sau proprietarilor de exploatații comerciale de porcine . Orice export de carne sau produse din carne de porc trebuie sistat pe perioada respectivă. Statul va putea valorifica carnea porcilor sănătoși preluați de la populație, din curțile neinfectate, evident în baza unor examene veterinare competente, sacrificați în mici abatoare dedicate temporar scopului, prin prelucrare industrială. Produsele obținute trebuie să fie valorificate comercial doar în județele de proveniență. Totul trebuie să se desfășoare relativ rapid. De asemenea, carnea și produsele de la sacrificările normale provenite din exploatații comerciale indemne, trebuie să fie valorificate pe cât posibil doar în zona respectivă. Porcii din curțile în care a fost diagnosticată sau suspicionată boala trebuie uciși și ecarisați conform dispozițiilor legale. Operațiunile de curățare, distrugerea cadavrelor, dezinfecție, ecarisare, de neutralizare a furajelor etc rămân în grija organelor competente locale. Organele sanitare veterinare și cele de ordine trebuie să verifice zilnic corectitudinea acțiunilor efectuate. Exploatațiile de porcine comerciale trebuie atent biosecurizate pe toată perioada, iar dacă în perioada respectivă se diagnostică ASF, se va proceda la fel ca în cazul gospodăriilor populației.
Detalierea tuturor măsurilor care s-ar impune dacă s-ar merge pe concepția schițată mai sus, s-ar extinde pe multe pagini, măsurile concrete fiind cunoscute. Importantă ar fi acceptarea concepției în ansamblu, ca urmare a unei analize atente și competente. Printre numeroasele obiecții ridicate într-un asemenea caz, cred că printre cele mai importante obiecții ar fi că un asemenea concept ar necesita cheltuieli foarte mari, neprevăzute în bugetul guvernamental. Personal am însă credința că pe termen mediu proiectul analizat de niște economiști competenți, luând în calcul toate cheltuielile și toate beneficiile, s-ar dovedi nu numai necostisitor, ci chiar profitabil. În același timp ar trebui luată în calcul și alternativa cazului că dacă nu se aplică acest program, mergându-se pe calea cunoscută, în care caz se vor înregistra exclusiv pierderi. Resping ab initio și obiecția că în felul acesta populația ar avea de suferit din lipsă de carne și produse din carne de porc de pe piață. În primul rând și acum circa 80% din consumul de carne și produse provin din import (această afirmație provine din presă și nu o pot proba), crescătorii ar putea să fie mulțumiți că lucrează mai puțin, respectând în continuare tradițiile de sărbători, cu carnea și produsele de porc. Recolta de furaje obișnuit rezervată porcilor se va putea valorifica cu niște viței sau berbecuți , din rase de carne, eventual procurați cu sprijinul statului. Practic, cred că producătorii privați nu ar mai avea de ce să se plângă, pentru că ar beneficia și de carnea de porc, și de ceva câștiguri în bani suplimentare.Abatoarele și procesatorii ar fi mulțumiți să aibă producția valorificată constant, iar Statul și Asigurările ar trebui să fie cei mai mulțumiți, scăpând de această povară costisitoare, cu imense pierderi aduse prin despăgubiri, subvenții, cheltuieli de personal etc. Nici populația nu ar avea de ce să fie nemulțumiți. Nu se pune deloc problema scăderii efectivelor de porcine, ci doar mutarea pentru o vreme a ponderii cuantumului producției din sectorul gospodăriilor populației în cel al unităților comerciale specializate. Să nu uităm că și în prezent, în multe țări occidentale foarte bogate, porcii crescuți în sistem gospodăresc au devenit o raritate, în timp ce sectorul fermelor spcializate produce suficient de multă carne de porc încât să ne îndestuleze și pe noi.
Dacă printr-o întâmplare neobișnuită cineva dintre decidenții noștri de la vârf se învrednicește să studieze cu bună voință sau cel puțin să citească cu răbdare programul expus succint mai sus, mă aștept ca reacția să vină prompt: Nu se poate ! Eu afirm însă că nu numai că se poate, dar și că va fi singura cale de urmat realistă, în faza evolutivă avansată în care ne aflăm acum, date fiind caracteristice cu totul particulare ale virusului ASF și ale pandemiei pe care o produc. Desigur că în prima etapă principalele impedimente întâlnite ar fi de natură birocratico-financiaro- organizatorică, dar acestea nu ar fi insurmontabile, dacă ar exista angajamentul și dorința fermă de rezolvare a tuturor impedimentelor.
În fine, mai vreau să spun că, dacă s-ar ajunge totuși la concluzia că programul propus pare să fie logic și fezabil, personal mă ofer benevol să consiliez persoanele sau instituțiile implicate, fără niciun beneficiu material.
Timișoara, 20.03.2021 Prof. Dr. Radu Moga Mânzat
Posted in Profesional-stiintific and tagged ASF. PPA by Radu Moga Manzat
Stimate domnule coleg dr.Cirici Dușan
În primul rând doresc să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund solicitării/postării Dumneatale din data de 12 mrtie curent, dar asta din cauza unei operații pe care am suferit-o foarte recent, de substituire a unei artere carotide.
Referitor la situația pestei porcine africane – abreviat PPA sau ASF- (denumirea corectă este de FEBRA PORCINĂ AFRICANĂ), sincer nu cred că mai este cazul să mă implic din nou, câtă vreme factorii noștri de decizie din ANSVSA nu au luat în considerare absolut deloc poziția mea exprimată pe mai multe canale în anul 2018, pentru a cărui documentare eu muncisem chiar foarte mult, și care cred că ar fi putut fi de folos la timpul respectiv.
Astfel, la data de 23 sept. 2018, urmare a altor opinii exprimate de mine cu diverse ocazii, D-na Camelia Badea mi-a solicitat un interviu pentru ZIARE. com destul de amplu privind PPA – prezent și perspective.Cu acea ocazie am arătat că ”dacă autoritățile nu vor gestiona situația acelei pandemii –aflată atunci încă la început- cu suficientă competență, implicare și responsabilitate, există riscul ca ea să devină unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria Țării” Articolul a fost citit în primele 24 de ore de 6402 persoane.
O zi mai târziu, respectiv în 24 sept 2018, am postat pe site-ul meu personal (posibil de accesat în toată lumea) un articol întitulat: DIFUZAREA PESTEI PORCINE AFRICANE ÎN TERITORIU NU ESTE IMPLACABILĂ. De asemenea, un articol amplu similar am publicat și pe site-ul Secției de Medicină Veterinară al Academiei de Științe Agricole și Silvice, al cărei membru de onoare sunt (cuvinte cheie: Pesta Porcină Africană, Febra Porcină Africană, African Swine Fever) ca punct de vedere oficial al ASAS dar, la fel ca scrierile mele anterioare, absolut fără niciun ecou. De fapt, nici nu știu dacă scrierile mele nici nu fuseseră citite de niciunul dintre factorii de decizie din M A și ANSVSA, sau au fost citite și ignorate, pentru că, după cum îmi amintesc, materialul respectiv, conținând și propuneri concrete privind controlul PPA fost înaintat de Secția MV din ASAS către ANSVSA, cred că prin luna martie 2018.
În ceea ce privește perspectiva imunoprofilaxiei PPA, situația este deocamdată destul de confuză. După aproape o jumătate de secol de cercetări asidue pentru producerea unui vaccin eficace contra PPA/ASF prin unele din cele 6 procedee clasice, cu rezultate prea puțin satisfăcătoare, cercetătorii par destul de descurajați.Totuși cercetările continuă în mai multe țări. Vaccinul așa-zis vietnamez, la care vă referiți, se pare că este tot american, dar experimentat în Vietnam în colaborare cu colegi vietnamezi, care sunt disperați să găsească un remediu, deoarece fuseseră nevoiți să lichideze peste 6000000 de porci din cauza PPA/ASF. Adevărul gol- goluț este că metoda stamping-out și-a dovedit limitele, în sensul că dacă ea merge bine în alte maladii, mai puțin contagioase și insidioase, în PPA/ASF situația este mai complicată. Astfel că cercetătorii în ultima vreme s-au întors din nou mai mult cu fața spre imunoprofilaxia vaccinală. Dar lucrurile sunt încă în faza de ”gestație”, pentru că vaccinurile inactivate se dovedesc prea puțin promițătoare, iar cele atenuate/deletate au neajunsurile lor, în general cunoscute, dar deocamdată nedoveditete în cazul acestui vacci. Echipa americano-vietnameză a anunțat lansarea a 10000 doze de vaccin cu titlu experimental chiar în trimestrul al doilea al acestui an. Este vorba despre un vaccin viu, deletat , preparat dintr-o tulpină modificată în laborator, prin ”ștergerea ” a două gene implicate în patogenitate, scontându-se că prin aceasta tulpina vaccinală a devenit nepatogenă. Posibiliitate deocamdată nedemonstrată ca fiind stabilă. Americanii nu și-au permis montarea testului pe teritoriul lor , deoarece în SUA nu există PPA. Nu se știe ce se va întâmpla cu tulpina vaccinală după ce va fi difuzată în teritoriu prin vaccinare. Dealtfe chinezii, angajați în cercetări similare, care pierduseră și ei vreo 40% din efecivele de porci din cauza ASF sunt destul de sceptici. Ei spun că un asemenea vaccin se practică ilegal în unele regiuni din China, iar autoritățile chineze actualmente monitorizează rezultatele (!?), care par să ridice unele semne de întrbare. Anterior încercări similare fuseseră făcute în Spania și Portugalia, dar tot fără rzultate încurajatoare, cauza fiind pusă pe seama diverstății genice și antigenice a viusului ASF, la care s-a mai imputat și o destul de slabă imunogenitate, chiar și a tulpinilor sălbatice, nedeletate. ceea ce a fost considerat un obstacol redutabil încalea realizării unui vaccin eficient. S-ar pune însă întrebarea dacă un vaccin care conferă o imunitate parțială ar fi convenabil pe termen lung. Toate aceste nu însemnează însă deloc că nu este posibil ca în viitorul apropiat să apară un vaccin nou, prin nu știu ce metodologie nouă.Până atunci însă,controlul bolii se va face tot prin metodele deja foarte bine cunoscute deși personal întrevăd și alte măsuri mult mai curajoase, cu mai mari șanse, dar pentru aplicarea cărora nu văd cine ar avea curajul și credibilitatea să le implementeze.
Posted in Profesional-stiintific and tagged Febra Porcină Africană, Pesta Porcină Africana, vaccinare by Radu Moga Manzat
PESTA PORCINĂ AFRICANĂ (Febra Porcină Africană)
Academia de Stiinte Agricole si Silvice
Sectia de Medicina Veterinara
Articol redactat de Prof .dr. Radu Moga Mânzat
-unele consideratii privind istoricul, importanta, etiologia,
caracterele epidemiologice, diagnosticul, profilaxia si controlul
Pesta porcină africană (PPA), a fost semnalată initial în Kenia si cunoscută la
început sub denumirea de Boala Montgomery, după numele celui care a identificat-o pentru
prima dată, în anul 1909. Denumirea latină de Pestis Africana Suum a fost tradusă în
diverse limbi,ca : Peste Porcine Africaine (fr.), Africanische Schweinepest (germ.), Pesta
Porcină Africană- (rom) etc., cu exceptia limbii engleze, în care a fost publicată de la bun
început – dar, din motive obiective, numai în 1921, deci după 12 ani- sub denumirea de
African Swine Fever (ASF), de către Eustace Montgomery. Astăzi, aceasta este denumirea
folosită în mai toate lucrările stiintifice de specialitte, ca si în toate documentele oficiale ale
organizatiilor profesionale internationale
ASF este o boală infectioasă virotică specifică porcinelor domestice si sălbatice de
toate vârstele, foarte contagioasă si foarte gravă – probabil cea mai periculoasă si
păgubitoare boală a porcinelor-, capabilă să producă în focarele noi de boală la porcii
domestici o mortalitate de până la 100%.
Prezenta lucrare nu se doreste a fi încă o monografie a bolii, pe lângă cele câteva
sute care există deja în literatura internatională, recente si extrem de elaborate, cu atât mai
mult cu cât, studiindu-le, se poate concluziona că, în ultimele două decenii, din păcate, cu
exceptia etiologiei, cercetările nu au aportat descoperiri de natură să conducă esentialmente
la modificarea opticii asupra acestei boli. De mai mare oportunitate pare sublinierea câtorva
achizitii mai noi ale cercetării în domeniul diagnosticului de laborator si comentarea noilor
observatii epidemiologice privind modalitătile de transmitere a bolii, cu trimitere la situatia
nou-creată în jud.Satu Mare, dar si avansarea, la modul sugestiv, a unor ipoteze proprii,
bazate pe datele din literatură.
Scurt istoric. După prima semnalare a bolii, făcută în Kenia de Montgomery la poci
domestici, prezenta ASF a mai fost obsevată în Africa de Sud si în alte câteva tări africane
dar, după câte se pare, fără a părăsi Continentului African, până în anul 1957, când a fost
semnalată în Portugalia, în jurul Lisabonei. După unele surse ar fi fost introdusă aici prin
intermediul deseurilor provenite de la un avion de linie venit din Africa. După altele,
difuzarea bolii s-ar fi făcut prin resturile menajere de la un vagon restaurant, care au ajuns în
hrana porcilor unui cantonier. Cu toate că primele focare au fost declarate ca eradicate, în
1960 au apărut altele, când boala s-a răspândit si în Spania si după care nu a mai putut fi
eradicată până în 1990, după mari eforturi si pierderi uriase. ASF a fost semnalată apoi si în
alte tări europene ca: în Franta (1964), Italia (1967), Malta (1978), Belgia (1985), Olanda
(1986). Din toate acestea ASF a putut fi eradicată prin măsuri extrem de drastice si
costisitoare, cu exceptia Sardiniei, unde s-ar părea că mai persistă si astăzi, sub formă
endemică.
În Brazilia si în Caraibe a apărut pe la mijlocul deceniului al 8-lea, dar a fost
declarată eradicată în 1984. În 1971 a fost diagnosticată în Cuba, unde a putut fi lichidată prin măsuri foarte drastice, printre care uciderea a peste 400000 capete. Cu toate acestea
boala a reapărut după un timp si din nou a fost lichidată în 1980. A urmat o perioadă lugă de
timp în care ASF nu a mai fost semnalată nicăieri, în afară a Continentului African, până la
mijlocul anului 2007 când, cu totul pe neasteptate, si-a făcut aparitia în Georgia, unde s-a
răspândit foarte rapid, cuprinzând 56 din cele 61 districte ale Georgiei. În continuare a
apărut si în alte localităti, din câteva tări vecine, foste componente ale URSS, dar si în
regiunea Orenburg din Federatia Rusă, la peste 1000 km distantă, ca si în alte zone din
Rusia, care au constituit la rândul lor, în continuare -probabil- sursa aparitiei bolii în
Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Belarus, Republica Moldova, Ucraina si, mai recent, în
Republica Cehă. Ultima aparitie a bolii -în cea de a 7-a tară din Uniunea Europeană în care
a fost semnalată-, este tara noastră, primul focar fiind localizat într-o mică gospodărie de la
marginea orasului Satu Mare (15). A fost diagnosticat si un focar secundar, dar ambele au
fost supuse măsurilor radicale de lichidare, conform prevederilor Manualului Operational, a
Programului de Contingentă si a celorlalte dispozitii ale ANSVSA pentru lichidarea rapidă
si prevenirea difuzării bolii (1, 5). În continuare, zonele de protectie si de supraveghere sunt
atent monitorizate de organele sanitare veterinare competente.
Importantă economică. Se poate afirma că ASF este cea mai mare amenintare
pentru domeniul cresterii porcinelor, din cauza pierderilor uriase pe care le poate produce,
dacă la prima aparitie într-o populatie de porci domestici fiind diagnosticată tardiv este
scăpată de sub control si difuzează în teritoriu. Pierderile sunt datorate uciderii în totalitate a
efectivului în care este diagnosticată boala (uneori a fost necesară uciderea a mai multor
sute de mii de capete), despăgubirilor plătite proprietarilor, fără putinta de a valorifica în
vreun fel nici măcar cadavrele, a cheltuielilor mari care se fac pentru asanarea bolii, a
restrictionărilor privind miscările animalor si circuatia persoanelor, a interdictiilor privind
comertul, inclusiv exportul etc. Amploarea prejudiciilor pe care le produce ASF se datorează
si faptului că nu beneficiază de niciun fel de mijloace de profilaxie specifică sau tratament.
Dealtfel, se poate prezuma că, chiar dacă asemenea mijloace ar exista deja – eforturi în acest
sens se fac încă-, utilizarea lor în procesul de eradicare a bolii si asanare a teritoriului ar fi
problematică. Un lucru este însă cert: anume că oricât de mari ar fi cheltuielile antrenate
de intentia lichidării prompte si hotărâte a primului/primelor focare de ASF, acestea ar fi
cu mult mai mici decât pierderile care s-ar produce în cazul scăpării de sub control si a
difuzării bolii în teritoriu.
Etiologie. ASF este produsă de un dezoxiribovirus, clasificat în principal pe baza
caracterelor sale fizico-chimice, biologice si morfologice, ca unicul membru al genului
Asfavirus, fam. Asfaviridae, dar în cadrul căruia, în legătură cu virulenta si locul izolării au
putut fi identificate mai multe tipuri diferite antigenic si cel putin 22 de tipuri diferite
genomic, ultimele putând să servească uneori în tentativele de stabilire a trasabilitătii
epidemiologice a virusului. Genotipul I a fost cel mai frecvent identificat în Africa si în
vestul Europei, iar tipul II este singurul identificat până acum în tările din estul Europei, cu
exceptia Ucrainei, în care au fost identificate ambele genotipuri.
Are simetrie cubică si formă icosaedrică, cu dimensiuni relativ mari ( 170-220 nm),
datorită cărui fapt particulele virale din culturi si incluziile lor intracitoplasmatice au putut fi
văzute chiar la microscopul optic obisnuit, după colorarea Giemsa sau cu acridin orange.
Este cultivabil pe mai multe tipuri de culturi celulare, pe care produce incluzii acidofile.
Este singurul virus patogen pentru porc care se adsoarbe la suprafata celulelor de porc din
culturi, proprietate folosită în laboratoare pentru identificarea virusului prin tehnica numită
de ”hemadsorbtie” , ca si pentru diagnostic prin ”inhibarea hemadsorbtiei”. Desi tulpinile
izolate din teren diferă în ceea ce priveste virulenta, multiplele încercări de obtinere în laborator a unor teulpini modificate stabil utilizabile imunoprofilactic, nu au avut succes.
Virusul ASF este unul dintre cele mai rezistente virusuri la actiunea agentilor fizici si
chimici fapt care are mare importantă în conceperea programelor de control si de asanare. În
conditii naturale obisnuite de temperatură, umiditate si pH are o rezistentă remarcabilă. Este
distrus de pH sub valoarea de 3.9 sau peste 11.5. (8) Temperatura de 60° C îl distruge în 10′,
dar la 37º C rezistă 15 zile. În sânge zistă câteva luni la temperatura laboratorului, dar la
frigider rezistă chiar 1,5 ani. În diverse materiale patologice, în conditiile climatice ale tării
noastre, rezistă în mediul ambiant, în diverse materiale patologice, câteva luni. De asemenea,
are o rezistentă remarcabilă la temperatura frigiderului în carnea si măduva osoasă (5 luni).
La temperatura ordinară a fost găsit după 15 săptămâni în carnea saramurată, după 5 luni în
carnea afumată si după 6 luni în măduva osoasă a suncilor afumate. În cadavrele intrate în
putrefactie rezistă cel putin 2,5 luni. Foarte semnificativ din punct de vedere epidemiologic
este si faptul că în fecale a fost descoperit viabil după 5 luni, iar în urină, după două luni.
Uscăciunea nu îl distruge. (8,10, 16 )
Caractere epidemiologice. Rezervorul natural primar de virus este reprezentat de
unele specii de porci sălbatici din Africa, cum sunt, mai frecvent facocerii (Phacochoerus
aethiopicus), dar si potamocerii (Potamochoerus africanus. ), porcul urias de pădure
(Hylochoerus meinertzhageni) si porcul spinos (Histrix) . Acestia nu fac boala clinic, dar se
infectează si rămân purtători si eliminatori de virus toată viata. În Africa sunt incriminate
trei circuite ale virusului ASF, care îi asigură caracterul endemic stationar: între facoceri si
căpuse (cel mai important), între porcii domestici si căpuse si, al treilea, în cadrul populatiei
de porci domestici, ceea ce complică mult, tinzând să zădărnicească eforturile care se fac si
în prezent pentru eradicarea virusului de pe cuprinsul Africii Subsahariene (8). În Brazilia
boala a putut fi eradicată relativ rapid, cu uciderea a ”numai” ceva mai mult de 60000 de
porci, datorită faptului că acolo virusul nu a întâlnit o faună capabilă să se constituie ca
rezervor natural de virus, ceea ce nu a fost cazul în Peninsula Iberică unde, în pricipal din
cauza interventiei în lantul epidemiologic al căpuselor Ornithodorus erraticus, eradicarea a
fost posibilă numai după mai bine de 30 de ani si sacrificarea a circa o jumătate de milion de
porci (8).
Sursa de infectie primară si principală în conditiile tării noastre este reprezentată de
porcii domestici si de mistretii bolbavi sau trecuti prin boală, care rămân purtători si
eliminatori de virus virulent pest 400 de zile. Porcii infectati cu tulpini cu virulentă
temperată elimină virusul numai în jur de o lună, desi în sângele lor persistă ceva mai mult
(9). Eliminarea virusului începe chiar înainte de aparitia febrei, cu 1-2 zile, prin secretiile
mucoaselor capului si uro-genitale.
Un rol deosebit în mentinerea si difuzarea virusului revine si unor artropode, în
principal căpuselor argaside cu cuticula moale din genul Ornithodorus, mai frecvent
O.moubata si O.erraticus, care nu numai că pot să conserve virusul în corpul lor ce putin 12
luni,dar au si capacitatea de a-l multiplica si transmite orizontal în cadrul populatiei de
căpuse din zonă, precum si vertical, la generatiile următoare, ouăle si nimfele acestora fiind
infectate si infectante(8,12,14).
Se pare că nu numai căpusele, ci si alte artropode, din genurile Rhipicephalus sau
Haematopinus pot interveni în transmiterea bolii.
O mare problemă o reprezintă, în conditiile tării noastre, porcii mistreti. Acestia s-au
înmultit mult în ultima vreme, nu numai în tara noastră ci si în tările din apropiere, pot trece
frontierele neobservati si apoi pot fi împuscati de braconieri, si consumati, evident fără a fi
examinati sanitar veterinar. Este notabil faptul că, studiile de până acum din tările din apropiere au relevat în mult mai multe cazuri infectia cu virusul ASF la porcii mistreti
decât la cei domestici.
Porcii domestici (Sus scrofa), spre deosebire de cei sălbatici, dependent de virulenta
tultinii infectante, fac boala clinic, exprimată sub forme supraacute, acute, subacute sau
cronice (asupra cărora, ca si asupra modificărilor morfopatologice nu insistăm, pentru că
sunt foarte bine cunoscute si descrise în toată literatura). Acestia sunt o importantă sursă de
infectie pentru alti porci domestici, prin contact direct sau la distantă, prin intermediul unor
vectori pasivi animati sau neanimati ( furaje, vehicole, persoane, artropode hematofage, dar
si nehematofage etc). În ceea ce priveste posibilitatea persoanelor de a vehicula virusul pe
haine, încăltăminte, instrumente etc. nu există dubii.
Carnea, produsele si subprodusele provenite de la porci infectati cu virusul ASF
sacricati de necesitate, fără cunoasterea cauzei reale a bolii, sunt surse potentiale foarte
periculoase si cauze frecvente de difuzare a bolii. Dar si locul sacrificării, adăposturile,
ustensilele, apele reziduale si persoanele implicate pot genera noi focare.
Pastram un semn de întrebare asupra posibilitătii ca si unele persoane care au consumat
alimente contaminate cu virusul ASF – ca de exemplu carne de la porci sacrificati de necesitate,
conservată la congelator-, să elimine apoi virusul prin fecale, ceea ce ar putea să prezinte
importantă în transmiterea ocultă a bolii la distantă., Consideram că această ipoteză, desi ne
mentionată în literatura de specialitate, nu trebuie respinsă aprioric, dacă avem în vedere că:
-atât omul cât si porcul sunt omnivori, având multe în comun din punct de vedere
fiziologic si biochimic;
-virusul are o mare rezistentă în alimente, inclusiv în carnea congelată , afumată sau
saramurată, precum si în fecale si la variatiile mari ale pH-ului din sucul gastric;
-din cauza variatiilor mari ale pH-ului din sucul gastric, stomacul nu pare a fi o barieră
permanent eficientă în calea virusului ASF la oamenii adulti, având valori fluctuante si în
general superioare valorii de 3.9 , sub care este inctivat in mod cert virusul ASF, iar la tineri
sucul gastric este chiar mai putin acid decât la adulti;
– infectia porcilor este posibilă si prin alte mucoase, decât cea gastrică.
Căutările insistente în literatură după un răspuns la această dilemă nu au avut succes.
Se pare că încă nu au existat deloc investgatii în acest sens. Tot în legătură cu aceasta, credem că
în anchetele epidemiologice se insistă insuficient asupra întrebărilor dacă cu mai multe luni în
urmă a fost sau nu sacrificat de necesitate vreun porc, din cauze nelămurite, a cărui carne si alte
produse au fost conservate prin frig, saramurare sau afumare. Nu trebuie scăpat din vedere
obiceiul detinătorilor de animale de prin unele locuri ca atunci când constată primele semne de
boală la porcul din gospodăria proprie să-l taie de urgentă si să conserve carnea. Ajuns apoi în
dejectiile persoanelor care ulterior consumă carnea rezultată, nu poate fi exclus ca acestea să
disemineze virusul la distantă -în spatiu si timp- având în vedere rezistenta deosebită a
virusului, atât în alimentele conservate, cât si în fecale. Asemenea modalităti de aparitie a bolii
ar fi de luat în considerare -cel putin până când această ipoteză ar fi infirmată prin cercetări
experimentale- având în vedere că până în prezent sursa de infectie în majoritatea noilor focare
de boală nu a fost dovedită, ci numai prezumată. Să ne reamintim, de exemplu, că nu s-a putut
stabili nici până astăzi cum a difuzat boala la început, din Africa de Est spre teritoriile din
Africa de Vest, unde nici nu existau căpusele Ornithodorus moubata, principalii agenti
incriminati în transmiterea bolii.
Modul în care apar focarele noi de boală prezintă interes în special pentru asigurarea
biosecurităti, dar numai rareori a putut fi dovedit, tocmai pentru că modalitătile de propagare a
virusului sunt multiple, si nu în totalitate cunoscute.
Dinamica epidemiologică a ASF cu o tulpină virulentă posedă elementele comune
cu alte boli virotice foarte contagioase. Acestea, atunci când apar pentru prima dată într-o
populatie, difuzează de regulă rapid, îmbrăcând formele clinice cele mai grave care o
caracterizează. Cu timpul, descendentii animalelor receptive câstigă un grad oarecare de
rezistentă, ceea ce determină tulpina infectantă, obligată să evolueze pe asemena organisme, să devină tot mai putin agresivă, până când se ajunge la situatia în care nu mai produce
decât infectii clinic atipice sau inaparente, fenomen constatat si la unele tulpini de virus ASF
din Africa (8). Tulpinile a căror patogenitate este astfel temperată, nu vor produce epidemii
tipice. Asa se face că nu toate tulpinile infectante care generează noi focare de boală produc
o evolutie epidemiologic alarmantă, ceea ce îi poate deruta pe diagnosticieni, cel putin în
prima fază a epidemiei, timp în care există riscul difuzării bolii, din cauza întârzierii
instituirii măsurilor corespunzătoare. Din acest punct de vedere tulpinile atenuate pot fi
uneori mai periculoase decât cele foarte virulente.
Tabloul clinic si morfopatologic este foarte bine si detailat prezentat în toate sursele
de informare, nu a suferit modificări semnificative de-a lungul timpului si este foarte bine
cunoscut de către toti specialistii, astfel că nu cred că se mai simte nevoia de a fi detaliat
descrise si cu această ocazie (1,6,9,10,12,14, 16)
Diagnosicul de laborator diferă în ceea ce priveste metoda aleasă, cazul infectiilor
cu tulpini virulente de cel în cazul tulpinilot atenuate, ca si în functie de momentul
diagnosticului, raportat la momentul presupus de aparitie a bolii. Metodele care pun în
evidentă prezenta virusului sunt eficiente în cazurile recente, iar metodele care evidentiază
anticorpii pot da rezultate în aparitiile ceva mai vechi (1,12). De notat că tehnicile moderne
de diagnostic de laborator al ASF sunt numai de competenta câtorva laboratoare din lume.
Pentru evidentierea virusului se poate recurge la (2):
– izolarea virusului pe culturi celulare de măduvă osoasă sau de monocite,
– testul de hemadsorbtie pe culturi primare de leucocite sau pe leucocite din sângele
periferic al animalelor suspecte,
– testul de imunofluorescentă,
– tehnica PCR
Pentru detectarea anticorpilor, se poate apela la:
-ELISA,
-imunofluorescenta indirectă,
-testul imunoblot,
-testul de inhibare a hemadsorbtiei
Detalii privind executia acestor teste se găsesc în Manual of Diagnostc Tests and
Vaccines for Terrestrial Animals al OIE, la capitolul Tehnici de diagnostic (2)
Profilaxie si control (3,4). Nu există niciun fel de măsuri de profilaxie specifică sau
de tratament. Există numai măsuri generale care vizează evitarea infectării efectivelor
indemne, iar dacă aceasta totosi s-a produs, se vizează evitarea difuzării virusului spre alte
efective.
Rezumativ, cheia problemei o reprezintă eliminarea oricărei posibilităti de
transmitere a virusului la porcii domestici indemni de la alti porci domestici sau de la
mistreti infectati, prin contact direct sau prin intermediul surselor secundare, a vectorilor
animati sau neanimati, cu accent deosebit pe căpuse si alte artropode.
La concret, lista măsurilor necesare în acest sens este extrem de lungă, dar
nicidecum exhaustivă, oricâtă bunăvointă ar avea redactorii recomandărilor de la
nivelul forurilor competente nationale si internationale si oricât de minutioase ar fi
prevederile inserate.
Totate aprecierile, de exemplu, pentru strădaniile redactorilor Manualului
Operational pentru Interventia în Focarele de Pestă Porcină Africană, (a căror muncă
era bine să fie fost recunoscută, eventual publicându-li-se undeva numele) care a putut
fi prompt pus la îndemâna specialistilor din teren, si care au mers cu detalierea
instructiunilor până la a specifica -de exemplu- ce trebuie să contină o trusă de autopsie, ordinea dezechipării echipamentului de protectie, descrierea amănuntită a
metodelor de ucidere posibile, sau ce trebuie să cuprindă jurnalul de
corespondentă ”Necropsia animalelor moarte (sic!) si suspecte de PPA etc. Adică
măsuri generale cunoscute, care nu sunt proprii numai ASF. Ceea ce lasă impresia că
se adresează unor medici veterinari care nu au absolvit o facultate de medicină
veterinară si nu cunosc ce măsuri se iau într-o epidemie majoră ca aceasta. Este
adevărat că există si instructiuni discutabile, cum ar fi obligativitatea detinătorilor de
animale, în situatii de alertă, de a anunta cazurile de îmbolnăvire în 48 de ore (nu
imediat?) sau că în caz de boală sau suspiciune de boală ”să fie izolate animalele
suspecte sau bolnave”, ceea ce în unele cazuri considerăm că ar putea să aibă urmări
mai degrabă nefaste decât faste.
Din modul extrem de amplu de redactare al Manualului (dealtfel bine
intentionat) transpare o cvasitotală -nu stiu cât de justificată- lipsă de încredere în
discernământul specialistilor nostri sau în pregătirea lor generală.
Este foarte adevărat că acest mod de întocmire a unor manuale extrem de
stufoase de stabilire a conduitei, până în cele mai mici amănunte în bolile majore, nu a
fost născocit de specialistii nostri, ci de cei din UE, a căror modele au fost urmate
mergând până la identicitate, dar aceasta nu mă face să le apreciz mai mult. Modul
cum se face necropsia, echipamentul necesar, distrugerea cadavrelor, săparea gropilor,
dezinfectia etc, etc., fac obiectul de studiu al altor discipline, cărora le-ar reveni sarcina
redactării scrise a unor asemenea ”directoare ” cu aplicabilitate generală, dar si cu
particularizări specifice fiecărei boli- dacă este cazul-, cunostinte care trebuie să fie
prezente în patrimomniul de cultură profesională al fiecărui medic veterinar, si nu să
facă obiectul unor apendice repetabile la toate manualele de intervenție în epizootiile
majore.
În combaterea ASF s-a implicat si Guvernul României care recent a dispus (7):
1, Reducerea numărului porcilor mistreți până la densitatea de 0.5/km.p.
2, Achizitionarea de 8 incineratoare mobile.
3. Implicarea Ministerului Mediului penru găsirea unor metode alternative de
incinerare
Iată, în cele ce urmează, maniera concisă dar totusi atotcuprinzătoare în care OIE în
Technical Disease Cards recomandă tărilor membre măsurile de profilaxie si combatere
necesare cu privire la ASF.
În tările indemne
– Precautii deosebite pentru evitarea importurilor de animale sau produse din tări
infectate.
– Distrugerea corectă a resturilor alimentare si sterilizarea gunoiului provenite de la
vapoare si avioane venite din tări infectate.
În tările infectate
– Evitarea infestării porcilor (din celelaltr efective) cu căpuse si alte artropode;
deparazitarea, dacă este cazul.
În focarele de boală
– Sacrificarea de urgentă a întregului efectiv în care a apărut boala, cu distrugerea
corectă a cadavrelor, curătarea si dezinfectia riguroasă a locului, vehiculelor, ustensilelor,
echipamentelor etc.
– Delimitarea zonei considerată infectată.
– Stabilirea zonei de protectie si supraveghere, cu controlul strict al miscărilor de
animale si produse. -Efectuarea unei anchete epidemiologice amănuntite, pentru identificare surselor
probabile de infectie, ca si a posibilelor căi de diseminare a virusului în teritoriu.
Două recomandări de nomenclatură:
să se renunte si la noi -în sfârsit- la denumirea de Pestă Porcină Africană, în favoarea celei de
Febra Porcină Africană, pentru a evita defazarea fată de literatura de specialitate
internatională, inclusiv cea a tuturor organismelor internationale din domeniu;
să se renunţe la termenul ucidere din literatura noastră de specialitate, în favoarea altui termen,
sinonim, asupra căruia s-ar pute conveni eventual într-un congres sau în alte circumstanțe. În
literatura străină, inclusiv în documentele oficiale, se foloseste atât termenul killing (= ucidere),
cât si termenul slaughter (= sacrificare), cu precizarea, în unele dictionare, că termenul
slaughter ar fi un fel de particularizare a termenului killing, recomandabil doar pentru
uciderea rituală prin sângerare. Personal nu pot să ader la o asemenea alegatie. Nu suntem
obligati să ne aliniem din acest punct de vedere. În limba română termenul ”ucidere” are de
regulă o conotatie negativă, făcând indirect trimitere la denumirea autorului uciderii –
”ucigasul”-, ceea ce poate fi corect în cazul unui vânător care ucide din plăcere un cerb lopătar,
o ciută speriată sau un iepuras, dar nu si în cazul cuiva, recte a unui medic veterinar, care
curmă viata unui animal bolnav incurabil, sau pentru a proteja viata alor animale ori a
oamenilor, sau pur si simplu în cazul cuiva care o face din nevoia de a se hrăni. Recomand
putin discernământ în folosirea adecvată a termenilor respectivi, pentru a nu aduce prejudicii
nemeritate profesiei de medic veterinar. Cred că o discutie doctă la nivel national pe acetă temă
ar fi necesară si oportună.
Există destule modalităti de a evita evetualele posibile confuzii pe această temă, dacă ar fi invocate.
Si aceasta este tot doar o propunere, care poate să fie corectă sau nu, dar cel putin o temă de reflectie cu
sigurantă că este.
Cuvinte cheie: Pesta Porcină Africană, Febra Porcină Africană, African Swine Fever, ASF
Bibligrafie
1. A.N.S.V.S.A- 2016- Manual Operational pentru Interventia în Focarele de Pestă Porcină
Africană.
2. Commisison Decision 2003/422/EC- Diagnostic Manual for ASF
3. Council Directive 92/119/EEC- of 17 December 1992 introducing general Community measures
for the control of certainanimal diseases.
4. Council Directive 2002/60/EC of 2007 june 2002- laying down specific provisions for the control
of African swine fever
5. DGSVSA- Nota de serviciu 26821/ 9.08.2017
6. Daneş Doina – 2005- Boli infecţioase transfrontaliere
7. Guvernul României – 9.08.2017- Decizie privind apariția Pestei porcine africane în România.
8. Mary Louise Penrith et al- 2012- African Swine Fever Virus Eradication in Africa, în Virus
Reserch XXX.
9. Merk Veterinary Manual – 2016- Overview of African Swine Fever.
10. Moga Mânzat, R.,-1989- Curs de boli infectioase ale animalelor -viroze. Vol. IV
11. Nica Mariana- 1.08.2017- AGERPRES. Focar de pestă porcină africană în Romania; Două
gospodării de la periferia municipiului Satu Mare, afectate.
12. OIE, Technical Disease Card -2013- African Swin Fever. Aetiology Epidemiology,
Diagnosis, Prevention and Control.
13. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 2009 Sep 27; 364(1530): 2683–2696- African swine
fever: how can global spread be prevented?
14. Răpuntean, GH., -2005- Fam. Asfaviridae. În ”Boli virotice si prionice ale animalelor” sub
coord. R.Moga Mânzat.
15. Rousseau, Oscar- 1.08. 2017- Global Meat.- Pigs culled as African Swine fever strikes
Romania.
16. Vasiu, C. – 2006-Virusuri, Viroze si Boli Prionice
Posted in Profesional-stiintific and tagged Febra Porcină Africană, Pesta Porcină Africana, Swine African Fever by Radu Moga Manzat
Răspuns la solicitarea ASAS de propuneri pentru întocmirea Planului Național de Redresare și Reziliență.
Referitor la Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)) cred că în primul rând trebuie remarcată amplitudinea atotcuprinzătoare a acestuia, care este clar că a absorbit un volum colosal de muncă, energie și cheltuieli pentru identificarea și redactarea finală a celor peste 230 de pagini cu măsuri de reforme și investiții pentru folosirea judicioasă a celor peste 30.44 miliarde alocate țării noastre, destinați îndeplinirii tuturor prevederilor PNRR, din totalul celor 79.9 miliarde, diferența fiind rezervată celorlalți doi piloni, respectiv Planului de politică de Coeziune și a celui de Agricultură. Meritul contributorilor la întocmirea respectivului PNRR este cu atât mai mare cu cât fiecare dintre prevederile incluse trebuie să fie în perfectă concordantă cu fiecare din măsurile concepute în Programul de Dezvoltare a Comisiei Europen, cu Programull Guvernamental de Perspectivă în ansamblu, ca și cu programul fiecărui minister în parte, pentru următorii 4 ani, ce urmează a fi întocmit e de noul guvern, fără a mai pune și problema programelor fiecărui partid politic în parte. Presupunând că programul pe termen lung ceva mai vechi elaborat de ultimul guvern PSD nu mai este de actualitate, tot va fi nevoie de un mare efort, pentru că aproape fiecare măsură concepută interferează cu măsurile din celelalte programe și planuri menționate mai sus, dar nu mă îndoiesc că nu se va reuși, deoarece chiar dacă în alte domenii nu putem pretinde că ne-am situat în ultimii 30 de ani în topul european, în ceea ce privește abilitatea de a întocmi planuri magnifice nu cred că ne putem reproșa ceva.
În ceea ce privește propunerile și observațiile specifice fiecărui domeniu de activitate, m-aș referi numai la un set de măsuri, care cred eu că ar putea să fie cuprinse și să transceadă fiecare dintre respectivele planuri actuale și de perspectivă, cu mari și evidente beneficii pe termen lung. Desigur că aș fi dorit să mă refer și la domeniul cercetării, dar după atâtea încercări zadarnice de stârnire a interesului persoanelor abilitate pentru o excepțională realizare proprie, în care nu am cerut decât ca cineva să verifice dacă pretențiile mele că aș fi realizat ceva cu totul deosebit, prioritar pe plan internațional și util practicii zooveterinare și alimentare, este sau nu este reală, în lipsa oricărui ecou, am înțeles că vremea interesului pentru cerceterea științifică pur românească de valoare, cel puțin pentru domeniul zoo-veterinar, încă nu a venit.
Astfel că observațiile și propunerile mele în legătură cu PNRR se vor referi numai la redresarea învățământului de toate gradele, cu referire specială la reformarea învățământului universitar și post universitar. Vreau să punctez faptul că până în prezent fiecare guvern și fiecare ministru al învățământului (din cei peste 20 din ultimi 30 de ani) s-a angajat ca în timpul ministeriatului său să reformeze învățământul, dintr-o dată la toate nivelurile, ceea ce bineînțeles că nu a fost posibil, așa că totul se termina cu mici modificări, care adesea au făcut mai mult rău decât bine. O reforma de fond a învățământului consider că nu este posibil să se producă decât progresiv, de jos însus, de la educația preșcolară și până la Învățământul post universitar, care să vizeze în egală măsură pe cei supuși măsurilor de instruire cât și pe instructori. Finalizarea unui asemenea proces ar putea să dureze 5-6 ani sau mai mult, dar trebuie totuși început odatăși odată. Desigur că nu trebuie așteptat până spre sfârșitul procesului de reformare pentru a demara reforma și la eșaloanele superioare ale procesului instructiv-educativ și că între timp trebuie trecut operativ la corecterea acelor prevederi care au fost incluse în actualele programe doar în sprijinul anumitor interese de grup, extrem de păguboase pentru Țară.
În ceea ce privește învățământul universitar consider că măsurile imediate ar trebui să se refere la cel puțin trei probleme cardinale : 1) reglementarea cifrelor de școlarizare la nivel național, conform necesarului, 2) condiționarea acordării subvenționării școlarizării de semnarea unui angajament al candidaților la admiterea în învățământul superior privind restituirea investiției statului, dacă la absolvire acestea dorește să practice în străinătate 3) reglementarea domeniilor de competență a universităților, în acord cu colectivele de cadre didactice cu înaltă specializare de care dispun facultățile, atât în ceea ce privește studiile de masterat, cât și în ceea ce privește doctorantura.
1) La ora actuală activitatea multor universități din Romania se aseamănă foarte mult cu activitatea unor SRL-uri al căror unic obiectiv este realizarea de venituri cât mai mari, doar în beneficiul corpului didactic, ca și al întregii structuri a învățământului, pe verticală. Aceasta este o gândire extrem de păguboasă pe termen lung, pentru restul membrilor societății, ceea ce presupun că este bine cunoscut de către toți românii, dar nimic nu se poate schimba, deoarece primează interesele unor persoane abilitate să răspundă de destinele învățământului românesc, la toate nivelurile, și care preferă să se mențină de aproape 30 de ani, aceeași stare de fapt. Dacă ar fi nevoie am putea oricând să detaliem și să justificăm cele de mai sus. Dacă cineva ar face niște calcule concrete ar rezulta niste prejudicii nebănuite, care cred că l-ar horipila pe orice cetățean de bun simț. În toate țările foarte dezvoltate se fac studii privind necesarul de specialiști în perspectivă, studii care stau la baza prognozelor privind nr maxim de studenți admiși în anul întâi, studii care includ pecialiști în diverse domeni, aflate în vogă la un moment dat, numai pentru că unor persoane le convine, ca și cum supraproducția de specialiști ar fi la fel de profitabilă financiar, ca și cea de cartofi.
2) Statul Român dă dovadă de o generozitate uimitoare în subvenționarea învățământului universitar pentru asigurarea necesarului de specialiști din țările foarte dezvoltate. Pregătirea unui student în țările dezvoltate este foarte costisitoare, motiv pentru care acestea nu își permit să preia integral respectivele cheltuieli. În aproape toate acele țări costurile sunt distribuite atât în sarcina statului, cât și în sarcina studentului. Nu se pune problema că unii studenți nu ar putea să-și suporte taxele propriei pregătiri, pentru că în astfel de cazuri societatea este dispusă să îi crediteze, urmând ca după absolvire să restituie creditul, după o perioadă de grație. Statul Român fiind probabil foarte bogat nu pretinde așa ceva, astfel că suportă integral cheltuieli imense pentru pregătirea specialiștilor necesari altor țări, fără nicio pretenție, deși adesea aceștia ar fi mai necesari în România. Consider că în aceste cazuri, normal este ca studenții care vor practica în străinătate să restituie costul pregătirii, creditat de Statul Român, după absolvire. Dar, pentru că PNRR trebuie implementat de îndată, socotesc că chiar începând din toamna anului 2021, candidații la admitere în universități să semneze un angajament conform căruia după absolvire, fie că 1) vor profesa în România un umăr de ani calculat corespunzător cheltuielilor făcute, fie că, 2) dacă vor să lucreze în străinătate vor restitui ulterior costurile școlarizării cu care au fost creditați, la fel ca în Vest.Totul ar fi extrem de echitabil și de corect față de societatea care i-a creditat. Desigur că această reformă va fi mai greude implementat, invocându-se diverse argumente de către anumiți factori personal interesați, decidenți din structurile de conducere, de la nivel ministerial și până la universități și facultăți, pretexte cu totul ne valide. În discuțiile purtate cu un contabil șef la una din universități am aflat că și în cazul studenților străini instruiți în România, care plătesc taxe de școlarizare, tot despre o afacere păguboasă, dar aparent rentabilă este vorba, și nici decum de o afacere profitabiă, deoarece cheltuielile cu pregătirea acestora sunt mai mari decât cvantumul taxelor încasate, acesta fiind și motivul fluxului de studenți străini la noi. Acelaș flux s-ar constata și dacă taxele ar fi mai mari, dar și calitatea serviciilor profesionale ar fi corespunzătoare, respectiv mai bună. Noi am ales să concurăm universitățile vestice prin taxe mai mici, dar de o mai slabă calitate. Să pui să predea în limba franceză sau engleză niște dascăli care cunosc limbile respective foarte vag, mult mai slab decât studenții respectivi, mi se pare o întreprindere ușor ridicolă și regretabilă, care s-ar cuveni să fie remediată rapid, stopând astfel ironiile studenților la adresa dacălilor lor.
3) Studiile postuniversitare la ora actuală au un caracter formal, pierzându-se, în cele mai multe cazuri din vedere tocmai obiectivul acestora. Între interesele profesionale imediate și de perspectivă ale cursanților, și nivelul de competență și expertiză al cadrelor didactice ar trebui să existe o perfectă concordanță. Studiile de masterat au fost concepute pentru a oferi unor absolvenți oportunitatea de instruire la un nivel superior în direcția exercitarii unei anumite activități. Pentru aceasta ar fi necesar ca temele de studiu la masterat să fie propuse exclusiv de către candidat, corespunzător sferei lui de interes în practică, iar MEI să fie acela care să decidă care universitate, din care universitate dispune de cadrul didactic cel mai îndrituit, cel mai bine pregătit în domeniul respectiv, profesorul cel mai reputat, cu cea mai înaltă expertiză în domeniul respectiv din Țară, profesorul de la care să aibă cel mai mult de învățat. În caz contrar, după ce masterandul a parcurs primul stadiu, de documentare bibliografică, ajunge să știe mai mult în domeniul de studiu antamat decât profesorul, care adesea nu are cum să acumuleze în portofoliul său de cunoștințe toate noțiunile parcurse de cursant, a cărui unică preocupare zilnică este domeniul temei sale de studiu. În astfel de cazuri este greu de identificat beneficiul societatății pentru investiția făcută, dar nu la fel de greu de identificat pentru bugetul universității.
În cazul studiilor prin doctorantură, problema se pune în alți termeni, în sensul că fiecare universitate acreditată are un număr de profesori recunoscuți ca find adevărate somități în materie, cadre de o mae probitate morală, cu o bogată și valoroasă activitate ștințifică. Pentru un anumit domeniu pot să existe două sau mai multe cadre de valoare recunoscută. În cazul doctoranturii scopul principal este atestarea cursantului ca fiind un specialist foarte valoros, foarte bine pregătit profesional, foarte capabil , inteligent și dotat intelectual, înarmat cu cunoștințele și capacitatea necesare pentru elaborarea de cercetări cu rezultate originale și inovative, care să reprezinte neapărat o notă de progres absolut pe plan internațional, în domeniul tezei de doctorat. Toată responsabilitatea pentru originalitatea, calitatea și valabilitatea enunțurilor din teză îi revin doctorandului, iar responsabilitatea pentru forma de prezentare și scrupulozitatea încadrării în normele oficiale de redactare satabilite pentru domeniul respectiv (referate examene, lucrări publicate) îi revin conducătorului de doctorat, care are obligația de a nu aviza finalizarea unei teze dacă există suspiciuni de plagiat sau dacă nu poate fi identivicată contribuția autorului la progresul științei în domeniul respectiv. Nicio teză nu trebuie să primească diploma înainte ca teza să fi fost publicată pe un site original sau al conducătorului de doctorat și înainte ca să primeacă avizul de lipsă a plagiaturii din partea colectivului abilitat în acest sens de către MEÎ.
Posted in Profesional-stiintific and tagged PNRR by Radu Moga Manzat
O nouă abordare imunoprofilactică a Covid 19, care ne este destinată
Toată lumea știe că pentru elaborarea unui vaccin contra unei boli bacteriene sau vireal e este absolut necesară parcurgerea anumitor etape obligatorii, bine precizate prin regulamente internațional recunoscute, atât pentru garantarea eliminării oricăror riscuri pentru pacienți, cât și pentru asiguraea unei anumite eficacități imuologice bine preconizată. Parcurgerea acestor etape necesare atât pentru producerea, cât și pentru testarea/verificare noului vccin, urmată de producerea masivă și distribuirea largă nu se poate realiza de regulă –de la caz la caz- mai devreme de 1,5-2 ani, ceea ce în cazul de față, a confrunării cu această nouă pandemie, pare a fi prea îndeplungată. Peste 160 de variante de vaccinuci, preparate după toate cele 6 procedee cunoscute în vaccinologie au intrat în competiție, în mai multe țări pentru a realiza primii un astfel de vaccin. S-a pus însă și problema unei soluții noi, revoluționare, care să scurteze acest interval de timp, la cel mult un an. Primii care au venit cu o astfel de soluție novatoare sunt cercetătorii de la Pfizer (SUA) si BioNTch (Germania), care oferă două variante de vaccinuri preparate după o tehnologie similară, ce ar asigura protecție în proporție undeva între 90-95%. Această tehnologie pe mine, ca infecționist, m-a lăsat fără cuvinte prin caracterul său total inovativ, ingenios și curajos, ne având nimic în comun cu tot ce știam noi despre reguluile și condițiile producerii unui nou vaccin. Acesta nu folosește ca masă antigenică nici virioni întregi, inactivați sau atenuați, și nici fragmente de virioni, ceea ce ar exclude riscul apariției spontane de tulpini virale sălbatice prin mecanisme de recombinare genetică.
Foarte succint, mecanismul inducerii imunității ar consta în inocularea la persoana vccinată a unui ARN messager (ARNm), preparat în laborator cu ajutorul unui ADN matricial, care ARNm va obliga celulele gazdei să producă o proteină similară cu proteina virală. La rândul său, prezența acesteia va determina organismul vaccinat să producă atât anticorpi, cât și celule imune specializate, care să recunoască rapid virusul sălbatic, în cazul infecției, pe care îl va neutraliza. O asemenea abordare nu a mai fost folosită nicicând în vaccinologie și –dacă se va dovedi corectă- atunci foarte probabil că va putea rezolva și situația altor maladii umane și animale rămase nerezolvate din punct de vedere imunoprofilactic.
Din punctul meu de vedere, oricâte asigurări am primi noi, destinatarii finali, din partea producătorilor, privind inocuitatea, siguranța și eficacitatea noului produs, tot nu cred că este înțelept să se debuteze prin administrarea aproape simultan la majoritatea cetățenilor de pe Planetă. Sunt prea multe necunoscute care mai pot oferi surprize, prea mult imprevizibil și hazard, ca să nu socotesc că ar fi existat și alte posibilități de aplicare a acestui vaccin, mai înțelepte și mai puțin hazardate, aplicabile în paralel. Dacă ar fi doar să iau în considerare marele impediment de asigurare a lanțul frigorific la minus 70-80 de grade, de la producător la ultimul beneficiar din mediul rural, suportul logistic și uman necesar distribuirii în timp util al vaccinului, tot m-aș gândi de două ori dacă avem capacitatea să ne angajăm imediat și dintr-o dată la o acțiune de o asemenea anvergură. Se pare însă că vaccinul a fost deja comandat și că nu mai avem de făcut altceva decât să mergem cu Dumnezeu înainte cu încredere în savanții americani și germani. Dar să nu uităm că mai existau și mai există pentru viitor și alte variante, mai puțin enigmatice, care pot fi de asemenea avute în vedere.
Posted in Profesional-stiintific and tagged Covid 19 SARS-cov-2, vaccin Pfizer by Radu Moga Manzat
IPOTEZĂ
Astăzi, 29.10.20 am citit un rezumat al unui articol apărut pe MEDIAFAX.ro în care se relatează” o ipoteză surprinzătoare a specialiștilor în biologie” lansată de oamenii de ștință de la INSTITUTUL de SĂNĂTATE PUBLICĂ DIN ANGLIA, pe baza probelor prelevate de la 20000 persoane, care au constatat că persoanele care au avut gripă, au avut șanse să contracteze și SAR-Cov-2 (Coronavirus 19) cu 58% mai mici, din datorită intervenției fenomenului de interferență între virusul gripal și Corona. De asemenea că la ”nivel global OMS a constatat că rata infecțiilor gripale a scăzut cu 98% față de anul precedent”, tot datorită existenței fenomenului de interferență virală, fenomen care, după părerea mea s-a putut observa cu ochiul liber și la noi în țară. Precizez că fenomenul, după părerea mea DELOC SURPRINZĂTOR , denumit de autori interferență virală a fost semnalat mai de vreme de subsemnatul, ultima dată în postarea din 24.10.20. sub numele, poate că mai sugestiv, de concurență virală. Prin aceasta am încercat să mai aplanez din temerea lansată în spațiul mediatic de către specialiștii noștri epidemiologi de conjunctură, cum că odată cu venirea sezonului rece vor reapărea și infecțiile gripale, care ar putea să agraveze/complice mult situația. Incidența infecțiilor a crescut într-adevăr în ultima vreme, însă din alte cauze, perfect previzibile, dar se pare surprinzătoare pentru decidenții noștri de conjunctură.
În aceeași ordine de idei, mi-am pus mai demult întrebarea care este explicația pentru care propagarea unei pandemii de regulă nu depășește rata de 70-80-%. Oamenii de știință au studiat temeinic, până la nivel leptonic, care sunt condițiile necesare pentru ca un virus pandemic să se grefeze și să afecteze un asemena procent al populației. Foaret puține sunt însă studiile sau relatările care să fi stabilit care este cauza pentru care restul de 20-30 % din populație nu contractează infecția. Au fost emise unele supoziții, cum ar fi reprimarea patogenității virusului pe măsură ce crește rezistența celulelor țintă ș.a. Întrebarea pe care mi-am pus-o și eu obsesiv a fost însă cu referire chiar la explicația pentru care propagarea infecției se oprește la acest nivel, dincolo de care populația de regulă NU contractează infecția , în ideea că tocmai în aceasta ar putea să se găsească cheia problemei: țesutul de elecție al acestor persoane posedă un factor productiv, eugenic sau din contră, este lipsit de un anume element eugenic, sau conține un anume factor disgenic multiplicării virusului respectv? În ultimele 10 luni s-au făcut impresionant de multe și amănunțite cercetări, tocmai pentru elucidarea răspunsului la aceste întrebări. S-a constatat astfel că celelalte patru coronavirusuri, mult mai benigne, ca și alte virusuri prezente adesea într-o populație, pot să inducă o anumită stare de nereceptivitate, și chiar un efect booster de imunitate încrucișată față de infecția cu virusul Covid 19, care ar explica existența unui număr de persoane care nu vor contracta infecția cu SARS-covid 2. În plus, infecția naturală cu un astfel de virus parțial înrudit antigenic cu virusul Covid 19 ar putea să inducă și o creștere a eficienței celulelor imunocompetente specifice, în consonanță cu conceptul de ”memorie imună înăscută (trained immunity)”, recent recunoscut. Până în prezent, în diverse țări au fost demarate cercetări pentru producerea a 166 de vaccinuri, unele aflate chiar în faza finală, pe baza tuturor celeor 6 tipuri de vaccinuri existente, între care tipul cel mai tentant este acela al masei antigenice constituită din virus gripal cu patogenitate atenuată.
În acest context îndrăznesc să avansez și eu o ipoteză, care cel puțin teoretic nu poate fi contrazisă, având valoare axiomatică, cel puțin până când vre-un cercetător s-ar învrednici să o verifice prin cercetări experimentale și investigații de laborator. Rezultatele cercătării ar putea avea mare valoare practică.
Ipoteza avansată pornește de la realitatea că de regulă primăvara și toamna apar infecțiile gripale, care au același tropism cu Coronavirusul 19, lăsând o imunitate umorală și celulară specifică, pentru câteva luni. Persoanele care au contractat o asemenea infecție se pare că cel puțin pentru o perioadă de timp devin nereceptive la Covid 19. În această situație pare tentantă ideea vaccinării populației, cel puțin într-o primă fază, cu un vaccin antigripal triviral atenuat (două tulpini A și una de tipB), de tipul vaccinului FLUENZ. Avantajele unui asemenea concept ar ave armătoarele avantaje deloc neglijabile:
1) Întrucât se cunoaște că între virusul SARS-Cov-2 și virusurile gripale există o relație imunologică de imunitate încrucișată, este de așteptat ca persoanele vaccinate cu acest vaccin să devină rezistente la virusul Corona 2, cel puțin pentru o perioadă de timp.
2) Vaccinul Fluenz existent pe piață, a parcurs demult toate fazele de testare privind inocuitatea si riscul efectelor secundare (evident cu respectatrea tuturor precauțiilor prevăzute în protocol), putând fi achiziționat și introdus imediat în practică pe un mare eșantion de persoane, fară mari riscuri.
3) Vaccinurile atenuate de tip Fluenz au și avantajul că, în cazul persoanelor suspecte de contaminare recentă pot să inducă imunitate în numai 4-5 zile, instalată posibil înainte de epuizarea perioadei de incubație a virusului SARS-Cov-2.
4) Calea de administrare a vaccinului gripal coincide cu calea cea mai frecventă de infecție cu Coronavirus putând să blocheze în acest caz infecția chiar la poarta de intrare, care este mucoasa nazo-faringeană.
5) Eficacitatea acestei metode va putea fi comparată ulterior cu cea a vaccinurilor specifice anti Covid, aflate în lucru, după ce acestea vor fi verificate și aprobate.
Posted in Cugetari/Reflectii, Profesional-stiintific and tagged Covid 19 SARS-cov-2, vaccinare by Radu Moga Manzat
PUȚINĂ ECONOMIE NU CRED CĂ AR STRICA
Sunt un om cam econom din fire, pentru că trăiind și muncind în special în secolul trecut, cam toți eram obligați pe atunci să găsim , în toate împrejurările, soluțiile cele mai economicoase. Așa se face că m-am trezit pivind cu o oarecare insatisfacție la TV cum suntem insistent îndemnați să aruncăm la tamberon măscuțele după fiecare utilizare, fie și după numai câteva minute sau ore. Sigur, așa este elegant și civilizat, și nici nu mii pot închipui pe potentații zilei făcând altfel. Dar totuși, dacă ne gândim că în cazul României, care nu este cea mai bugată țară din Europa, într-un an de zile se vor folosi multe milioane de măscuțe (cu mult mai multe decât într-o țară cu o populație de 3-4 ori mai numeroasă, dar în care nu se exagerează cu purtarea măștilor), care vor costa multe sute de milioane de lei, stai și cumpăneștii: oare nu se poate și altfel? Am căutat în literatură și am găsit că Sars-Cov–2, la fel ca celelalte virusuri pneumotrope, are o rezistență scăzută față temperaturile înalte, disgonice. Mai concret, acest virus este complet inactivat în 24 ore la 37 grade Celsius, în 30 minute la 56 gr Celsius și în numai 5 min. la 70 gr Celsius ! ( Chin et al. Stability of SARS-Cov-2in different environmental conditions) /2020 Aceasta însemnează că, dacă pe măscuțele folosite de o persoană pe parcursul unei zile, s-ar inscripționa cu creon grafit numele sau numărul utilizatorului, si ar fi introduse la o etuvă sau cuptor, la 75 gr Celsius, pentru 30 min., eventualul virus prezent pe suprafața măștii ar fi cu maximum de certitudine inactivat și ar putea fi refolosite în condiții de maximă siguranță. Observați că am avut în vedere și o marjă de siguranță față de datele rezultate din cercetări. Evident că nu mă aștept ca să ia cineva în considerare această sugestie, atâta timp cât nota de plată mi se pare că se înaintează Uniunii Europene, dar nu știm dacă va fi mereu așa, și nici dacă întreprinzătorii implicați în afacerea respectivă ar fi de acord cu reducerea anvergurii veniturilor pe care le realizează .
Posted in Profesional-stiintific and tagged inactivare, SARS-Covid-2 by Radu Moga Manzat
SARS-CoV-2 si animalele
Ori de câte ori apare câte o epidemie umană nouă cu origine necunoscută, se pune automat înrebarea dacă nu cumva sursa sau izvorul de infecție este reprezentată de animale, deoarece uneori chiar este. Dar noi, ca epidemiologi, suntem obligați să operăm cu termeni exact definiți, pentru a evita confuziile. În acest sens în conformitate cu decizia Comitetului Internațional de Taxonomie denumirea definitiv atribuită în luna februarie a acestuin an virusului care produce noua epidemie cooronavirală este, SARS-CoV-2 (severe acute respiratory syndrome coronavirus 2), iar denumirea bolii este Covid 19 (Coronavirus disease 2019). În altă ordine de idei, în ceea ce privește originea unei epidemii distingem:
– Animalele ca sursă de infecție primară, când infecția trece de la animale la alte animale din aceeași specie, din altă specie receptivă natural sau la oameni, prin 1) contact diract sau 2) prin interpunerea mediului contamint numit sursă secundară de infecție
– Animalele ca izvor sau rezervor de infecție, când infecția se perpetuează în circuit închis o lungă perioadă de timp, pe o populație de animale de o anumită specie, dintr-o anumită zonă, până la un moment dat când , din cauza unui complex de împrejurări nu întotdeauna identificat, trece la o altă specie de animale sau la oameni, după care infecția se poate perpetua prin contagiu animal-animal, animal- om sau interuman.
– Există însă și posibilitatea ca o epidemie nouă să nu apară prin preluare ca atare de la o altă populație de aceeași specie sau din altă specie, constituite ca sursă sau izvor de infecție, ci printr-unul din mecanismele genetice de mutații minore, numite antigenic drift, sau de mutații genomice profunde, numite antigenic shift. Populația microbiană rezultată va apariține unui nou tip sau variant, este diferită antigenic și se poate sustrage acțiunii anticorpilor induși de populația microbiană inițială.
– Desigur că și în cazul prezentei epidemii s-a pus imediat problema originii ei, prima direcție cercetată fiind sursa animală. Medicina veterinară este în această situație prinsă cumva la mijloc: pe de-o parte este datoare să cerceteze eventuala sursă de infecție animală, apelând la mijloacele de investigație proprii și specifice, dar pe de altă parte are și datoria profesională și de onoare să apere inocența unor specii de animale suspectate pe nedrept și posibil amenințate de către unele persoane inconștiente. Să nu uităm că Covid 19 este un sindrom nu o boală specifică, și deci confuziile clinice nu sunt imposibile. Din păcate, deocamdată , dată fiind noutatea acestei epidemii, cvantumul cunoștințelor în această privință este foarte subțire și se bazează mai mult pe observații aleatorii, decât pe studii experimentale.
De aceea este oarecum de înțeles ca primul gând al propritarior de animale infectați să fie uneori dacă nu cumva sursa de infecție este reprezentată chiar de propriile lor animale de companie. În acest sens, în SUA, Franța, Marea Britanie ș.a. s-au înregistrat mai multe cereri din partea deținătorilor de animale către cabinetele veterinare să le fie testate animalele, mai frecvent câinii și pisicile, pentru Infecția Covid-19. Și într-adevăr, în Oficiul Internațional al Epizootiilor se citează câteva cazuri răzlețe în care acestea s-au dovedit positive la testările de laborator, dar studierea acestora a condus la unele constatări esențiale pentru cunoașterea epidemiologiei noii maladii. Evident că în cazul câinilor și a pisicilor găsite positive, infecția cu SARS-CoV-2 a fost pusă în legătură cu situația proprietarilor, care de asemenea erau pozitivi. Numai că, atenție (!), investigațiile amănunțite au relevat că de fapt nu câinii si pisicile fuseseră sursa de infecîie a proprietarilor, ci acestea au contractat infecția de la stăpânii lor. Si mai clar spus, nu oamenii s-au dovedit a fi victimele animalelor, ci invers. Dintre animalele de companie pisicile par a fi cele mai susceptibile , deoarece la acestea au fost prezente și manifestări clinice și, mai mul, s-a constatat că, fapt foarte important, acestea pot să și transmită boala altor pisici. Cățeii nu par a fi la fel de sensibili. Dihorul, care în unele țări este crescut tot ca un foarte simpatic animal de companie, s-a dovedit aproape la fel de susceptibil la infecția SARS-CoV-2 ca și pisicile, Extinderea investigațiilor au developat existența reagenților pozitivi și la alte specii de mamifere, ca: liliecii fructiferi, nurcile și chiar la un tigru. Liliecii fructiferi au fost însă cel mai insistent incriminați ca rezervor de infecție si sursă pentru oameni, dat fiind faptul că în unele zone din China sunt capturați și comercializați în piețe pentru consumul populației. Cercetările de până acum au confirmat într-adevăr posibilitatea transmiterii infecției între lilieci, dar nu și la oameni. De altfel, până la ora actuală nu a fost semnalată nici o situație în care să fi fost dovedită transmiterea infecția de la vreo specie de animale la om. Ceea ce desigur că nu exclude această posibilitate și ca rezultat al unor investigații viitoare. Deocamdată OIE recomandă ca persoanele suspecte sau pozitive SARS-CoV-2 să-și limiteze contactul cu toate animalele, domestice, sălbatice, captive, pe perioada cât sunt pozitive. Se recomandă ca proprietarii declarați infectați să păstreză toate regulile de igienă preventivă cunoscute și, pe cât posibil să-și transfere obligațiile de îngrijire a animalelor către alți membri ai familiei sau alte cunoștințe, până la vindecare sau negativarea testelor. Numai dacă un animal se întâmplă să prezinte simptome suspecte de Covid 19 în situația că și stăpănii lui au fost diagnosticați ca infectați se pune problema prelevării de probe de la animal în vederea stabilirii diagnosticului. Animalul suspect respectiv trebuie izolat imediat, încă înainte de venirea rezultatului de laborator. OMS a elaborat o serie de documente care reglementează măsurile de igienă personală a deținătorilor de animale , a medicilor veterinari a îngrițitorilor, lucrătorilor din industria alimentară și a tuturor contacților, pentru evitarea contractării infecției, măsuri la ora actuală deja bine cunoscute. De asemenea FAO a elaborat instrucțiuni privind prevenirea și evitarea infectării populației prin intermediul alimentelor eventual contaminate. Investigațiile pentru diagnosticul Covid 19 la animale, în caz de suspiciune, trebuie să se întreprindă numai cu avizul și concursul organelor de specialitate oficiale din cadrul ANSVSA și DSP, și numai după ce la examenul clinic și de laborator prin procedeele caracteristice au fost excluse bolile specifice animalelor respective cu simptomatologie asemănătoare Covid 19.
Deocamdată oamenii de ștință de pretutindeni se declară nesatisfăcuți de cunoștințele acumulate până în present privind originea pandemiei actuale, motiv pentru care sunt încurajate cercetările în continuare, în special în ceea ce privește sursa animală, dar nu se consideră că s-au adus dovezi suficente privind ipoteza mult vehiculată a provenienței accidentale a virusului dintr-un laborator.
Posted in Inm, Profesional-stiintific and tagged animalel, Covid 19, SARS-CoV-2 by Radu Moga Manzat
Reflecții privind evoluția pandemiei Covid 19
Rareori mi-a fost dat să fiu așa de debusolat, să înțeleg atât de puțin din ceea ce ni se întâmplă, ca acuma când urmăresc la TV evoluția știrilor referitoare la Covid 19. Atâtea informații, care de care mai aberante și mai lipsite de orice logică sau bază științifică. Și mă tot întreb oare de ce? O fi vorba numai de incompetență, sau de o manipulare grosolană din habar nu am care motive. Aproape orice informație ai dori să o verifici, constați că nu rezistă defel. Dar ceea ce mă intrigă mai mult este bănuiala că propovăduitorilor aberațiilor –mă refer la cei de la cel mai înalt nivel- se pare că nu le pasă deloc că sunt în mod evident incredibili. Ei contează pe faptul că românii sunt obișnuiți să fie mințiți, nu le pasă și nu scotocesc după adevăr. Totul se înghite pe nemestecate. Vreau să facem un exercițiu simplu, din punctul de vedere al unui cetățean oarecare, fără de vreo profesie, înarmat numai cu gândire logică. Deci nu din punctul de vedere al unui cadru didactic care timp de 40 de ani a predat bolile infecțase, inclusiv epidemiologia bolilor infecțioase ale animalelor, la zeci de generații de studenți (nota bene că epidemiile animalelor sunt mult mai frecvente și mai bine cunoscute decât cele umane) Haideți să luăm doar câteva exemple:
– Din oră în oră, pe toate posturile TV ni se actualizează creștere numărului de cazuri de ”infectați”, și de ”decedați”ceea ce are menirea să ne horipileze, să ne înspăimânte. Metoda este foarte eficace, pentru că cifrele sunt reale. Dar nerelevante și doar de natură să ne inducă în eroare. Într-adevăr, zilnic există o creștere față de ziua precedentă. Normal, nu ? Dar cu cât? Politica aceasta de temporizare a difuzării epidemiei conform devizei ”stați în acasă” , pentru o perioadă cât mai îndelungată, este utilă sau păguboasă? Este ceva normal să ne mândrim că după circa 2 luni de evoluție a unei temute epidemi, fără precedent în ultima 100 de ani, până astăzi 17.04 20 să se fii infectat doar 8067 de persoane dintr-o popolație susceptibilă de 18000000 persoane? Adică doar 0,045% ! Pe de altă parte ne mândrim că în aproximativ 2 luni de evoluție avem doar 8067 de infectați, comparativ cu alte țări care au zeci de mii de infectați, în aceleși interval de timp. Nu cumva ne furăm căciula? Ne prefacem că uităm că cifra de 8067 infectați reprezintă doar o mică părticică din cei forte puțini i testați ! Să ne înțelegem bine: în testarea cât mai rapidă a unui număr cât mai mare de persoane constă cheia problemei ! De la debut (20.02.20) și până în ziua de 17.04.20 – la care se referă cifrele de mai sus- în România fuseseră testați prin PCR în total doar 79.629 persoane, adică sub 1 % din populația receptivă a României, sau 10,13 % din subiecții care, dintr-un motiv sau altul, au fost suspectați ca posibil infectați (nu întâmplător numărul persoanelor testate este o cifră tot timpul atent escamotată de oficialități, deși aceasta este cea mai importantă cifră-reper, la care ar trebui raportate toate celelalte cifre). Abea în ultimul timp, cu chiu cu vai s-a ajuns la un total de 4500 testări/zi în toată Țara. Pentru o comparație ilustrativă menționez că în Germania se efectuează zilnic de 10 ori mai multe teste, deși nici aceasta nu este prea mult, dacă ne gândim că în Insulele Feroe un singur laborator veterinar, al dr Debes Christiansen, execută 1000 de teste/zi. Într-un amplu articol pe această temă, dr.Bianca Cucos menționează că dr. Christiansen a relatat într-un interviu pentru The Guardian faptul că a fost solicitat să adapteze temporar laboratorul său într-unul de uz uman, pentru Covid 19, din motive de operativitate , pentru a nu fi necesară trimiterea probelor în vederea confirmării infecției cu Covid 19 tocmai în Danemarca. Reiterez că în asemenea situații expeditivitatea este crucială. Or, laboratorul veterinar al dr Christiansen avea deja și dotarea și expertiza necesare, care fuseseră dobândite anterior în identificarea unor viroze la Somon. Din aceleași motive, România a ales însă să cumpere echipamentele necesare din străinătate, la prețuri de speculă (de 4- 5 ori mai mari decât prețul real) care, după ce cu mare întârziere au sosit, s-a constatat că nu existau nici suficienți specialiști formați care să le folosească la capacitatea lor maximă totală, de circa 6000-7000 teste pe zi. Dar și așa ar fi prea puțin. Cu câteva ore în urmă, pe Digi 24 s-a anunțat că ieri, în Italia au fost executate 67500 de teste într-o singură zi ! Și în alte țări au fost raportate cifre apropiate. Și atunci, noi ce să mai credem ? Să luăm un alt exemplu:
– Tot ieri s-a raportat, pentru a ne îngrozi, că totalul decedaților din cauza Covid 19 de la începutul epidemiei până în present a ajuns la noi la ceva peste 400 de morți. În fiecare zi ni se spune că au mai murit 10-20 de personae din cauza Covid 19. Asta pe baza faptului că decedații respectivi posedau antigen Covid sau și antigen Covid. Dar oare nu cumva cauza morții au fost diverse afecțiuni pulmonare, cardio-circulatorii, diabetice sau cine știe ce alte afecțiuni mai mult sau mai puțin identificate, sau pur și simplu organismele prea debilitate, pentru a mai putea să facă față la încă o agresiune suprapusă, respective a virusului Și atunci cum este mai corect să spunem, că cei peste 400 au murit din cauza Covid 19 dar că majoritatea mai aveau și alte boli, sau că au murit din cauza diverselor boli, dar că erau și infectați cu Covid ? Acei puțini morți aparent sănătoși, despre care nu se știa că ar fi suferit de anumite boli cronice, nu cumva aveau niște afecțiuni ascunse ? Dar, haideți să presupunem, prin absurd, că toți cei peste 400 ar fi suferit și murit în cele două luni numai din cauza infecției cu Covid 19. Oare asta ar înseamna mult sau puțin? Păi, mortalitatea obișnuită de substituire, în condiții normale, la o populație de 18000000 persoane, ar putea fi, în medie, în jur de 616 de decedați pe zi. Astfel, dexemplu, în ultimele cca 45 de zile ar fi murit 616 x 45 = 27720 persoane. Atunci cei 400 de morți ar reprezenta doar 1,44 % din total. Să nu uităm însă că aceste calcule se referă la mai puțin de 50% din populație, pentru care ar fi existat oarecare suspiciuni de Covid, căci cealaltă jumătate a populației este aprioric constituită din indivizi complet sănătoși .Deci nu poate fi vorba să imputăm nici toți cei peste 400 de morți infecției Covid 19, ci numai cel mult 200, respective 0,72 % !. Iată cum cifrela nude raportate la TV nu semnifică nimic, dacă nu sunt raportate la nimic.
Aș dori să mai fac și unele afirmații, care însă nu se bazează decât pe intuiîia unui bătrân epidemiolog și deci s-ar putea să nu se confirme în timp. Prima ar fi bănuiala mea că pe la noi prin Timișoara un virus agresiv pneumotrop neinvestigat a circulat în tot cursul anului trecut. Două personae apropiate mie au decedat cu simptome de asfixie, care nu au cedat deloc la un tratament specific intensiv.
Altă idée ar fi că prelungirea duratei epidemiei prin aceste măsuri de protecție este ca o sabie cu două tăișuri, cu avantaje și dezavantaje. Un mare avantaj ar fi că astfel se câștigă timp pentru a evita o avalanșă de cazuri care să copleșească posibilitățile sistemului nostru sanitar, surprins insufficient pregătit, așa cum se întâmplă de regulă la români. Dezavantjul principal ar consta însă în faptul că prin aceasta i se creiază virusului posibilitatea de a-și produce noi multante, modificându-se astfel și ca antigenitate, și ca virulență. Este bine stabilit că asemenea transformări se pot produce și se produc nu rareori prin pasaje multiple în decursul timpului, la virusurile ARN. Astfel că virusul de la începutul unei epidemi nu mai este identic cu cel care se propagă la sfârțțitul epidemiei Dar prin ce se vor traduce clinic aceste transformări nu se poate prevedea. De așteptat să devină mai virulente dacă sensibilitatea receptorilor este maximă sau , din contră, să I se reducă virulența, dacă subiecții receptori dispun de un grad oarecare de rezistență parțială. Pornind de la asemenea considerente eu suspectez că sușele de Covid 19 din diversele țări sunt șii ele diferite, ceea ce ar explica într-o anumită măsură diferențele evoluției epidemiologice în diverse țări.
În fine, după tot ceea ce se cunoaște deja în medicina veterinară despre morfologia și biologia virusurilor asemănătoare lui Covid 19, am convingerea că în cel mult două luni va exista un vaccin imunogen bun, care să poată intra întestări, pe animale și pe voluntaridar care va fi parcurs tot procesul de omologare abea pentru viitoarea epidemie, sau pentru o eventuală recrudescență a acesteia de la anul.
Posted in Profesional-stiintific and tagged Covid 19, pandemie by Radu Moga Manzat
A strategy, test and device for high quality milk
1.02.2019
SUMMARYThe paper presents a mastitis control strategy in dairy farms, suitable to all types of farms, from traditional milking to automatic milking systems (AMS). For this purpose, every cow is tested 2-3 times a year, at those momentes when the animals are anyway confined or restrained for technological or medical reasons, like: 4-6 days after parturition, at the moment of leaving maternity, when they are linked for hoofs trimming, artificial insemination, gestation control, various treatments, etc The tests are done cow side, with an original, portable, ultraperforming electronic device, entitled Milktester RMM.. The principle consists in quantifying the transmittance of a flux of electromagnetic ultraviolet radiation, which crosses unidirectionally 10 mm of milk.). Testing a sample from a quarter takes less than 1 second. That means 4 seconds for an udder, plus 1 sec for all calculations. It is the fastest milk tester than all that already exists, at this moment, dedicated to the same purpose. The result of each quarter are then compared to the other 3 quarters, following a particular algorithm, establishing whether there is evidence that one of them exceeds a certain value, considered normal. Milktester RMM is the first cow side mastitis detector which detect not only indirect markers, indicating an inflammation (like pH, electro-conductivity, no. of cells), but exactly that physio-pathological alterations, which are characteristic for mastitis milk, like, changes in homogeneity, color, consistency, and density.
Details can be found in the article published on the website www.radumogamanzat.ro
Posted in Profesional-stiintific and tagged cow side detection, electromagnetic ultraviolet radiations, high quality milk, mastitis tester, Milktester, portable electronic device, radumogamanzat.ro by Radu Moga Manzat