Revista VETERINARIA   nr 30  pg 30  2018

                                                                                                                                                                                                                         Radu Moga Mânzat


             A vorbi despre calitatea laptelui, însemnează a vorbi despre proprietățile nutritive, fizico-chimice, igienico-sanitare și organoleptice ale laptelui. Calitatea laptelui și lactatelor rămâne o problemă care, deși extrem de importantă, este minimalizată în practică , atunci când nu s-au identificat mijloacele eficiente care să o rezolve. Spre deosebire de covârșitoarea majoritate a testelor, care au ca obiect laptele muls și supus procesării, lucrarea de față are în vedere testarea calității laptelui care încă nu a fost muls (care încă nu a intrat pe flux prin mixare cu celălalt lapte), tocmai pentru ca, prin detectarea precoce a mastitelor să se prevină denaturarea și a laptelui normal, prin mixare cu lapte mamitic. În acest sens, în lucrarea de față se propune o strategie, un procedeu și un aparat electronic portabil ultraperformant, de concepție complet originală, care se aplică cow-side (lângă animal),  făcând posibilă creșterea calității laptelui livrat, fără cheltuieli suplimentare și fără deranjarea sau îngreunarea fluxului tehnologic, cu posibile importante beneficii pentru fermieri, procesatori și consumatori.
             În condițiile social-economice actuale, a penuriei tot mai evidente de forță de muncă instruită, în care perfecționarea și extinderea sistemelor de muls mechanic al vacilo și, mai nou, a mulsului automat (AMS), fără mulgători, a devenit o necesitate stringentă, chiar inevitabilă în viitorul apropiat, dar deocamdată frânată în principal tocmai de performanțele încă insuficiente ale instrumentelor de control al calității laptelui (21), Aparatul Milktester RMM și Strategia propuse mai jos, ar putea să constituie o soluție viabilă.  Intercalat online în sistem, în special datorită specificității și vitezei de testare de sub 1 sec/ probă, noul Aparat ar putea să constituie un remarcabil element de progres pentru toate sistemele tehnologice, de la mulsul tradițional și până la cel complet robotizat (19). (more…)

Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , , by

A strategy, test and device for high quality milk



The paper presents a mastitis control strategy in dairy farms, suitable to all types of farms, from traditional milking to automatic milking systems (AMS).  For this purpose, every cow is tested 2-3 times a year, at those momentes when the animals are anyway confined or restrained  for technological or medical reasons, like: 4-6 days after parturition, at the moment of leaving maternity, when they are linked for hoofs trimming, artificial insemination, gestation control, various treatments, etc The tests are done cow side, with an original, portable,   ultraperforming  electronic device, entitled Milktester RMM.. The principle consists in quantifying the transmittance of a flux of electromagnetic ultraviolet radiation, which crosses unidirectionally 10 mm of milk.). Testing a sample from a quarter takes less than 1 second. That means 4 seconds for an udder, plus 1 sec for all calculations. It is the fastest milk tester of all that already exists, at this moment, dedicated to the same purpose. The result of each quarter are then compared to the other 3 quarters, following a particular algorithm, establishing whether there is evidence that one of them exceeds a certain value, considered normal. Milktester RMM  is the first cow side mastitis detector which detect not only  indirect markers, indicating an inflammation (like pH, electroconductbility, no. of cells), but exactly that physio-pathological alterations, wich are characteristic for mastitis milk, like, changes in homogeneity, color, consistency, and density.

Details can be found in the article published on the website  on the page Strategie, Test Cow Side și Aparat pentru Controlul Mastitelor


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , by

FEBRA PORCINĂ AFRICANĂ (Pesta porcină africană)


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , by



Publicat în Lucr.St. FMV Timisoara, 2011




1 Faculty of Veterinary Medicine, Timisoara, Calea Aradului 119, 300645 Romania

2 College of Veterinary Surgeons, Timis. Tel.0040766719381.






The principle of Transmittance (T) is proposed for a test to detect mastitis cow side with the aid of a portable electronic device, called Milktester RMM. Transmittance value depends on the concentration, color and homogeneity of a sample, crossed through by a beam of monochromatic electromagnetic radiation. Milktester RMM is o prototype designed to detect and quantify modifications of homogeneity and color which characterizes an abnormal milk, in accordance with the current Regulation (EC) No 853/2004 of the European Parliament. The proposed optical device is able to measure, calculate and display, in a few seconds, the transmittance coefficient of intensity (TCI) and deviation coefficient (DC) which, in their turn, is influenced by at least three kinds of alterations: concentration in different substances, color and turbidity. Every reading for every quarter is taken into account and calculates by comparison to the average value of the other two quarters, belonging to the same animal, considered normal, healthy and taken as reference.


Key words: abnormal milk, milk tester, mastitis detection


One of the most widely debated issues along the elapse of time, both within food industry and in veterinary medicine, was the quality control of milk. From the chemical point of view, the problem was somehow easier to solve, but from the sanitary point of view, things appeared to be more difficult. It is well known that both clinical- and subclinical mastitis cause very important economic losses. Clinical mastitis produces losses in milk production, which must be discarded, and an overuse of medicines. Subclinical mastitis are also costly, because they are more numerous, clinical unapparent and therefore often neglected, their milk seems normal and acceptable for human consumption, but is reduced quantitatively, and has lower shelf-life and suitability for processing (2, 12). Therefore, many efforts were directed in the last half century in order to find increasingly improved methods and techniques of keeping under control subclinical mastitis. Among them, California Mastitis Test (CMT) and related techniques, Electroconductibility (EC) and Somatic Cells Counter (SCC) are now days the most widespread in practice, in spite of the fact that none of them are perfect and none of them could be taken as reference tests, because all of them give a certain percentage of false positive or negative reactions (8). But, the farmers never appreciate a technique which will determine them to discard an amount of milk by mistake diagnosticated as pathologic.

Mammary infection always leads to a lot of different physical and chemical changes in milk secretion, not simultaneously or proportionally installed, and therefore difficult to be diagnosed using a test based on a single modification, like pH, EC, SCC. That is why nowadays, beside the CMT, a number of new tests occurred, able to reveal two or three changes simultaneously, like: SCC-EC; EC-colorimetry; SCC-pH-colorimetry; SCC-pH-thermometry; SCC-EC-colorimetry and others (5, 4, 14, 16). An interesting approach to this subject was also made by Kamphuis et al. (2008) in a farm using automatic milking. Predictive value and correlation between three parameters – EC, color and production – were also studied. A new perspective concerning the mastitis control strategy has emerged in the last two decades, after Commission Directive 89/362/EEC (1989) specified that the milker is the person who must inspect the aspect of the milk and if any physical abnormality is detected, the milk must be considered abnormal and withheld from delivery (15). Let us note that the decision has nothing to do with SCC and, in this case, the status is by definition considered as clinical mastitis. According to this specification, milk can be considered normal and suitable for consummation if it does not exhibit modifications in homogeneity or color, regardless of the number of cells count (11). Therefore, lately, a certain part of researchersattention was somehow moved from the subclinical mastitis to the mild clinical mastitis, which produces abnormal milk. There also exists the opinion that between abnormal milk and SCC there is however a relationship, in the sense that abnormal milk will almost always have over then 200000 cells / mL and normal milk would have almost always less then 100000 cells / mL (11).




Materials and methods


The new test and device for the sanitary control of cow milk was conceived having as support the truism that the four samples of milk provided by the four compartments of a healthy udder, belonging to a healthy cow, must have similar physicochemical and biological characteristics. If one of the samples exhibits some differences that exceed a certain threshold, arbitrarily established, it reveals an abnormal milk and a pathological condition that should be considered either as subclinical or as clinical mastitis, depending on the magnitude of the deviation coefficient (DC) provided by the device. Summarizing, we can say that the new device, named Milktester RMM, serves to increase the macroscopic visual capacity, enabling the simultaneous recording and quantification of changes in concentration, color, and homogeneity of the milk, noticeable or unnoticeable to the direct naked eye examination.

The necessity to develop a sensor able to record and quantify changes of milk’s homogeneity and color, has been raised and forecast by many specialists, especially after Commission Directive 89/362/EEC (1989) established that the milker is the first person empowered to establish, simply by eye inspection, if a sample of milk may be considered normal or abnormal (7, 9, 15). Let’s note that, in this case, neither SCC nor other changes, visually unnoticeable, should be considered as criteria of differentiation between normal and abnormal milk.Thus, the most acute problem remained to develop a method for accurate measurements of homogeneity/consistency and color changes of milk, and then to establish the convenient threshold between normal and abnormal milk, valid for each farm and also to compare data registered for each mammary compartment with the average of the others,   belonging to the same animal, considered normal and taken as reference. In a way, this paper could be taken as an answer to the demand expressed by Hogeveen et al (2001, 2003) concerning the actual necessity of developing a new sensor able to detect and quantify milk color and consistency. Such trials, but with a different approach than ours, have already been undertaken and are cited in recent literature (8).

In order to be welcome in practice, such a device must meet several conditions, like that:

-To provide the most reliable results, preferably numerical quantifiable, closely correlated with those of the main diagnostic tests known and eventually taken as reference; -this is possible if the new device is able to detect simultaneously multiple changes that occur from the very beginning of the onset in a mammary infection;

-To be very quick and efficient; requiring very low-costs per sample;

-To be simple, requiring no particularly skilled labor;

-The tests have to be easily performed in farms with a portable device, or to be adapted to automatic milking. We assumed that, for the moment, all those conditions could be achieved most likely by optical means. It is generally known that a clinical mastitis produces abnormal milk, which is non-homogeneous, containing small gritty stuff or floaters, and changed color frequently to creamy, with changed density, more viscous or watery than normal. The subclinical mastitis produces milk with normal aspect at visual direct examination, but some of them – as it resulted from our subsequent research-, present however the same physical changes as clinical mastitis, but much more subtle, revealed only with special optical equipment. Just for this reason we conceived a device designed to indirectly measure the transmittance of a monochromatic radiation beam passing through a column of milk. The device was designed to process electronically the data obtained and display the results. Our tests showed that transmittance is influenced not only by the composition and concentration of the contained substances but also by color and suspended particles.


Results and discussions


The new device, conceived by Radu Moga Manzat and called Milktester RMM (13), currently found in the prototype stage, is an electronoptical device, designed to perceive and measure changes in composition, concentration, color and turbidity of a sample of milk crossed by a beam of monochromatic radiation. This is possible through indirect measurement of the intensity of the emerging radiations. The device is composed of: a monochromatic radiation source; a sensor; a display window; an accu-battery; a digital multimeter; a processor designed to calculate and compare the measurements and to display the result; a potentiometer; a switch; and a charger. On the cover of the device are located four buttons and four warning LEDs, one for each udder’s compartment, and one that triggers calculation and display instantly the result, as red color LED for compartment’s sample assessed as positive, and the green color LEDs corresponding to the compartments assessed as negative (normal milk). Red is assessed as positive for the sample for which the device has calculated a value that exceeds a certain threshold, arbitrarily established. It is possible for the device to detect sometimes simultaneously two positive samples, on the same animal. As appendixes, the device is accompanied by a partitioned tray for sampling, plastic rectangular vials of 3 mL and plastic pipette of 3 mL. The device is simple to use cow side, having a volume of only 15/12/5 cm and weighing less than 300g. In principle, the health status of each mammary quarter (Q) is assessed by dividing the absolute value (AV) read on screen for each Q, to the reference average value (RAV), specific for each animal. Thus, we obtain the discrimination procent (DP) wich is Q-specific, according to the equation: DP = 100×AV / RAV. Our unpublished investigations have shown that, in case of mastitis in one quarter, its AV may be greater or lesser than that of those unaffected (depending on the nature of the pathogen, the phase and form of infection). Therefore RAV is calculated for each animal according to the following procedure: the highest and the lowest values of the four read on the display for each animal are discarded and then the arithmetic average of the other two values is calculated. Te values of DP in excess of- or smaller than 100 are the deviation coefficient (DC) from RAV and serve at the assessment of each Q health state. The final evaluation is done by including PD obtained in a grid of eligibility, usually arbitrarily set somewhere between 5-15% or more, depending on the user’s requirements.


DC example of calculation                                                           Table no.1


                   Q          AV      RAV      DP        DC
       Anterior right          400        405        99        1
       Posterior right          455        405      112      12
       Anterior left          390        405        96        4
       Posterior left          410        405      101        1


Our preliminary tests of the device showed that a DC of up to 5% (5 DC) should not be considered because they are inherent and mainly due to inevitable biological differences among Q of the same animal. The more advanced is the infection, the more distant will be DP from 100, either over or under, and the higher will be the DC value. In the example above, only the right posterior Q has exceeded both the minimum compulsory threshold (5%) and even that arbitrarily fixed at 10%. The outcomes obtained by us in a field trial, in two different dairy farms, on 488 quarters are presented in table no.2.






The distribution on thresholds groups                                         Table no.2


     DC interval 0-5 0-10 0-15 15,1-25 25,1-50 50,1-100 >100
No q   reacted 404 450 474 9 2 2 1
% q     reacted 87,79 92,21 97,13 1,84 0,41 0,41 0,20


Argherie (2008), in her Academic Dissertation analyzed the correlation coefficient between the results obtained with Milktester RMM and other five tests. The highest correlation coefficient calculated, using Correl program, was 0.85 between TNCS and %Ne (Table 3) but a good correlation was also obtained between Milktester and %Ne (0.79), between Milktester and TNCS (070) and between Milktester and EC (0.70)


Correlation coefficient between Milktester RMM and other 5 tests

Table no.3


       TEST      C M T      E C M R M M     % Ne   T N C S     B E


       C M T          x      0.46      0.63      0.46      0.39     0.39


       E C      0.46        x      0.70            0.64      0.59     0.40


       M R M M      0.63      0.70        x      0.79      0.70     0.56


         % Ne      0.46      0.64      0.79        x      0.85     0.76


       T N C S      0.39      0.59      0.70      0.85        x     0.70


       B E     0.39      0.40      0.56      0.76      0.70      x


Legend: CMT-California Mastitis Test; EC-electroconductivity; MRMM-Milktester RMM; %Ne- percentage of neutrophils; TNCS- total no. of somatic cells;   BE-bacteriological examination.

Let us note that all measurements and calculations, including the final result, are accomplished electronically, in less than 8-10 seconds/cow, excluding the time of sampling. Collection and examination of samples were dan immediately before milking.

After the last Q recording, the R button (Result) is pressed and the device instantly displays the final result by staining in red the LED corresponding to the Q affected, who’s DC has exceeded the choused threshold. The other three LEDs turn green. The thresholds delineating a normal milk, supplied by a healthy udder from an apparently normal milk supplied by a subclinical mastitis may be fixed at 5%, and the threshold delineating an abnormal milk supplied by a clinical mastitis, are relative values, which could be arbitrarily set between 5-15 % or higher, and modified according with manufacturer’s requirement . It should be noted, however, that a high threshold will cause a high specificity but with lower sensitivity and vice versa (6) DC of an affected quarter is influenced by many factors- such as milk chemical composition, flakes and clots, watery appearance, SCC and color-, some of them upwards, others of them downwards. DC values are the result of simultaneously influence of all these parameters but, of course, some of them acting in opposite ways, could cancel each other out. A DC above the threshold chosen at 5% indicates, depending on the magnitude of DC, either: 1) a subclinical mastitis, with milk apparently normal -at regular visual examination-, but with noticeable changes in homogeneity and color, when is examined by the device or 2) a clinical mastitis, with abnormal milk –as a rule above 10%. In both cases there are an increased number of somatic cells in the milk, which will have a negative effect on production, the purchase price, the shelf-life and quality of both the milk and processed products (2, 12) Therefore, both farmers and processors would need to be economically very interested in reducing to minimum the SCC in cooling tank by temporarily removing the milk from cows with large numbers of SCC – respectively high DC. There are cases when DC> 5 are recorded in two or, rarely, even in three Q at the same animal, but always at different values, because the infection is usually installed sequentially not simultaneously, and therefore also inflammatory processes will be found in different phases. Let us note that Milktester RMM will never confuse mastitis milk with colostrums, milk preceding weaning or milk from postpartum mammary edema, because in all these three situations, unlike in mastitis milk, AV appears changed in all four Q, in the same sense, at very close values. We believe that the next investigations will have to refer to:

-Determination of optimal intervals between tests.

-Comparing the results of the Milktester to those obtained by other methods.

-DC Limits (valid for Milktester RMM) recommended for milk samples classification in one of the categories: 1) normal milk – healthy mamma, 2) abnormal milk – mamma apparently normal (subclinical mastitis), 3) abnormal milk – mamma acute (mild, sever) or chronic inflammation (clinical mastitis).

-The possibility to adapt Milktester RMM in automatic milking systems.

-The possibility to interblend the results obtained on the same sample, simultaneously, by the optical device (Milktester RMM), EC, pH or others.

-The possibility to use the device for other purposes, such as to detect counterfeit milk or to assess the quality of milk from the cooling tank, compared to a standard sample.




  The conception of the device is based on the assumption that the physical, chemical and biological characteristics of normal milk, taken from the four mammary quarters of a healthy cow, usually are similar. An Ssignificant change of some parameters, over a certain threshold in a quarter, by comparison to the others, considered normal and taken as reference, shows an abnormal state of the milk in that quarter. Milktester RMM is designed to detect and instantly display any such difference occurred in a quarter’s milk transmittance, when is crossed through by a monochromatic beam of electromagnetic radiation. The magnitude of the transmittance is influenced by composition, concentration, color and homogeneity of the crossed sample of milk. So, Milktester RMM works as if three different devices –a luxmeter, a colorimeter and a turbidimeter (or nephelometer)- were incorporated into one, to provide a single result for every quarter. The device calculates and displays, also instantly, the final result for the cow. The threshold is arbitrarily chosen, depending of the level of the beneficiary’s exigency regarding desired sensibility and specificity. Like the EC, Milktester RMM is extremely fast, portable and does not consume reactive but, unlike the EC, which is influenced by a single parameter – the concentration of electrolytes – Milktester RMM is influenced by several parameters. The device was conceived to replace the naked eye assessment of the milk, as it is made now by milker – which could be subjective, superficial and random-, by a more accurate and objective assessment, possibly standardized, made cow side periodically by an electronic optical instrument. The next investigations must establish the optimal threshold for differentiation between normal and abnormal milk, milk tester’s efficency and utility in evaluating the quality of mixed milk in containers or cooling tanks and, finally, the chances of adapting the Milktester RMM to the automatic milking sistems on line. Of course, the test and device proposed are susceptible of improvements based on further research.


Conflict of interes statement: “None of the authors of this paper has a financial or personal relationship with other people or organizations that could inappropriately influence or bias the content of the paper”



I am grateful to Mr. Lucian Căprărescu Dipl. Eng, for his technical support, offered with competence and skillfulness, in the building of this equipment.





    1. Argherie Diana Ccytological research in cow’s mastitis. Academic Dissertation PhD. Faculty of Veterinary Medicine. USAMV Timisoara. Romania, 2008
    2. Barbano D. M., Ma Y., Santos M. V. Influence of Rau Milk Quality on Fluid Milk Shelf Life. Journal of Dairy Science. 2006, 89: E15-E19, 1-10
    3. Borecki M., Szmidt M., Korwin Pawlowski M., Beblowska M., Niemice P., Wrzoseck P. A method for testing the quality of milk using optical capillaries. Photonic Letters of Poland. 2009, Vol. 1 (1), .37-39
    4. Duglas J. R., Jason M.H. Online Milk Sensing Issues for Automatic Milking. ASAE/CSAE Annual International Meeting 1-4 August 2004. No. 04-4191, 1-9
    5. Hillerton J.E. Detecting Mastitis Cow-side. National Mastitis Council. Annual Meeting .Proceedings, 2000, 48-53
    6. Hogeveen H., Van der Vorst Yvone., Ouweltjes W., Betsie A., Slaghuis B. A. Automatic miilking and quality: an european perspective. National Mastitis Council Annual Meeting. Proceedings 2001, 152-162
    7. Hogeveen H., Ouweltjes W. Sensors and management support in high technology milking. Journal of Animal Science.2003, 81 Suppl. 1-10
    8. Hovinen Mari Udder health of dairy cows in automatic milking. Academic Dissertation. Faculty of Veterinary Medicine. Helsinki 2009
    9. Kamphuis Claudia., Pietersma D., Van der Tol R., Wiedemann M., Hogeven H. Using Sensor data patterns from an automatic milking system to develop predictive variables for classifying clinical mastitis and abnormal milk. Computers and Electronics in Agriculture. 2008, Vol. 62 no.2, 169-181
    10. Lam T.J.G.M., Olde Riekerink R.G.M., Sampimon O.C., Smith H. Mastitis diagnostics and performance monitoring: a practical approach. Irish Veterinary Journal. 2009, Vol.62 Supplement 34-39
    11. Larry Smith K., Hillerton J.E., Harmon J.R. Guidelines on Normal and Abnormal Raw Milk Based on Somatic Cell Counts and Signs of Clinical Mastitis. National Mastitis Council. Approved by the NMC Board of Directors, February 2001.
    12. Ma Y., Ryan C., Barbano D.M., Galton D.M., Rudan M.A., Boor K.J. Effects of Somatic Cell Count on Quality and Shelf-Life of Pasteurized Fluid Milk. Journal of Dairy Science. 2000, Vol. 83 no.2, 264-274
  • Moga Manzat R. Detectarea mamitelor cow side cu ajutoru unui aparat portabil. (Portable Device for Cow Side Detection of Mastitis). Rev. Rom.Med.Vet.2010, no.4, 77-89


  1. Olde Riekerink R. G. M., Barkema H. V., Veenstra W., Berg F. E., Strihn H., Zadoks R. N. Somatic Cell Count During and Between Milking. Journal of Dairy Science. 2007, 90, 3733-3741
  2. Rasmussen M.D. Definition of normal and abnormal milk at time of milking. Internal report no.169 for Workshop of the EU-project (QLK-2000-31006). Implications of the introductions of automatic milking on dairy farms. November 27, 2002, 102
  3. Viguier Caroline., Arora S., Gilmartin N., Webeck Katherine., Kennedy R. Mastitis detection: current trends and future perspectives. Trends in Biotechnology. 2009, Vol 27 no.8, 486-493

Posted in Profesional-stiintific and tagged , by

Din nou despre studiile doctorale și plagiat

  Iată un subiect la care toată lumea se pricepe, ca la fotbal și agricultură. Evident că cei mai vocali sunt cei ce nu pot fi bănuiți că ar fi ”comis„ ei însiși redactarea vreunei teze de doctorat. Este clar că deocamdată nici măcar nu au citit vreuna, dar ei știu totul despre ceea ce este, despre ceea ce ar rebui să fie, despre ce nu este și nu ar trebui să fie o teză de doctorat. Ei știu sigur dacă o teză este originală sau nu, dacă a fost plagiată sau ba și câte rânduri dintr-o teză trebuie să fie identice sau similare cu cele dintr-o altă teză pentru a se stabili că avem de-a face cu un furt. Bunăoară, dacă cineva și-a propus să facă un studiu despre -să zicem- eficiența Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (observați că numai cu denumirea am și ocupat un rând) și face greșeala să enunțe această denumire de mai multe ori pe parcursul studiului, poate fi acuzat de plagiat (furt) dintr-o altă lucrare, dacă un soft antiplagiat constată existența aceleeași denumiri (cea scrisă cu italice) de mai multe ori și într-o altă lucrare, cu preocupări similare. După care mai trebuie doar numărate rândurile ”identice” și calculat pe această bază procentul de lucrare plagiată ! Simplu, nu? În realitate rezultatul unui test cu oricare soft antiplagiat nu are valoare mai mare decât are -de exemplu- testul cu detectorul de minciuni în instanță. Excepție fac cazurile -rare- când sunt preluate ”ad litteram” zeci sau sute de pagini sau de paragrafe dintr-o altă lucrare, fără citare (în nici un caz nu discutăm despre rânduri). Dar și atunci trebuie avut în vedere locul unde au fost plasate paginile respective, pentru că dacă au fost incluse în prima parte a lucrării, sub un titlul generic ca de exemplu cel de Cercetări sau date bibliografice este vădită lipsa de intenție de plagiat, iar dacă sunt incluse printre observațiile care fac obiectul celei de a doua părți, sub titlul de Cercetări proprii sau originale este cu totul altceva.

Eu sunt de acord cu ceea ce se spune, că este foarte probabil că cea mai mare parte a lucrărilor de doctorat elaborate în țara noastră în ultimul sfert de veac au practicat la greu tehnica plagiatului, la unele fiind vorba de însușirea prin copiere a multor zeci de pagini din lucrările altora, dar eu adaug că plagiatul trebuie privit doar ca cel mai elementar criteriu de dovedire a lipsei de autenticitate a unei lucrări științifice. La această situație s-a ajuns numai pentru că timp de douăzeci și ceva de ani nimenea, dar absolut nimenea, nu și-a pus problema plagiatului, și asta pentru că toată lumea știa că nu se verifică nimic și că oricum cărțile din cărți se scriu (cum spunea într-un senat un profeor-decan, la care m-am referit deja într-un eseu anterior de pe blogul meu). Totul s-a desfășurat la pachet cu furtul a orice avea valoare în România: fabricile, pământul, casele, pădurile etc., plagiatul fiind considerat însă ca un furt atât de minor, în comparație cu celelalte, încât nici nu era luat în seamă. Acuma lucrurile s-au schimbat, în sensul că plagiatul a fost reevaluat ca un fapt deosebit de reprobabil, dar care este folosit deocamdată doar ca o măciucă devastatoare în lichdarea adversarului politic. La ora actuală stabilirea delictului de ”plagiat” mai depinde încă de ce hram poartă cei ce sunt numiți în comisia de analiză și -mai ales- de cine sunt cei ce numesc membii comisiei de analiză. (more…)

Posted in Profesional-stiintific and tagged , , by


Prof.dr. Radu Moga Mânzat                     

Clostridium difficile a fost descrisă pentru prima dată de Hall și O’Toole, în 1935, ca făcând parte din flora microbiană normală, aparent nepatogenă, a tubului digestiv la unii copii nou-născuți, deși, încă de la început s-a remarcat și capacitatea sa de a elabora o toxină puternică. Rolul său în etiopatogeneza unor enterite la oameni, exprimate în special prin colite pseudomembranoase, a fost afirmat și apoi din ce în ce mai bine studiat, abea după 1974. Mai recent, Rousseau și col. au găsit că 45% dintre copiii unei creșe erau purtători de Clostridium difficile în intestin, dintre care 13% purtau tulpini toxigene (16). S-a observat că, în anii din urmă, prevalența îmbolnăvirilor și plaja de receptivitate la această infecție s-a extins foarte mult. Astfel, după unele estimări, cele circa 500000 cazuri de infecții cu Clostridium.difficile înregistrate anual în ultima vreme în SUA, circa 15000 se soldează cu decese (20). După alte estimări, de la 3000 decese înregistrate în anul 2000, mortalitatea anuală datorată infecției cu Clostridium difficile a crescut în SUA la 14000 decese în anul 2007, dintre care mai mult de 90% erau pacienți în vârstă de peste 65 de ani (17). Vârstnicii tratați contra altor maladi, cu antibiotice cu spectru larg, par a fi cei mai susceptibili.

Implicațiile sale în patologia animală, deși mai demult descrise, în special la unele specii de rozătoare, beneficiază astăzi de o revigorare a studiilor, natura și amploarea acestor implicații fiind în curs de elucidare. Deja de multă vreme s-a invocat interzicerea, cel puțin selectivă, a antibioticeor în tratamentul animalelor, din cauza riscului de apariție și transmitere a antibiorezistenței la bacteriile patogene pentru oameni. De această dată se invocă un nou risc, printr-un alt mecanism, anume riscul de inducere a enteritelor la oameni și animale ca urmare a selectării și multiplicării luxuriante a unei specii de bacterii antibiorezistente, în detrimentul restului florei concurente din biocenoza intestinală, sensibilă la antibioticul prescris. (more…)

Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , by



                                                                                                   Realizat de Prof.dr.Alin Bîrțoiu

                                                                                                    Publicat în Revista Veterinaria Nr.21

                                                                                                     Ianuarie-Martie 2016 pg 50

1. Reporter: – Domnule Profesor am dori să aflăm motivele care v-au determinat să alegeți medicina veterinară ca profesie.

– Cred că o să vă cam dezamăgesc de la bun început. Este vorba pur și simplu despre un șir de întâmplări. Mai concret, spun că eu nu am ales această profesie, ci că m-a ales pe mine forța împrejurărilor să intru în marea familie a veterinarilor. Am fost un elev silitor al Școlii Tehnice de Minerit- secția electromecanică – singura care putea fi urmată în Brad, jud.Hunedoara, în anul1952. Dar, din păcate, în 1955, pe când ajunsesem în anul III, școala pe care o urmam s-a desființat brusc, fără nici un avertisment prealabil. Și uite așa am ratat șansa de a deveni un bun ing. minier, pentru care eram setat (pentru că, după anul IV aș fi avut dreptul să intru la Facultatea de Mine din Petroșani, făra examen de admitere, în baza mediei bune pe care o aveam). A trebuit însă să o iau de la început, cu clasa 8-a de liceu, pe care l-am făcut la fără frcvemță. Având o condiție materială extrem de modestă, fiind lipsit de sprijin părintesc foarte de timpuriu, după absolvire am fost bucuros să urmez chemarea unui unchi din Timișoara, care s-a oferit să mă susțină material, și cu ceva meditații, să fiu admis în anul întâi la Instituul Agronomic din Timișoara. Pentru mine asta a însemnat o mare șansă, pe care am apucat-o cu amândouă mâinile, echivalând-o cu șansa oferită unui naufragiat de către o colectivitate de pescari, de pe țărmul unui ocean învolburat al acelor vremuri tulburi. Aici, de la început a trebuit să optez între agricultură și zootehnie. Am ales zootehnia. Nu știu dece. Dar mi-a plăcut foarte mult facultatea, am învățat foarte bine, am obținut bursă de merit plus bursă republicană, și priveam cu multă încredere viitorul. Numai că, după anul trei de facultate, din nou mi s-a desființat școala pe care o urmam!. Tot pe neașteptate. Acum aveam de ales între Facultatea de Agricultură și cea de Medicină Veterinară din București. Despre ultima nu știam practic absolut nimic, dar ni s-a spus că ea înglobează și creșterea animalelor, respectiv zootehnia care tocmai se desființase, și pentru care simțisem o oarecare atracție și apoi mult atașament, așa că am optat pentru veterinară. Adevărul este că dintotdeauna am îndrăgit natura, în special expresia ei pe partea animală și vegetală. Până astăzi nu am încetat să mă tot mir de toată complexitatea și de toate minunățiile pe care mereu ni le dezvăluie natura vie. Și din nou m-am pus pe învățat cu încredere, astfel că, pe tot parcursul școlarizării am beneficiat în continuare de bursă (care pentru mine era absolut vitală), iar la finele ultimului an, pe baza mediei generale, am beneficiat de o repartiție guvernamentală la Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara, care fusese recent înființată. Din acel moment am început să mă atașez puternic afectiv de profesia pe care urma să o slujesc, pentru tot restul vieții. Cu timpul am înțeles ce norocos am fost ajungînd aici, sentiment la care a contribuit și minunatul colectiv de la Disciplina de boli infecțioase, în mijlocul căruia am nimerit, colectiv condus de Profesorul Valentin Volintir, un model pentru mine, căruia nu voi conteni să îi port respectul și recunoștința cuvenite, pentru formarea mea profesională și morală. Ne fiind de felul meu un carierist, nu am schimbat în decursul vieții niciodată această disciplină, pentru nicio altă disciplină care mi-ar fi oferit o ascensiune mai rapidă, și pentru nici un alt loc de muncă în afară a Facultății, deși ocazii au fost destule. Am considerat, și continui să cred că, traseismul ocupațional (ca și îndeplinirea pe timp mai îndelungat a unor funcții administrative) poate să te ajute material, dar este un handicap insurmontabil în desăvârșirea profesionlă autentică (dacă cumva se dorește așa ceva) sau mai pe șleau spus, conduce în mod inevitabil la descalificarea profesională (proporțională cu timpul alocat), niciodată recunoscută de cei în cauză. (more…)

Posted in My complete profile, Profesional-stiintific and tagged , by

Punct de vedere privind prezenta C.perfringens in apa de robinet

Punct de vedere solicitat de orașul P.N. în legătură cu faptul că, în apa potabilă a orașului s-a constatat prezența

lui Clostridium perfringens, cu referire specială la:

  • 1) Pericolul pe care îl presupune prezența bacteriei in apa de băut.

  • 2) Care ar putea fi modalitățile de control.

    Pericolul pe care îl prsupune prezența lui Clostridium perfringens în apa de băut.

    Clostridium perfringens este, așa după cum bine se știe, un germen ubicvitar. El se găsește în anumite limite și se înmulțește în tubul digestiv al tuturor viețuietoarelor sănătoase cu sânge cald. Omul nu face deci excepție. Dar prezența lui în intestin este tranzitorie și – în mod normal- aflată într-un echilibru dinamic cu celelalte bacterii epifite ale intestinului. Atunci când acest echilibru dispare, în favoarea unuia dintre participanți, apare starea patologică.

    Food and Drug Administration consideră toxiinfecțiile și infecțiile digestive cu Clostridium perfringens ca fiind printre cele mai frecvente în SUA, care pot apărea dacă alimentul sau apa contaminată conține mai mult de 8-10 bacterii/g. Ceea ce se poate întâmpla relativ frecvent. Totuși, valoarea indicatorului prezenței lui C.P. în apa de băut nu constă doar în riscul pe care îl incumbă acesta, prin el însuși, de apariție a unor tulburări digestive, ci și -poate că mai ales- informația pe care o furnizează ca pe un avertisment că, dacă a fost posibilă ajungerea în apa potabilă a lui  C.P. , atunci este posibilă și ajungerea unei serii întregi de alți agenți patogeni, dintre care unii  foarte periculoși. 


    Există un permanent aport de CP în organism, care este ingerat odată cu alimentele sau cu apa, aport care poate fi diminuat dar nu poate fi exclus cu desăvârșire, oricâte măsuri restricive s-ar lua. Ajuns în intestin, de cele mai multe ori în forma sporulată, CP trece în forma vegetativă, unde se multiplică, produce o multitudine de exotoxine și endotoxine, putînd atinge o concentrație de 1000- 1000000 bacterii/g de conținut intestinal de unde, încet-încet, este dragat spre ieșire, odată cu chimul intestinal, datorită peristaltismului. Evident că astfel mediul exterior este permanent poluat cu dejecții ale animalelor sau oamenilor. Aici – în funcție de condițiile din substrat, de temperatură, umiditate, chimism etc – formele vegetative fie sunt repede distruse în contact cu oxigenul, fie sporulează, în ultimul caz rămânând viabile până la 1-2 ani. Antrenați de apele pluviale, de vânt sau în alte feluri, sporii inevitabil ajung să polueze apele de suprafață: râurile, lacurile, iazurile, fântânile deschise, ca și pășunile, culturile, fructele, legumele etc. Cu alte cuvinte, nu este ceva neobișnuit ca toate apele de suprafață folosite dintotdeauna ca atare ( deci nedecontaminate) pentru adăparea animalelor sau pentru consum uman să conțină, într-o măsură mai mare su mai mică CP. Și totuși, obișnuit nu apar îmbolnăviri, deoarece în cazul lui CP, spre deosebire de dizenterie, febra tifoidă ș.a.,simpla prezență a bacteriei nu este suficientă pentru ca să apară boala. În cazul lui CP, pentru ca să se declanșeze boala, foarte  important este numărul bacteriilor ingerate, respectiv concentrația în germeni a apei sau alimentului, pe lângă alți factori îndeobște cunoscuți că sunt capabili să perturbe echilibrul biocenotic intestinal, într-un sens favorabil lui CP.

    Încă în 1979, într-un studiu făcut pe 1088 probe de ape de suprafață din țara noastră (râuri, lacuri), Secașiu a demonstrat că, din 53,5 % dintre acestea s-a putut izola Clostridium perfringens, dintre care 41,2% erau tulpini toxigene, majoritatea de tip A. Și, nota bene că protecția mediului era tratată pe atunci cu mult mai multă seriozitate decât în prezent.

    În aceste zile se discută intens în Media despre apele potabile -de izvor și de masă- contaminate, puse în vânzare de câteva firme, care se fac vinovate că au depășit flagrant numărul de bacterii admise la 100 ml apă. Din păcate nu ni se dă (sau nu s-au determinat) decât NTG nu și indicatorii biologici colifofmi, enterococi sau CP, care ar avea mai mare valoare privind natura poluanților.

    De asemenea, specialiștii din P. N. ar putea lua legătura cu cei de la Compania de Apa Târgoviște, care au fost recent confruntați cu o situație oarecum similară, fiind nevoiți ca în data de 14.01.2016 să oprească alimentarea cu apă a orașului Târgoviște și a altor localități limitrofe, episodul fiind soldat cu 250 cazuri de îmbolnăvire și un deces. Oamenii înțelepți învață din experiența altora,

    În situația de la P.N pusă în discuție, înțeleg că este vorba tot despre apa de la robinet, în care s-a pus în evidență de asemenea CP.  Se poate presupune că aici este vorba de una din două cauze: sau la nivelul uzinei de apă a intervenit o cauză indezirabilă, la nivelul uneia din treptele de epurare, ceea ce nu este greu de depistat, sau aportul de CP în afluent este așa de mare, încât stația de epurare nu poate face față decontaminării eficiente cu tehnologia actuală, ceea ce de asamenea poate fi dovedit destul de simplu.

    Ceea ce cred eu că este de imporanță primordială, este să se treacă imediat la identificarea și monitorizarea numărului de CP în fiecare stadiu al epurării, de la intrarea în stație și până la ieșire, respectiv la robinet, la intervale scurte de timp. Gradul de poluare cu CP a apelor nu poate fi apreciată inditect, prin determinarea coliformilor, ci numai prin detectarea, diferențierea și numărarea directă a lui CP. De asemenea menționez că NTG adesea nu se corelează cu nr. de CP. din care cauză trebuie ca monitorizarea nr de CP să fie permanentă, cel puțin până la redresarea situației. Subliniez că la ora actuală, nr de CP este socotit un indicator de salubritate și potabilitate mai valoros decât NTG, colifofmi și enterococi și avându-se în vedere că CP rezistă la clorinarea în doze obișnuite, ca și la temperaturi ridicate, nocive pentre alte bacteri, folosite ca indicatori. La ora actuală există medii selective și tehnici moderne, dedicate acestui scop, care permit depistara, diferențierea și numărarea CP cu maximum de operativitate și specificitate. În acest scop, o Directivă Europeană, ca și numeroși cercetători care le-au testat, recomandă  pentru detectarea, diferențierea și numărarea CP din apă două medii selective extrem de eficiente, numite CP Chromo Select Agar și TSC-agar (Tryptose Sulphite Cycloserine-agar), care presupun că sunt -sau ar trebui să fie- de mult timp cunoscute  laboratorului Uzinei și utilizate în practica curentă, având în vedere eficiența si specificitatea  determinărilor, ceea ce le recomandă și pentru practica curentă.

    2. Care ar putea fi modalitățile de control ?

    În această privință cred că măsurile se pot desprinde  logic din cele expuse mai sus. Pentru identificarea sursei de poluare instrumentul de bază utilizat consider că trebuie să fie tocmai determinarea numărului de CP pe TSC-agar sau CP ChromoSelect Agar  considerate mult mai eficiente și expeditive decât  procedeele clasice, mai vechi, menționate în legislația din domeniu (ISO 7704/1985 și Legea 458/2002). Odată identificată sursa de poluare sau faza decontaminării ineficiente, aceasta poate fi neutralizată, respectiv remediată, prin procedeele bine cunoscute de către toți specialiștii în domeniu Dacă se constată un umăr mare de CP la intrarea în stație, recomand să se facă în continuare determinări numerice a CP pe afluent (sau afluenți) în sens ascendent, din 10 în 10 Km sau, după caz, mai des, pentru a se identifica locul exact în care se deversează afluentul poluator (până la acesta nr. de CP va crește, iar imediat amonte de acesta va scădea brusc), astfel identificându-se agentul (sau agenții) poluator. Aproape sigur va fi vorba despre o fermă de animale, un abator sau un alt loc unde se deversează ape reziduale, cu dejecții animale sau umane. Atenție la faptul că există și posibilitatea să nu se găsească locul unei scurgeri continue (râuri, canale, pâraie) de dejecții umane sau animale, ci să fie vorba de locul de deversare intermitentă a vomelor care deservesc localități lipsite de canalizare și stație de epurare, dar în care locuitorii posedă fose septice. Personal consider că practica foselor septice este mai periculoasă decât vechiul obicei al WC-ului din fundul curții!.

    Dacă afluentul uzinei nu se dovedește a fi intens poluat, dar nu este suficient de eficientă epurarea în stație, evident că se intervine la nivelul fazei ineficiente, care fie că se remediază, fie că se schimbă toată tehnologia. În niciun caz nu cred că accentul trebuie pus pe dezinfecție, ci pe metodele (fazele) biologice-biochimice de decontaminare. În acest scop sunt sigur că factorii locali cunosc foarte bine ce au de făcut.


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , by

E.coli enterohemoragic– lung prilej de vorbe și de ipoteze…

 Mare îmi este mirarea când văd cu câtă nonșalanță se împroașcă internetul cu afirmații și concluzii, care de care mai neavizate, privind cauza îmbolnăvirii copiilor cu sindrom hemolitic uremic (SHU). Nu contează că prin aceasta pot fi distruse destinele unor oameni, că acestea pot duce la deturnarea eforturilor pentru elucidarea cauzei reale a îmbolnăvirilor și, în cele din urmă, la escamotarea acesteia, cu perpetuarea îmbolnăvirilor. Pentru unii important este să șocheze, pentru alții să acuze, pentru alții să se apere, iar pentru alții ca să își ascundă incompetența. După numai 6 zile de la semnalarea primului caz, pe câteva din principalele posturi TV au și apărut acuzatorii indignați că încă nu se cunoaște cauza. Nu se cunoștea cauza dar se căuta asiduu prin fabrici și magazine o cauză, nu se știa care anume. SHU de care se vorbește acuma poate avea multiple cauze, E.coli producător de verotoxină fiind doar una dintre acestea. Și nu a ieșit nimenea să explice că situația nu este deloc simplă, că diagnosticul cert, cu indicarea surselor de infecție este o treabă de durată, că numai ancheta epidemiologică, ce precede și direcționează celellalte examene de laborator, poate să dureze uneori săptămâni de zile, fără măcar să se reușească întotdeauna să se și elucideze sursa. O culme a declarațiilor inoportune a atins-o astăzi Ministrul Achim Irimescu, care a afirmat că ”s-a identificat cauza îmbolnăvirilor copiilor din Arges: o tulpină de E.coli izolată dintr-un lot de brânză de vaci” produsă de o făbricuță de lactate, pe a cărui proprietar îl privesc chiar acum la televizor, plângând !. Fals! Cauza exactă a îmbolnăvirii copiilor nu putea fi stabilită decât prin examene făcute pe copiii bolnavi ! Sursa de infecție este altceva. (more…)

Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , by

Este virusul Zika agentul unei noi zoonoze ?

                                                              Prof. dr. Radu Moga Mânzat

                                                                          Academia de Științe Agricole și Silvice

                                                                          Secța Medicină Veterinară

                                                                          Publicat în Rev. Veterinaria,

                                                                           nr.21, ianuarie-martie 2016 pg 48

În anul 1947, cercetătorii de la Yelow Fever Research Institut din Uganda au izolat un virus de la o maimuță febrilă Rhesus macaque, ținută în captivitate ca sentinelă, în pădurea Zika (o rezervație de 24 ha aflată în proprietatea Institutului), în cadrul unui program de studiu al febrei galbene. Serul maimuței a fost inoculat i.c. la șoareci, care s-au îmbolnăvit, iar din creierul lor a fost izolat un virus filtrabil, care a fost apoi studiat și, pe baza caracterelor morfologice,structurale, antigenice și patogenice a fost clasificat, în 1952, în fam. Flaviviridae, genul Flavivirus, sp. Zikavirus (virus RNA, anvelopat, cu simetrie icosaedrică, de 40 nm diametru).

În anul următor (1948) a fost izolat și de la țânțari din specia Aedes africanus iar mai apoi și de la numeroase alte specii de țânțari ( A.aedes, A.aegypti, A.apicoargenteus, A.vitatus, A. hensilli, A. fructifer) prezenți în zona respectivă, sau în alte regiuni de pe glob (1)

În intervalul 1949-1950 a fost observată o infecție febrilă la oameni din unele regiuni din Africa Ecuatorială, la care au fost puși în evidență în sânge anticorpi anti Zicavirus. Izolarea virusului de la persoane febrile a fost posibilă însă numai în 1968, în Nigeria (4,5). Din Africa, Virusul Zika a difuzat după 2007 în câteva insule din Pacific și apoi spre mai multe țări din America Centrală și Amerca de Sud, îmbrăcând până în 2014 o alúră pandemică. Totuși, aceasta nu a stârnit o îngrijorare prea mare, deoarece în circa 80% din cazuri era vorba de infecții subclinice, iar cazurile clinice, în majoritatea lor erau relativ benigne și pasagere, vindecabile spontan, cu o simptomalagie oarecum asemănătoare infecțiilor gripale.

Percepția asupra acesteia s-a schimbat însă radical în decembrie 2015 și ianuarie 2016, când s-a emis suspiciunea că virusului Zika i s-ar datora nașterea a mii de copii cu microcefalie, ca urmare a infecției femeilor gravide ( în special din Brazilia) aflate în cursul primei treimi a sarcinii. Probabilitatea confirmării suspiciunii, care a avut la bază pentru început doar coincidențe de ordin statistic, fără o relație certă de cauzalitate directă, este demnă totuși de luat în considerare, cu atât mai mult cu cât infecției cu virusului Zika i se atribuise și cauzalitatea altor stări patologice, chiar dacă sunt deja cuoscute și alte câteva cauze care sunt incriminate în etiologia microcefaliei. (more…)

Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , , , , by