Reflecții privind evoluția pandemiei Covid 19

Rareori mi-a fost dat să fiu așa de debusolat, să înțeleg atât de puțin din ceea ce ni se întâmplă, ca acuma când urmăresc la TV evoluția știrilor referitoare la Covid 19. Atâtea informații, care de care mai aberante și mai lipsite de orice logică sau bază științifică. Și mă tot întreb oare de ce? O fi vorba numai de incompetență, sau de o manipulare grosolană din habar nu am care motive. Aproape orice informație ai dori să o verifici, constați că nu rezistă defel. Dar ceea ce mă intrigă mai mult este bănuiala că propovăduitorilor aberațiilor –mă refer la cei de la cel mai înalt nivel- se pare că nu le pasă deloc că sunt în mod evident incredibili. Ei contează pe faptul că românii sunt obișnuiți să fie mințiți, nu le pasă și nu scotocesc după adevăr. Totul se înghite pe nemestecate. Vreau să facem un exercițiu simplu, din punctul de vedere al unui cetățean oarecare, fără de vreo profesie, înarmat numai cu gândire logică. Deci nu din punctul de vedere al unui cadru didactic care timp de 40 de ani a predat bolile infecțase, inclusiv epidemiologia bolilor infecțioase ale animalelor, la zeci de generații de studenți (nota bene că epidemiile animalelor sunt mult mai frecvente și mai bine cunoscute decât cele umane) Haideți să luăm doar câteva exemple:
– Din oră în oră, pe toate posturile TV ni se actualizează creștere numărului de cazuri de ”infectați”, și de ”decedați”ceea ce are menirea să ne horipileze, să ne înspăimânte. Metoda este foarte eficace, pentru că cifrele sunt reale. Dar nerelevante și doar de natură să ne inducă în eroare. Într-adevăr, zilnic există o creștere față de ziua precedentă. Normal, nu ? Dar cu cât? Politica aceasta de temporizare a difuzării epidemiei conform devizei ”stați în acasă” , pentru o perioadă cât mai îndelungată, este utilă sau păguboasă? Este ceva normal să ne mândrim că după circa 2 luni de evoluție a unei temute epidemi, fără precedent în ultima 100 de ani, până astăzi 17.04 20 să se fii infectat doar 8067 de persoane dintr-o popolație susceptibilă de 18000000 persoane? Adică doar 0,045% ! Pe de altă parte ne mândrim că în aproximativ 2 luni de evoluție avem doar 8067 de infectați, comparativ cu alte țări care au zeci de mii de infectați, în aceleși interval de timp. Nu cumva ne furăm căciula? Ne prefacem că uităm că cifra de 8067 infectați reprezintă doar o mică părticică din cei forte puțini i testați ! Să ne înțelegem bine: în testarea cât mai rapidă a unui număr cât mai mare de persoane constă cheia problemei ! De la debut (20.02.20) și până în ziua de 17.04.20 – la care se referă cifrele de mai sus- în România fuseseră testați prin PCR în total doar 79.629 persoane, adică sub 1 % din populația receptivă a României, sau 10,13 % din subiecții care, dintr-un motiv sau altul, au fost suspectați ca posibil infectați (nu întâmplător numărul persoanelor testate este o cifră tot timpul atent escamotată de oficialități, deși aceasta este cea mai importantă cifră-reper, la care ar trebui raportate toate celelalte cifre). Abea în ultimul timp, cu chiu cu vai s-a ajuns la un total de 4500 testări/zi în toată Țara. Pentru o comparație ilustrativă menționez că în Germania se efectuează zilnic de 10 ori mai multe teste, deși nici aceasta nu este prea mult, dacă ne gândim că în Insulele Feroe un singur laborator veterinar, al dr Debes Christiansen, execută 1000 de teste/zi. Într-un amplu articol pe această temă, dr.Bianca Cucos menționează că dr. Christiansen a relatat într-un interviu pentru The Guardian faptul că a fost solicitat să adapteze temporar laboratorul său într-unul de uz uman, pentru Covid 19, din motive de operativitate , pentru a nu fi necesară trimiterea probelor în vederea confirmării infecției cu Covid 19 tocmai în Danemarca. Reiterez că în asemenea situații expeditivitatea este crucială. Or, laboratorul veterinar al dr Christiansen avea deja și dotarea și expertiza necesare, care fuseseră dobândite anterior în identificarea unor viroze la Somon. Din aceleași motive, România a ales însă să cumpere echipamentele necesare din străinătate, la prețuri de speculă (de 4- 5 ori mai mari decât prețul real) care, după ce cu mare întârziere au sosit, s-a constatat că nu existau nici suficienți specialiști formați care să le folosească la capacitatea lor maximă totală, de circa 6000-7000 teste pe zi. Dar și așa ar fi prea puțin. Cu câteva ore în urmă, pe Digi 24 s-a anunțat că ieri, în Italia au fost executate 67500 de teste într-o singură zi ! Și în alte țări au fost raportate cifre apropiate. Și atunci, noi ce să mai credem ? Să luăm un alt exemplu:
– Tot ieri s-a raportat, pentru a ne îngrozi, că totalul decedaților din cauza Covid 19 de la începutul epidemiei până în present a ajuns la noi la ceva peste 400 de morți. În fiecare zi ni se spune că au mai murit 10-20 de personae din cauza Covid 19. Asta pe baza faptului că decedații respectivi posedau antigen Covid sau și antigen Covid. Dar oare nu cumva cauza morții au fost diverse afecțiuni pulmonare, cardio-circulatorii, diabetice sau cine știe ce alte afecțiuni mai mult sau mai puțin identificate, sau pur și simplu organismele prea debilitate, pentru a mai putea să facă față la încă o agresiune suprapusă, respective a virusului Și atunci cum este mai corect să spunem, că cei peste 400 au murit din cauza Covid 19 dar că majoritatea mai aveau și alte boli, sau că au murit din cauza diverselor boli, dar că erau și infectați cu Covid ? Acei puțini morți aparent sănătoși, despre care nu se știa că ar fi suferit de anumite boli cronice, nu cumva aveau niște afecțiuni ascunse ? Dar, haideți să presupunem, prin absurd, că toți cei peste 400 ar fi suferit și murit în cele două luni numai din cauza infecției cu Covid 19. Oare asta ar înseamna mult sau puțin? Păi, mortalitatea obișnuită de substituire, în condiții normale, la o populație de 18000000 persoane, ar putea fi, în medie, în jur de 616 de decedați pe zi. Astfel, dexemplu, în ultimele cca 45 de zile ar fi murit 616 x 45 = 27720 persoane. Atunci cei 400 de morți ar reprezenta doar 1,44 % din total. Să nu uităm însă că aceste calcule se referă la mai puțin de 50% din populație, pentru care ar fi existat oarecare suspiciuni de Covid, căci cealaltă jumătate a populației este aprioric constituită din indivizi complet sănătoși .Deci nu poate fi vorba să imputăm nici toți cei peste 400 de morți infecției Covid 19, ci numai cel mult 200, respective 0,72 % !. Iată cum cifrela nude raportate la TV nu semnifică nimic, dacă nu sunt raportate la nimic.
Aș dori să mai fac și unele afirmații, care însă nu se bazează decât pe intuiîia unui bătrân epidemiolog și deci s-ar putea să nu se confirme în timp. Prima ar fi bănuiala mea că pe la noi prin Timișoara un virus agresiv pneumotrop neinvestigat a circulat în tot cursul anului trecut. Două personae apropiate mie au decedat cu simptome de asfixie, care nu au cedat deloc la un tratament specific intensiv.
Altă idée ar fi că prelungirea duratei epidemiei prin aceste măsuri de protecție este ca o sabie cu două tăișuri, cu avantaje și dezavantaje. Un mare avantaj ar fi că astfel se câștigă timp pentru a evita o avalanșă de cazuri care să copleșească posibilitățile sistemului nostru sanitar, surprins insufficient pregătit, așa cum se întâmplă de regulă la români. Dezavantjul principal ar consta însă în faptul că prin aceasta i se creiază virusului posibilitatea de a-și produce noi multante, modificându-se astfel și ca antigenitate, și ca virulență. Este bine stabilit că asemenea transformări se pot produce și se produc nu rareori prin pasaje multiple în decursul timpului, la virusurile ARN. Astfel că virusul de la începutul unei epidemi nu mai este identic cu cel care se propagă la sfârțțitul epidemiei Dar prin ce se vor traduce clinic aceste transformări nu se poate prevedea. De așteptat să devină mai virulente dacă sensibilitatea receptorilor este maximă sau , din contră, să I se reducă virulența, dacă subiecții receptori dispun de un grad oarecare de rezistență parțială. Pornind de la asemenea considerente eu suspectez că sușele de Covid 19 din diversele țări sunt șii ele diferite, ceea ce ar explica într-o anumită măsură diferențele evoluției epidemiologice în diverse țări.
În fine, după tot ceea ce se cunoaște deja în medicina veterinară despre morfologia și biologia virusurilor asemănătoare lui Covid 19, am convingerea că în cel mult două luni va exista un vaccin imunogen bun, care să poată intra întestări, pe animale și pe voluntaridar care va fi parcurs tot procesul de omologare abea pentru viitoarea epidemie, sau pentru o eventuală recrudescență a acesteia de la anul.


Posted in Profesional-stiintific and tagged , by