Stimate domnule coleg dr.Cirici Dușan

În primul rând doresc să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund solicitării/postării Dumneatale din data de 12 mrtie curent, dar asta din cauza unei operații pe care am suferit-o foarte recent, de substituire a unei artere carotide.
Referitor la situația pestei porcine africane – abreviat PPA sau ASF- (denumirea corectă este de FEBRA PORCINĂ AFRICANĂ), sincer nu cred că mai este cazul să mă implic din nou, câtă vreme factorii noștri de decizie din ANSVSA nu au luat în considerare absolut deloc poziția mea exprimată pe mai multe canale în anul 2018, pentru a cărui documentare eu muncisem chiar foarte mult, și care cred că ar fi putut fi de folos la timpul respectiv.
Astfel, la data de 23 sept. 2018, urmare a altor opinii exprimate de mine cu diverse ocazii, D-na Camelia Badea  mi-a solicitat un interviu pentru ZIARE. com destul de amplu privind PPA – prezent și perspective.Cu acea ocazie am arătat că ”dacă autoritățile nu vor gestiona situația acelei pandemii –aflată  atunci încă la început- cu suficientă competență, implicare și responsabilitate, există riscul ca ea să devină unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria Țării” Articolul a fost citit în primele 24 de ore de 6402 persoane.
      O zi mai târziu, respectiv în 24 sept 2018, am postat pe site-ul meu personal (posibil de accesat în toată lumea) un articol întitulat: DIFUZAREA PESTEI PORCINE AFRICANE ÎN TERITORIU NU ESTE IMPLACABILĂ. De asemenea, un articol  amplu similar am publicat  și pe site-ul Secției de Medicină Veterinară al Academiei de Științe Agricole și Silvice, al cărei membru de onoare sunt (cuvinte cheie: Pesta Porcină Africană, Febra Porcină Africană, African Swine Fever) ca punct de vedere oficial al ASAS dar, la fel ca scrierile mele anterioare, absolut fără niciun ecou. De fapt, nici nu știu dacă scrierile mele nici nu fuseseră citite de niciunul  dintre factorii de decizie din M A și ANSVSA, sau au fost citite și ignorate, pentru că, după cum îmi amintesc, materialul respectiv, conținând și propuneri concrete privind controlul PPA  fost înaintat de Secția MV din ASAS către ANSVSA, cred că prin luna martie 2018.
În ceea ce privește perspectiva imunoprofilaxiei PPA, situația este deocamdată destul de confuză. După aproape o jumătate de secol de cercetări asidue pentru producerea unui vaccin eficace contra PPA/ASF  prin unele din cele 6 procedee clasice, cu rezultate prea puțin satisfăcătoare, cercetătorii par destul de descurajați.Totuși cercetările continuă în mai multe țări. Vaccinul așa-zis vietnamez,  la care vă referiți, se pare că este tot american, dar experimentat în Vietnam în colaborare cu colegi vietnamezi, care sunt disperați să găsească un remediu, deoarece fuseseră  nevoiți să lichideze peste 6000000 de porci din cauza PPA/ASF. Adevărul gol- goluț este că metoda stamping-out și-a dovedit limitele, în sensul că dacă ea merge bine în alte maladii, mai puțin contagioase și insidioase, în PPA/ASF situația este mai complicată. Astfel că cercetătorii în ultima vreme s-au întors din nou mai mult cu fața spre imunoprofilaxia vaccinală. Dar lucrurile sunt încă  în faza de ”gestație”, pentru că vaccinurile inactivate se dovedesc  prea puțin promițătoare, iar cele atenuate/deletate au  neajunsurile lor, în general cunoscute, dar deocamdată nedoveditete în cazul acestui vacci. Echipa americano-vietnameză a anunțat lansarea a 10000 doze de vaccin cu titlu experimental chiar în trimestrul al doilea al acestui an. Este vorba despre un vaccin viu, deletat , preparat dintr-o tulpină modificată în laborator, prin ”ștergerea ” a două gene implicate în patogenitate, scontându-se că prin aceasta  tulpina vaccinală a devenit nepatogenă. Posibiliitate deocamdată nedemonstrată ca fiind stabilă. Americanii nu și-au permis montarea testului pe teritoriul lor , deoarece în SUA nu există PPA. Nu se știe ce se va întâmpla cu tulpina vaccinală după ce va fi difuzată în teritoriu prin vaccinare. Dealtfe chinezii, angajați  în cercetări similare, care pierduseră și ei vreo 40% din efecivele de porci din cauza ASF sunt destul de sceptici. Ei spun că un asemenea vaccin se practică ilegal în unele regiuni din China, iar autoritățile chineze actualmente monitorizează rezultatele (!?), care par să ridice unele semne de întrbare. Anterior încercări similare fuseseră făcute în Spania și Portugalia, dar tot fără rzultate încurajatoare, cauza fiind pusă pe seama diverstății genice și antigenice a viusului ASF, la care s-a mai imputat și o destul de slabă imunogenitate, chiar și a tulpinilor sălbatice, nedeletate. ceea ce a fost considerat un obstacol redutabil încalea realizării unui vaccin eficient. S-ar pune însă întrebarea dacă un vaccin care conferă o imunitate parțială ar fi convenabil pe termen lung. Toate aceste nu însemnează însă deloc că nu este posibil ca în viitorul apropiat să apară un vaccin nou, prin nu știu ce metodologie nouă.Până atunci însă,controlul bolii se va face  tot prin metodele deja foarte bine cunoscute deși personal întrevăd și alte măsuri mult mai curajoase, cu mai mari șanse, dar pentru aplicarea cărora nu văd cine ar avea curajul și credibilitatea să le implementeze.

 


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , by

PESTA PORCINĂ AFRICANĂ (Febra Porcină Africană)

Academia de Stiinte Agricole si Silvice
Sectia de Medicina Veterinara
                                                             Articol redactat de Prof .dr. Radu Moga Mânzat

-unele consideratii privind istoricul, importanta, etiologia,
caracterele epidemiologice, diagnosticul, profilaxia si controlul

Pesta porcină africană (PPA), a fost semnalată initial în Kenia si cunoscută la
început sub denumirea de Boala Montgomery, după numele celui care a identificat-o pentru
prima dată, în anul 1909. Denumirea latină de Pestis Africana Suum a fost tradusă în
diverse limbi,ca : Peste Porcine Africaine (fr.), Africanische Schweinepest (germ.), Pesta
Porcină Africană- (rom) etc., cu exceptia limbii engleze, în care a fost publicată de la bun
început – dar, din motive obiective, numai în 1921, deci după 12 ani- sub denumirea de
African Swine Fever (ASF), de către Eustace Montgomery. Astăzi, aceasta este denumirea
folosită în mai toate lucrările stiintifice de specialitte, ca si în toate documentele oficiale ale
organizatiilor profesionale internationale
ASF este o boală infectioasă virotică specifică porcinelor domestice si sălbatice de
toate vârstele, foarte contagioasă si foarte gravă – probabil cea mai periculoasă si
păgubitoare boală a porcinelor-, capabilă să producă în focarele noi de boală la porcii
domestici o mortalitate de până la 100%.
Prezenta lucrare nu se doreste a fi încă o monografie a bolii, pe lângă cele câteva
sute care există deja în literatura internatională, recente si extrem de elaborate, cu atât mai
mult cu cât, studiindu-le, se poate concluziona că, în ultimele două decenii, din păcate, cu
exceptia etiologiei, cercetările nu au aportat descoperiri de natură să conducă esentialmente
la modificarea opticii asupra acestei boli. De mai mare oportunitate pare sublinierea câtorva
achizitii mai noi ale cercetării în domeniul diagnosticului de laborator si comentarea noilor
observatii epidemiologice privind modalitătile de transmitere a bolii, cu trimitere la situatia
nou-creată în jud.Satu Mare, dar si avansarea, la modul sugestiv, a unor ipoteze proprii,
bazate pe datele din literatură.
Scurt istoric. După prima semnalare a bolii, făcută în Kenia de Montgomery la poci
domestici, prezenta ASF a mai fost obsevată în Africa de Sud si în alte câteva tări africane
dar, după câte se pare, fără a părăsi Continentului African, până în anul 1957, când a fost
semnalată în Portugalia, în jurul Lisabonei. După unele surse ar fi fost introdusă aici prin
intermediul deseurilor provenite de la un avion de linie venit din Africa. După altele,
difuzarea bolii s-ar fi făcut prin resturile menajere de la un vagon restaurant, care au ajuns în
hrana porcilor unui cantonier. Cu toate că primele focare au fost declarate ca eradicate, în
1960 au apărut altele, când boala s-a răspândit si în Spania si după care nu a mai putut fi
eradicată până în 1990, după mari eforturi si pierderi uriase. ASF a fost semnalată apoi si în
alte tări europene ca: în Franta (1964), Italia (1967), Malta (1978), Belgia (1985), Olanda
(1986). Din toate acestea ASF a putut fi eradicată prin măsuri extrem de drastice si
costisitoare, cu exceptia Sardiniei, unde s-ar părea că mai persistă si astăzi, sub formă
endemică.
În Brazilia si în Caraibe a apărut pe la mijlocul deceniului al 8-lea, dar a fost
declarată eradicată în 1984. În 1971 a fost diagnosticată în Cuba, unde a putut fi lichidată prin măsuri foarte drastice, printre care uciderea a peste 400000 capete. Cu toate acestea
boala a reapărut după un timp si din nou a fost lichidată în 1980. A urmat o perioadă lugă de
timp în care ASF nu a mai fost semnalată nicăieri, în afară a Continentului African, până la
mijlocul anului 2007 când, cu totul pe neasteptate, si-a făcut aparitia în Georgia, unde s-a
răspândit foarte rapid, cuprinzând 56 din cele 61 districte ale Georgiei. În continuare a
apărut si în alte localităti, din câteva tări vecine, foste componente ale URSS, dar si în
regiunea Orenburg din Federatia Rusă, la peste 1000 km distantă, ca si în alte zone din
Rusia, care au constituit la rândul lor, în continuare -probabil- sursa aparitiei bolii în
Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Belarus, Republica Moldova, Ucraina si, mai recent, în
Republica Cehă. Ultima aparitie a bolii -în cea de a 7-a tară din Uniunea Europeană în care
a fost semnalată-, este tara noastră, primul focar fiind localizat într-o mică gospodărie de la
marginea orasului Satu Mare (15). A fost diagnosticat si un focar secundar, dar ambele au
fost supuse măsurilor radicale de lichidare, conform prevederilor Manualului Operational, a
Programului de Contingentă si a celorlalte dispozitii ale ANSVSA pentru lichidarea rapidă
si prevenirea difuzării bolii (1, 5). În continuare, zonele de protectie si de supraveghere sunt
atent monitorizate de organele sanitare veterinare competente.
Importantă economică. Se poate afirma că ASF este cea mai mare amenintare
pentru domeniul cresterii porcinelor, din cauza pierderilor uriase pe care le poate produce,
dacă la prima aparitie într-o populatie de porci domestici fiind diagnosticată tardiv este
scăpată de sub control si difuzează în teritoriu. Pierderile sunt datorate uciderii în totalitate a
efectivului în care este diagnosticată boala (uneori a fost necesară uciderea a mai multor
sute de mii de capete), despăgubirilor plătite proprietarilor, fără putinta de a valorifica în
vreun fel nici măcar cadavrele, a cheltuielilor mari care se fac pentru asanarea bolii, a
restrictionărilor privind miscările animalor si circuatia persoanelor, a interdictiilor privind
comertul, inclusiv exportul etc. Amploarea prejudiciilor pe care le produce ASF se datorează
si faptului că nu beneficiază de niciun fel de mijloace de profilaxie specifică sau tratament.
Dealtfel, se poate prezuma că, chiar dacă asemenea mijloace ar exista deja – eforturi în acest
sens se fac încă-, utilizarea lor în procesul de eradicare a bolii si asanare a teritoriului ar fi
problematică. Un lucru este însă cert: anume că oricât de mari ar fi cheltuielile antrenate
de intentia lichidării prompte si hotărâte a primului/primelor focare de ASF, acestea ar fi
cu mult mai mici decât pierderile care s-ar produce în cazul scăpării de sub control si a
difuzării bolii în teritoriu.
Etiologie. ASF este produsă de un dezoxiribovirus, clasificat în principal pe baza
caracterelor sale fizico-chimice, biologice si morfologice, ca unicul membru al genului
Asfavirus, fam. Asfaviridae, dar în cadrul căruia, în legătură cu virulenta si locul izolării au
putut fi identificate mai multe tipuri diferite antigenic si cel putin 22 de tipuri diferite
genomic, ultimele putând să servească uneori în tentativele de stabilire a trasabilitătii
epidemiologice a virusului. Genotipul I a fost cel mai frecvent identificat în Africa si în
vestul Europei, iar tipul II este singurul identificat până acum în tările din estul Europei, cu
exceptia Ucrainei, în care au fost identificate ambele genotipuri.
Are simetrie cubică si formă icosaedrică, cu dimensiuni relativ mari ( 170-220 nm),
datorită cărui fapt particulele virale din culturi si incluziile lor intracitoplasmatice au putut fi
văzute chiar la microscopul optic obisnuit, după colorarea Giemsa sau cu acridin orange.
Este cultivabil pe mai multe tipuri de culturi celulare, pe care produce incluzii acidofile.
Este singurul virus patogen pentru porc care se adsoarbe la suprafata celulelor de porc din
culturi, proprietate folosită în laboratoare pentru identificarea virusului prin tehnica numită
de ”hemadsorbtie” , ca si pentru diagnostic prin ”inhibarea hemadsorbtiei”. Desi tulpinile
izolate din teren diferă în ceea ce priveste virulenta, multiplele încercări de obtinere în laborator a unor teulpini modificate stabil utilizabile imunoprofilactic, nu au avut succes.
Virusul ASF este unul dintre cele mai rezistente virusuri la actiunea agentilor fizici si
chimici fapt care are mare importantă în conceperea programelor de control si de asanare. În
conditii naturale obisnuite de temperatură, umiditate si pH are o rezistentă remarcabilă. Este
distrus de pH sub valoarea de 3.9 sau peste 11.5. (8) Temperatura de 60° C îl distruge în 10′,
dar la 37º C rezistă 15 zile. În sânge zistă câteva luni la temperatura laboratorului, dar la
frigider rezistă chiar 1,5 ani. În diverse materiale patologice, în conditiile climatice ale tării
noastre, rezistă în mediul ambiant, în diverse materiale patologice, câteva luni. De asemenea,
are o rezistentă remarcabilă la temperatura frigiderului în carnea si măduva osoasă (5 luni).
La temperatura ordinară a fost găsit după 15 săptămâni în carnea saramurată, după 5 luni în
carnea afumată si după 6 luni în măduva osoasă a suncilor afumate. În cadavrele intrate în
putrefactie rezistă cel putin 2,5 luni. Foarte semnificativ din punct de vedere epidemiologic
este si faptul că în fecale a fost descoperit viabil după 5 luni, iar în urină, după două luni.
Uscăciunea nu îl distruge. (8,10, 16 )
Caractere epidemiologice. Rezervorul natural primar de virus este reprezentat de
unele specii de porci sălbatici din Africa, cum sunt, mai frecvent facocerii (Phacochoerus
aethiopicus), dar si potamocerii (Potamochoerus africanus. ), porcul urias de pădure
(Hylochoerus meinertzhageni) si porcul spinos (Histrix) . Acestia nu fac boala clinic, dar se
infectează si rămân purtători si eliminatori de virus toată viata. În Africa sunt incriminate
trei circuite ale virusului ASF, care îi asigură caracterul endemic stationar: între facoceri si
căpuse (cel mai important), între porcii domestici si căpuse si, al treilea, în cadrul populatiei
de porci domestici, ceea ce complică mult, tinzând să zădărnicească eforturile care se fac si
în prezent pentru eradicarea virusului de pe cuprinsul Africii Subsahariene (8). În Brazilia
boala a putut fi eradicată relativ rapid, cu uciderea a ”numai” ceva mai mult de 60000 de
porci, datorită faptului că acolo virusul nu a întâlnit o faună capabilă să se constituie ca
rezervor natural de virus, ceea ce nu a fost cazul în Peninsula Iberică unde, în pricipal din
cauza interventiei în lantul epidemiologic al căpuselor Ornithodorus erraticus, eradicarea a
fost posibilă numai după mai bine de 30 de ani si sacrificarea a circa o jumătate de milion de
porci (8).
Sursa de infectie primară si principală în conditiile tării noastre este reprezentată de
porcii domestici si de mistretii bolbavi sau trecuti prin boală, care rămân purtători si
eliminatori de virus virulent pest 400 de zile. Porcii infectati cu tulpini cu virulentă
temperată elimină virusul numai în jur de o lună, desi în sângele lor persistă ceva mai mult
(9). Eliminarea virusului începe chiar înainte de aparitia febrei, cu 1-2 zile, prin secretiile
mucoaselor capului si uro-genitale.
Un rol deosebit în mentinerea si difuzarea virusului revine si unor artropode, în
principal căpuselor argaside cu cuticula moale din genul Ornithodorus, mai frecvent
O.moubata si O.erraticus, care nu numai că pot să conserve virusul în corpul lor ce putin 12
luni,dar au si capacitatea de a-l multiplica si transmite orizontal în cadrul populatiei de
căpuse din zonă, precum si vertical, la generatiile următoare, ouăle si nimfele acestora fiind
infectate si infectante(8,12,14).
Se pare că nu numai căpusele, ci si alte artropode, din genurile Rhipicephalus sau
Haematopinus pot interveni în transmiterea bolii.
O mare problemă o reprezintă, în conditiile tării noastre, porcii mistreti. Acestia s-au
înmultit mult în ultima vreme, nu numai în tara noastră ci si în tările din apropiere, pot trece
frontierele neobservati si apoi pot fi împuscati de braconieri, si consumati, evident fără a fi
examinati sanitar veterinar. Este notabil faptul că, studiile de până acum din tările din apropiere au relevat în mult mai multe cazuri infectia cu virusul ASF la porcii mistreti
decât la cei domestici.
Porcii domestici (Sus scrofa), spre deosebire de cei sălbatici, dependent de virulenta
tultinii infectante, fac boala clinic, exprimată sub forme supraacute, acute, subacute sau
cronice (asupra cărora, ca si asupra modificărilor morfopatologice nu insistăm, pentru că
sunt foarte bine cunoscute si descrise în toată literatura). Acestia sunt o importantă sursă de
infectie pentru alti porci domestici, prin contact direct sau la distantă, prin intermediul unor
vectori pasivi animati sau neanimati ( furaje, vehicole, persoane, artropode hematofage, dar
si nehematofage etc). În ceea ce priveste posibilitatea persoanelor de a vehicula virusul pe
haine, încăltăminte, instrumente etc. nu există dubii.
Carnea, produsele si subprodusele provenite de la porci infectati cu virusul ASF
sacricati de necesitate, fără cunoasterea cauzei reale a bolii, sunt surse potentiale foarte
periculoase si cauze frecvente de difuzare a bolii. Dar si locul sacrificării, adăposturile,
ustensilele, apele reziduale si persoanele implicate pot genera noi focare.
Pastram un semn de întrebare asupra posibilitătii ca si unele persoane care au consumat
alimente contaminate cu virusul ASF – ca de exemplu carne de la porci sacrificati de necesitate,
conservată la congelator-, să elimine apoi virusul prin fecale, ceea ce ar putea să prezinte
importantă în transmiterea ocultă a bolii la distantă., Consideram că această ipoteză, desi ne
mentionată în literatura de specialitate, nu trebuie respinsă aprioric, dacă avem în vedere că:
-atât omul cât si porcul sunt omnivori, având multe în comun din punct de vedere
fiziologic si biochimic;
-virusul are o mare rezistentă în alimente, inclusiv în carnea congelată , afumată sau
saramurată, precum si în fecale si la variatiile mari ale pH-ului din sucul gastric;
-din cauza variatiilor mari ale pH-ului din sucul gastric, stomacul nu pare a fi o barieră
permanent eficientă în calea virusului ASF la oamenii adulti, având valori fluctuante si în
general superioare valorii de 3.9 , sub care este inctivat in mod cert virusul ASF, iar la tineri
sucul gastric este chiar mai putin acid decât la adulti;
– infectia porcilor este posibilă si prin alte mucoase, decât cea gastrică.
Căutările insistente în literatură după un răspuns la această dilemă nu au avut succes.
Se pare că încă nu au existat deloc investgatii în acest sens. Tot în legătură cu aceasta, credem că
în anchetele epidemiologice se insistă insuficient asupra întrebărilor dacă cu mai multe luni în
urmă a fost sau nu sacrificat de necesitate vreun porc, din cauze nelămurite, a cărui carne si alte
produse au fost conservate prin frig, saramurare sau afumare. Nu trebuie scăpat din vedere
obiceiul detinătorilor de animale de prin unele locuri ca atunci când constată primele semne de
boală la porcul din gospodăria proprie să-l taie de urgentă si să conserve carnea. Ajuns apoi în
dejectiile persoanelor care ulterior consumă carnea rezultată, nu poate fi exclus ca acestea să
disemineze virusul la distantă -în spatiu si timp- având în vedere rezistenta deosebită a
virusului, atât în alimentele conservate, cât si în fecale. Asemenea modalităti de aparitie a bolii
ar fi de luat în considerare -cel putin până când această ipoteză ar fi infirmată prin cercetări
experimentale- având în vedere că până în prezent sursa de infectie în majoritatea noilor focare
de boală nu a fost dovedită, ci numai prezumată. Să ne reamintim, de exemplu, că nu s-a putut
stabili nici până astăzi cum a difuzat boala la început, din Africa de Est spre teritoriile din
Africa de Vest, unde nici nu existau căpusele Ornithodorus moubata, principalii agenti
incriminati în transmiterea bolii.
Modul în care apar focarele noi de boală prezintă interes în special pentru asigurarea
biosecurităti, dar numai rareori a putut fi dovedit, tocmai pentru că modalitătile de propagare a
virusului sunt multiple, si nu în totalitate cunoscute.
Dinamica epidemiologică a ASF cu o tulpină virulentă posedă elementele comune
cu alte boli virotice foarte contagioase. Acestea, atunci când apar pentru prima dată într-o
populatie, difuzează de regulă rapid, îmbrăcând formele clinice cele mai grave care o
caracterizează. Cu timpul, descendentii animalelor receptive câstigă un grad oarecare de
rezistentă, ceea ce determină tulpina infectantă, obligată să evolueze pe asemena organisme, să devină tot mai putin agresivă, până când se ajunge la situatia în care nu mai produce
decât infectii clinic atipice sau inaparente, fenomen constatat si la unele tulpini de virus ASF
din Africa (8). Tulpinile a căror patogenitate este astfel temperată, nu vor produce epidemii
tipice. Asa se face că nu toate tulpinile infectante care generează noi focare de boală produc
o evolutie epidemiologic alarmantă, ceea ce îi poate deruta pe diagnosticieni, cel putin în
prima fază a epidemiei, timp în care există riscul difuzării bolii, din cauza întârzierii
instituirii măsurilor corespunzătoare. Din acest punct de vedere tulpinile atenuate pot fi
uneori mai periculoase decât cele foarte virulente.
Tabloul clinic si morfopatologic este foarte bine si detailat prezentat în toate sursele
de informare, nu a suferit modificări semnificative de-a lungul timpului si este foarte bine
cunoscut de către toti specialistii, astfel că nu cred că se mai simte nevoia de a fi detaliat
descrise si cu această ocazie (1,6,9,10,12,14, 16)
Diagnosicul de laborator diferă în ceea ce priveste metoda aleasă, cazul infectiilor
cu tulpini virulente de cel în cazul tulpinilot atenuate, ca si în functie de momentul
diagnosticului, raportat la momentul presupus de aparitie a bolii. Metodele care pun în
evidentă prezenta virusului sunt eficiente în cazurile recente, iar metodele care evidentiază
anticorpii pot da rezultate în aparitiile ceva mai vechi (1,12). De notat că tehnicile moderne
de diagnostic de laborator al ASF sunt numai de competenta câtorva laboratoare din lume.
Pentru evidentierea virusului se poate recurge la (2):
– izolarea virusului pe culturi celulare de măduvă osoasă sau de monocite,
– testul de hemadsorbtie pe culturi primare de leucocite sau pe leucocite din sângele
periferic al animalelor suspecte,
– testul de imunofluorescentă,
– tehnica PCR
Pentru detectarea anticorpilor, se poate apela la:
-ELISA,
-imunofluorescenta indirectă,
-testul imunoblot,
-testul de inhibare a hemadsorbtiei
Detalii privind executia acestor teste se găsesc în Manual of Diagnostc Tests and
Vaccines for Terrestrial Animals al OIE, la capitolul Tehnici de diagnostic (2)
Profilaxie si control (3,4). Nu există niciun fel de măsuri de profilaxie specifică sau
de tratament. Există numai măsuri generale care vizează evitarea infectării efectivelor
indemne, iar dacă aceasta totosi s-a produs, se vizează evitarea difuzării virusului spre alte
efective.
Rezumativ, cheia problemei o reprezintă eliminarea oricărei posibilităti de
transmitere a virusului la porcii domestici indemni de la alti porci domestici sau de la
mistreti infectati, prin contact direct sau prin intermediul surselor secundare, a vectorilor
animati sau neanimati, cu accent deosebit pe căpuse si alte artropode.
La concret, lista măsurilor necesare în acest sens este extrem de lungă, dar
nicidecum exhaustivă, oricâtă bunăvointă ar avea redactorii recomandărilor de la
nivelul forurilor competente nationale si internationale si oricât de minutioase ar fi
prevederile inserate.
Totate aprecierile, de exemplu, pentru strădaniile redactorilor Manualului
Operational pentru Interventia în Focarele de Pestă Porcină Africană, (a căror muncă
era bine să fie fost recunoscută, eventual publicându-li-se undeva numele) care a putut
fi prompt pus la îndemâna specialistilor din teren, si care au mers cu detalierea
instructiunilor până la a specifica -de exemplu- ce trebuie să contină o trusă de autopsie, ordinea dezechipării echipamentului de protectie, descrierea amănuntită a
metodelor de ucidere posibile, sau ce trebuie să cuprindă jurnalul de
corespondentă ”Necropsia animalelor moarte (sic!) si suspecte de PPA etc. Adică
măsuri generale cunoscute, care nu sunt proprii numai ASF. Ceea ce lasă impresia că
se adresează unor medici veterinari care nu au absolvit o facultate de medicină
veterinară si nu cunosc ce măsuri se iau într-o epidemie majoră ca aceasta. Este
adevărat că există si instructiuni discutabile, cum ar fi obligativitatea detinătorilor de
animale, în situatii de alertă, de a anunta cazurile de îmbolnăvire în 48 de ore (nu
imediat?) sau că în caz de boală sau suspiciune de boală ”să fie izolate animalele
suspecte sau bolnave”, ceea ce în unele cazuri considerăm că ar putea să aibă urmări
mai degrabă nefaste decât faste.
Din modul extrem de amplu de redactare al Manualului (dealtfel bine
intentionat) transpare o cvasitotală -nu stiu cât de justificată- lipsă de încredere în
discernământul specialistilor nostri sau în pregătirea lor generală.
Este foarte adevărat că acest mod de întocmire a unor manuale extrem de
stufoase de stabilire a conduitei, până în cele mai mici amănunte în bolile majore, nu a
fost născocit de specialistii nostri, ci de cei din UE, a căror modele au fost urmate
mergând până la identicitate, dar aceasta nu mă face să le apreciz mai mult. Modul
cum se face necropsia, echipamentul necesar, distrugerea cadavrelor, săparea gropilor,
dezinfectia etc, etc., fac obiectul de studiu al altor discipline, cărora le-ar reveni sarcina
redactării scrise a unor asemenea ”directoare ” cu aplicabilitate generală, dar si cu
particularizări specifice fiecărei boli- dacă este cazul-, cunostinte care trebuie să fie
prezente în patrimomniul de cultură profesională al fiecărui medic veterinar, si nu să
facă obiectul unor apendice repetabile la toate manualele de intervenție în epizootiile
majore.
În combaterea ASF s-a implicat si Guvernul României care recent a dispus (7):
1, Reducerea numărului porcilor mistreți până la densitatea de 0.5/km.p.
2, Achizitionarea de 8 incineratoare mobile.
3. Implicarea Ministerului Mediului penru găsirea unor metode alternative de
incinerare
Iată, în cele ce urmează, maniera concisă dar totusi atotcuprinzătoare în care OIE în
Technical Disease Cards recomandă tărilor membre măsurile de profilaxie si combatere
necesare cu privire la ASF.
În tările indemne
– Precautii deosebite pentru evitarea importurilor de animale sau produse din tări
infectate.
– Distrugerea corectă a resturilor alimentare si sterilizarea gunoiului provenite de la
vapoare si avioane venite din tări infectate.
În tările infectate
– Evitarea infestării porcilor (din celelaltr efective) cu căpuse si alte artropode;
deparazitarea, dacă este cazul.
În focarele de boală
– Sacrificarea de urgentă a întregului efectiv în care a apărut boala, cu distrugerea
corectă a cadavrelor, curătarea si dezinfectia riguroasă a locului, vehiculelor, ustensilelor,
echipamentelor etc.
– Delimitarea zonei considerată infectată.
– Stabilirea zonei de protectie si supraveghere, cu controlul strict al miscărilor de
animale si produse. -Efectuarea unei anchete epidemiologice amănuntite, pentru identificare surselor
probabile de infectie, ca si a posibilelor căi de diseminare a virusului în teritoriu.
Două recomandări de nomenclatură:
 să se renunte si la noi -în sfârsit- la denumirea de Pestă Porcină Africană, în favoarea celei de
Febra Porcină Africană, pentru a evita defazarea fată de literatura de specialitate
internatională, inclusiv cea a tuturor organismelor internationale din domeniu;
 să se renunţe la termenul ucidere din literatura noastră de specialitate, în favoarea altui termen,
sinonim, asupra căruia s-ar pute conveni eventual într-un congres sau în alte circumstanțe. În
literatura străină, inclusiv în documentele oficiale, se foloseste atât termenul killing (= ucidere),
cât si termenul slaughter (= sacrificare), cu precizarea, în unele dictionare, că termenul
slaughter ar fi un fel de particularizare a termenului killing, recomandabil doar pentru
uciderea rituală prin sângerare. Personal nu pot să ader la o asemenea alegatie. Nu suntem
obligati să ne aliniem din acest punct de vedere. În limba română termenul ”ucidere” are de
regulă o conotatie negativă, făcând indirect trimitere la denumirea autorului uciderii –
”ucigasul”-, ceea ce poate fi corect în cazul unui vânător care ucide din plăcere un cerb lopătar,
o ciută speriată sau un iepuras, dar nu si în cazul cuiva, recte a unui medic veterinar, care
curmă viata unui animal bolnav incurabil, sau pentru a proteja viata alor animale ori a
oamenilor, sau pur si simplu în cazul cuiva care o face din nevoia de a se hrăni. Recomand
putin discernământ în folosirea adecvată a termenilor respectivi, pentru a nu aduce prejudicii
nemeritate profesiei de medic veterinar. Cred că o discutie doctă la nivel national pe acetă temă
ar fi necesară si oportună.
Există destule modalităti de a evita evetualele posibile confuzii pe această temă, dacă ar fi invocate.
Si aceasta este tot doar o propunere, care poate să fie corectă sau nu, dar cel putin o temă de reflectie cu
sigurantă că este.
Cuvinte cheie: Pesta Porcină Africană, Febra Porcină Africană, African Swine Fever, ASF
Bibligrafie
1. A.N.S.V.S.A- 2016- Manual Operational pentru Interventia în Focarele de Pestă Porcină
Africană.
2. Commisison Decision 2003/422/EC- Diagnostic Manual for ASF
3. Council Directive 92/119/EEC- of 17 December 1992 introducing general Community measures
for the control of certainanimal diseases.
4. Council Directive 2002/60/EC of 2007 june 2002- laying down specific provisions for the control
of African swine fever
5. DGSVSA- Nota de serviciu 26821/ 9.08.2017
6. Daneş Doina – 2005- Boli infecţioase transfrontaliere
7. Guvernul României – 9.08.2017- Decizie privind apariția Pestei porcine africane în România.
8. Mary Louise Penrith et al- 2012- African Swine Fever Virus Eradication in Africa, în Virus
Reserch XXX.
9. Merk Veterinary Manual – 2016- Overview of African Swine Fever.
10. Moga Mânzat, R.,-1989- Curs de boli infectioase ale animalelor -viroze. Vol. IV
11. Nica Mariana- 1.08.2017- AGERPRES. Focar de pestă porcină africană în Romania; Două
gospodării de la periferia municipiului Satu Mare, afectate.
12. OIE, Technical Disease Card -2013- African Swin Fever. Aetiology Epidemiology,
Diagnosis, Prevention and Control.
13. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 2009 Sep 27; 364(1530): 2683–2696- African swine
fever: how can global spread be prevented?
14. Răpuntean, GH., -2005- Fam. Asfaviridae. În ”Boli virotice si prionice ale animalelor” sub
coord. R.Moga Mânzat.
15. Rousseau, Oscar- 1.08. 2017- Global Meat.- Pigs culled as African Swine fever strikes
Romania.
16. Vasiu, C. – 2006-Virusuri, Viroze si Boli Prionice


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , by

PESTA PORCINĂ AFRICANĂ

Profesional-stiintific
Cugetari/Reflectii
My complete profile
In memoriam

Aug 17th PESTA PORCINĂ AFRICANĂ – interviu pt Ziare.com

Interviu acordat d-nei Camelia Badea, de la Ziare.com, apărut pe post în ziua de 16 august 2018, ora 8.06

Pesta Porcina Africana (PPA) este “cea mai periculoasa boala a porcilor” si daca autoritatile nu gestioneaza actuala criza in mod responsabil, exista riscul ca ea sa devina “unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria tarii”, afirma prof.dr. Radu Moga Manzat.

Dupa mai bine de un secol de la observarea acestei boli in mod stiintific, PPA continua sa faca ravagii in diverse colturi ale lumii. In unele zone a fost eradicata dupa cateva saptamani, in altele dupa cativa ani sau zeci de ani, iar in altele nici pana in ziua de azi, spune prof.dr. Radu Moga Manzat, intr-un interviu acordat Ziare.com.

In contextul acuzatiilor reciproce aduse de politicieni si aparitiei in prim-plan a unor pseudospecialisti care fac tot felul de afirmatii contradictorii sau chiar iresponsabile, l-am invitat pe prof. Radu Moga Manzat, unul dintre cei mai importanti specialisti in domeniu, sa ne explice pe intelesul tuturor cum a ajuns Romania sa se confrunte cu PPA, daca s-a gresit sau nu undeva si, mai ales, cum putem limita pagubele si eradica mai repede aceasta boala de pe teritoriul tarii noastre.

Întrebare: Spuneti-ne mai intai ce este pesta porcina africana? Cand si cum a aparut? Ce alte tari s-au mai confruntat cu ea?

Foarte pe scurt, Pesta Porcina Africana (prescurtat PPA), cu denumirea mai corecta de Febra porcina africana, este cea mai periculoasa boala a porcilor, din cauza pierderilor enorme pe care la poate produce, in diverse moduri, atunci cand patrunde intr-un teritoriu, mai ales daca masurile de profilaxie si combatere nu sunt implementate la timp sau cu suficienta intransigenta. Precizez ca respectivele masuri sunt foarte bine cunoscute si descrise in amanunt prin planuri intocmite de Comisia Europeana, transpuse de mult timp si in legislatia noastra nationala.

PPA a fost observata pentru prima data in anul 1909 de dr. Eustace Montgomery in Kenia, dar boala a devenit cunoscuta lumii abia dupa anul 1921, cand acesta si-a publicat observatiile. A mai fost apoi semnalata in cateva tari, dar fara a parasi teritoriile africane pana in anul 1957, cand si-a facut aparitia in Portugalia si apoi, in 1958, in Spania. Sursele de infectie incriminate au fost resturile alimentare de la un vagon restaurant, respectiv de la un avion venit din Angola.

Primele focare au fost repede lichidate, efectivele fiind declarate asanate. Nebanuindu-se cat de grava este noua boala, masurile au fost insuficient de drastice, astfel ca aceasta a reaparut in anul 1960, cand a scapat de sub control, s-a extins si nu a mai putut fi lichidata din Peninsula Iberica timp de 30 de ani, dupa ce a produs pierderi imense.

In anul 1964, PPA a aparut si in Franta, in 1967 in Italia, si apoi in mai multe tari din Vestul Europei, dar de peste tot a fost eradicata prin masuri prompte si drastice, cu exceptia Sardiniei.

Intre 1970 si 1984 a fost prezenta si in cateva tari din America Latina, de unde de asemenea a fost eradicata dupa mari pierderi, inclusiv multe sute de mii de porci ucisi, dupa care a urmat o liniste epidemiologica pana in 2007 cand, subit, si-a facut din nou aparitia – nu se stie exact cum – tocmai in Georgia unde, nefiind recunoscuta si combatuta suficient de prompt, in scurt timp a cuprins aproape toate districtele tarii. In aceste conditii, nu este de mirare ca in continuare a fost semnalata in mai multe tari limitrofe Georgiei, foste republici sovietice, inclusiv Rusia.

De natura sa alarmeze serios organele competente din Romania a fost semnalarea PPA, in anii din urma, in tari aflate in apropierea Romaniei (Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Belarus, Tarile Baltice si chiar in Republica Ceha).

In aceste conditii, in anul 2016 s-a activat Programul National de Contingenta, pregatit din timp de ANSVSA, impreuna cu Manualele Operationale (2016) care prevad in amanunt, pe sute de pagini, toate masurile care trebuie luate in caz de aparitie a bolii.

Fac observatia ca, in situatia data, aparitia bolii in tara noastra era previzibila. Numai data si locul nu erau cunoscute. Pentru aparitia in Delta existau o serie de circumstante intrunite in mod natural. Asa ca nicio mirare ca PPA si-a facut aparitia anul trecut si in Romania, mai intai in 3 judete din N-NV, care se pare ca au fost intre timp lichidate, si apoi, in vara aceasta, la granita de Est, unde a facut deja ravagii.

Întrebare: Cum se manifesta boala? Ce trebuie sa observe un taran care creste cativa porci in gospodarie? Cat de grava este (in cat timp survine moartea, care este rata mortalitatii)?

In principal se manifesta la inceput prin febra (41,5- 42 grade C), care poate trece neobservata in lipsa altor simptome. Abia dupa cateva zile se remarca disparitia poftei de mancare, abatere vărsături și pete rosii (hemoragice) pe piele. Nu cred insa ca este bine sa incurajam proprietarii de animale sa incerce sa diagnostice ei PPA diferential fata de alte boli oarecum asemanatoare, pe baza cunoasterii simptomelor, pentru ca se pot usor comite erori regretabile.

Este suficient daca proprietarii remarca starea de abatere si reducerea apetitului la unul dintre porci ca sa trebuiasca sa anunte imediat medicul veterinar concesionar, care stie ce trebuie facut in continuare. In niciun caz sa nu sacrifice de necesitate porcul suspect (!), asa cum uneori se mai intampla.

Gravitatea si aspectul clinic al bolii difera mult de la un exemplar la altul, dar sfarsitul obisnuit este moartea, dupa putine zile la inceputul epidemiei si dupa mai multe zile sau saptamani in formele subacute si cronice din focarele vechi. Din pacate, exista si rare cazuri de porci infectati la care boala nu se manifesta clinic. Aceste exemplare sunt cele mai periculoase din punct epidemiologic, pentru ca implica cel mai mare risc de diseminare a virusului, prin valorificarea lor ca si cum ar fi animale sanatoase.

Întrebare: Cum apar focarele, care sunt principalii transmitatori? La ce alte animale se mai transmite boala? Si cat timp dupa deces cadavrul unui porc bolnav continua sa fie o sursa de infectie? Cat de vinovati sunt porcii mistreti si cat de responsabili sunt oamenii care vin in contact cu porcii bolnavi (de exemplu cei costumati care vin sa ridice cadavrele, dar calca apoi cu cizmele prin alte locuri si localitati)?

Sa o luam pe rand, pentru ca aici avem de fapt 6 intrebari. Modalitatile sunt foarte numeroase, sunt pe larg descrise in toate sursele stiintifice de informare specifice (inclusiv in lucrarea mea publicata inca din 9 septembrie 2017 pe pagina proprie de web www.radumogamanzat.ro si in 14 septembrie 2017 pe pagina ASAS, Secția Medicină Veterinară. In cele ce urmeaza acestea pot fi sumarizate, foarte pe scurt, in doua grupe.

Prima grupa se refera la transmiterea prin contact direct, intre porcii din acelasi padoc sau gospodarie. Aceasta se poate realiza prin consumul de furaje contaminate de alti porci, cohabitanti, deja infectati sau prin intermediul capuselor cu cuticula moale (Ornithodoros), care sunt foarte periculoase pentru ca sunt capabile sa intretina virusul ani de zile, chiar si dupa indepartarea porcilor, multiplicandu-l si transmitandu-l la stadiile urmatoare de metamorfoza. Paduchii au fost incriminati mai putin, iar tantarii si alte insecte zburatoare nu sunt transmitatori activi, putand doar sa mute mecanic virusul, pe corpul lor.

A doua grupa se refera la difuzarea virusului la distante – mai mici sau chiar foarte mari- pe diverse cai.

In mod curent aceasta se realizeaza prin:

1)Transferul de porci domestici aparent sanatosi dar infectati, ca si prin mijloacele de transport al acestora.

2) Migrarea porcilor mistreti pe distante uneori de zeci de kilomeri. Acestia pot elimina virusul prin toate excretiile si secretiile pana la 400 de zile, dar pot fi si diseminatori de capuse infectate, locurile prin care au trecut devenind sursa de infectie pentru alti porci, mistreti sau domestici sanatosi. Porcii mistreti pot sa intretina virusul la infinit prin contaminare intraspecifica, in cadrul populatiei respective de mistreti, din care virusul nu dispare spontan.

3) Omul, care nu face nici boala si nici infectii asimptomatice, poate fi totusi un important agent de difuzare a bolii timp de luni de zile, fie prin deseurile rezultate de la prelucrarea sau consumul in gospodaria proprie a carnii infectate, refrigerata sau congelata, fie prin produsele afumate sau saramurate provenite de la porci sacrificati de necesitate, care pot fi transportate la distanta, uneori pe scara intercontinentala.

O ipoteza inca neinvestigata de cercetatori dar, dupa parerea mea, teoretic posibila (omul este omnivor, ca si porcul), si care deci cred ca nu poate fi respinsa apriori, ar fi ca oamenii care au consumat carne sau produse infectate sa transporte pasiv virusul in intestine si apoi sa-l elimine prin dejectii in alta locatie (citeste mai multe pe www.radumogamanzat.ro).

Ca receptivitate la boala, singurele specii sensibile cunoscute sunt porcii domestici si cateva specii de porci salbatici.

Durata supravietuirii virusului in mediul ambiant si in produse variaza foarte mult, in functie de numerosi factori fizici, chimici si biologici. In general, virusul PPA este socotit ca unul dintre cei mai rezistenti virusi. Duratele maxime de rezistenta sunt mai mari daca virusul este inglobat in materii organice cu pH cat mai aproape de neutru, la temperaturi scazute (saptamani-luni la temperatura frigiderului, luni-ani la congelator) . In functie de toate acestea, virusul rezista in mediul ambiant intre 6-12 luni, dar in corpul capuselor rezista mult mai mult.

Este sensibil la numeroase substante dezinfectante, inclusiv la cele clasice si, de retinut ca foarte important este ca e foarte sensibil la temperaturi de numai 60-62 grade C (cateva zeci de minute) posibil de realizat practic in procesul de neutralizare a focarelor de boala.

Desigur ca diseminarea bolii de catre vizitatori, indiferent cum sunt ei costumati, dintr-o curte contaminata spre alte curti si efective este posibila si chiar probabila, daca nu se iau toate masurile de decontaminare cunoscute la parasirea unei curti contaminate, ceea ce imi este greu sa cred ca nu se face. Mai riscanta din punct de vedere al raspandirii bolii, si mai greu de rezolvat practic, este parasirea fara decontaminare a unei curti cu porci aparent sanatosi, dar in realitate infectati.

Întrebare: Cum e afectat omul daca consuma carnea unui porc bolnav de pesta porcina africana (de exemplu in carnati sau in alte preparate facute intr-o gospodarie)?

Omul nu este afectat in niciun fel de virusul PPA, dar daca animalul a fost bolnav de PPA, carnea este improprie consumului, asa cum sunt improprii carnea si produsele oricarui animal bolnav de orice boala, febril si cu leziuni septicemice.

Întrebare: Cum pot fi stinse focarele? Care sunt pasii, etapele? Cum se face corect deparazitarea/dezinfectarea? Care sunt riscurile daca arunci un astfel de cadavru in apa raului sau ingropi porcul in pamant, fara sa il incinerezi? Incendierea culturilor prin care au trecut animalele bolnave este o masura necesara/obligatorie?

Din nou avem vreo 5 intrebari distincte. Raspunsurile sunt prezentate foarte pe larg in mai multe documente elaborate de mult timp, de Comisia Europeana, ca si de alte organisme internationale, dar si, mai recent, in Programul de Contingenta al Romaniei pentru PPA, al Manualelor Operationale pentru Interventia in Focarele de PPA si a altor documente care cuprind transpunerea in legislatia noastra a prevederilor elaborate de organisme internationale, avand in vedere si experienta tarilor care s-au confruntat deja cu aceasta maladie.

Sunt prezentate pas cu pas, in cele mai mici detalii, masurile de urmat, ca si interdictiile, binecunoscute de organele competente. Mentionez ca un complex de cresterea porcilor bine condus este cu mult mai usor si mai eficient protejat decat acelasi numar de porci aflati in gospodariile populatiei din zona.

Cadavrele aruncate pe camp sunt izvoare generatoare de noi focare de boala aproape sigure timp de mai multe saptamani sau luni, daca moartea a survenit ca urmare a infectiei cu virusul PPA.

Si mai periculoase sunt cadavrele presupus infectate aruncate pe cursul unor ape. Acestea intra in autoliza, se umfla, plutesc si disemineaza virusul la distanta.

La ultima intrebare, referitoare la necesitatea sau obigativitatea incendierii culturilor, nu se poate raspunde pur si simplu cu da sau nu. De la caz la caz. Daca exista certitudinea ca printr-o cultura oarecum circumscrisa a trecut recent o turma de mistreti foarte probabil infectati, atunci actiunea ar putea fi justificata, desi exista si alternative. Daca se gaseste un mistret mort intr-o cultura, presupunand ca se poate intui din ce directie a venit, nu se poate sti si de la ce distanta si care a fost ruta parcursa de turma cu care a venit.

Daca nu exista certitudinea ca este vorba de situatii particulare, in care incendierea este foarte temeinic justificata, trebuie avut in vedere riscul provocarii unor incendii extinse, scapate de sub control, distrugerea ecosistemului local si eventual pierderea unei recolte, ca sa nu mai punem la socoteala si posibila inutilitate a actiunii.

Întrebare: Cum pot fi protejate teritorii intinse, greu de controlat, cum ar fi Delta Dunarii, malurile Dunarii sau padurile?

Raspunsul corect ar putea sa fie: Respectand cu strictete prevederile stipulate in documentele existente mentionate la punctul 5 si dispozitiile curente emise de ANSVSA. Pe langa acestea, personal as sugera unele amendamente, care ar putea fi supuse discutiei in Consiliul Stiintific al ANSVSA si altor formațiuni profesionale științifice, și avizului factorilor decidenti, pentru ca s-ar putea sa se intampine si multe obiectii, pentru care trebuie găsite soluții.

Prima sugestie ar fi ca pentru o perioada definita de timp sa fie vanati toti porcii mistreti din judetele (sau zonele) aflate la granita terestra cu tari in care exista boala, dar cu ecarisarea cadavrelor loco, după ce s-au prelevat probe. Ecologistii pot fi linistiti ca prin disparitia mistretilor dintr-un teritoriu nu se vor produce dezechilibre ecologice, iar daca se considera ca fondul de vanatoare ar fi prin aceasta grav stirbit, e bine sa se stie ca la mistreti acesta se reface rapid. Riscul major care ar trebui neaparat evitat ar fi ca unele exemplare, eventual tocmai cele care, aflate intr-o stare sanitara mai precara, sunt mai usor de impuscat, sa fie braconate, cu pastrarea carnii pentru consumul propriu al vanatorilor respectivi.

O alta sugestie ar fi ca proprietarii carora le sunt confiscati porcii in vederea lichidarii sa fie despagubiti pe loc, din fondul de rezerva al prim-ministrului, pus la dispozitia organelor locale, urmand ca banii sa fie ulterior recuperati de guvern de la UE. Fara fel de fel de comisii de evaluare, cantariri si vrafuri de documente jusiticative.

Sunt convins ca suma eventualelor exagerari sau inexactitati in aprecierea valorii compensatiilor cuvenite ar fi insignifianta comparativ cu daunele multiple care ar fi provocate din cauza taraganarii birocratice a lucrurilor.

Întrebare: Cum si cand pot fi limitate pagubele, impactul economic, si cat de repede trebuie sa se intervina la nivel de autoritati dupa aparitia focarelor?

Pagubele pot fi corect evaluate numai dupa ce difuzarea bolii a fost stopata. Stim insa, din experienta altor tari, ca acestea sunt uriase, pentru ca nu se rezuma doar la valoarea animalelor ucise si distruse, ci si la perturbarea vietii sociale, a activitatilor economice de productie si comerciale, deturnarea unor destine etc.

Nu se poate previziona nici cat va dura pana cand efectele negative ale evolutiei PPA intr-un teritoriu vor fi sterse. Oricum, putem vorbi de luni sau ani de zile, dar au fost si situatii cand, dupa ce un teritoriu sau o tara au fost declarate asanate la un moment dat si li s-a atribuit statutul de indemne, cu reluarea tuturor activitatilor in mod normal, boala a reizbucnit dupa 2-3 sau mai multi ani.

Amploarea pagubelor generale depinde de mai multi factori, dar sunt strans legate in primul rand de extinderea epidemiei, iar aceasta din urma depinde de promptitudinea stabilirii diagnosticului dupa prima aparitie a bolii si, in continuare, de operativitatea, seriozitatea si scrupulozitatea cu care actioneaza toti reprezentantii structurilor statului, ale caror obligatii sunt precizate in Manualul Operational si in celelalte acte normative.

Orice taraganare sau superficialitate in implementarea masurilor necesare stoparii evolutiei bolii ar putea avea urmari dezastroase.

Întrebare: Cum poate fi prevenita aparitia acestei boli intr-o localitate in care nu si-a facut inca aparitia? Care sunt regulile de igiena care ar trebui respectate de toata lumea pentru a se limita extinderea?

Pentru prevenirea aparitiei PPA se aplica un complex de masuri cuprinse in Legea sanitara veterinara nr 60/1974 revizuită și actualizată printr-o serie de alte acte normative apărute până în 2018, cele mai multe prin transpunere din legislația europeană, împreuna cu măsurile pentru alte epidemii numite “majore”, precum si in mai multe ordonante guvernamentale si ordine operative ale ANSVSA. Combaterea bolii (controlul) se face in baza asa-numitului Plan de contingenta, actualizat la fiecare 5 ani (ultima data in februarie 2016), care cuprinde in amanunt vastul numar de masuri (reguli) obligatorii de urmat, in doua manuale operationale, unul pentru porcii domestici si altul pentru mistreti.

Populatia trebuie sa fie instruita privind indatoririle ce ii revin, medicii veterinari fiind responsabili pentru diagnosticul prompt al bolii si informarea tuturor factorilor administratiei de stat abilitati prin lege sa conlucreze activ cu organele sanitar veterinare, in vederea limitarii extinderii si a stingerii focarelor.

Medicii veterinari au datoria sa instruiasca populatia, cu rabdare si tenacitate, dar si sa verifice respectarea tuturor prevederilor legale de catre populatie, iar organele administrative de stat abilitate in mod concret prin actele normative mentionate vor conlucra activ cu medicii veterinari pentru impunerea respectarii prevederilor legale.

Întrebare: Cum si in cat timp au rezolvat problema alte tari, la ce ar trebui sa ne asteptam in continuare?

Durata necesara altor tari pana la reindemnizarea de PPA a variat foarte mult, dependent de promptitudinea diagnosticului si a implementarii complexului de masuri, de constiinciozitatea cu care este urmata aplicarea acestora, dar si de complexitatea situatiei. In functie de toate acestea, in unele tari sau zone geografice, PPA a fost declarata eradicata dupa cateva saptamani sau luni, in altele dupa cativa ani, iar in altele dupa zeci de ani sau pur si simplu nu a mai putut fi eradicata pana astazi.

In general, tarile din Europa de Vest s-au descurcat relativ bine si repede, cu exceptia Spaniei si Portugaliei, iar in Sardinia PPA mai persista inca. Din pacate, astazi situatia este mai grava in partea opusa a Europei, adica in tarile situate la nord, nord-vest si la vest de tara noastra, incepand cu cele cu care ne marginim si care continua sa ramana o amenintare pentru Romania.

Întrebare: Cum comentati felul in care au reactionat autoritatile noastre in ultimul an, cunoscute fiind experientele altor state si recomandarile Comisiei Europene? S-a gresit/se greseste undeva?

Trebuie recunoscut ca sitatia noastra este cu mult mai grea si mai complicata decat a oricarei alte tari din Vest in care ar aparea sau reaparea boala, dar care nu are granita cu alte tari contaminate.

Cu toate acestea, apreciez ca autoritatile s-au achitat onorabil in indeplinirea obligatiilor ce le revin prin legislatie, dovada si lichidarea operativa a focarelor aparute in cele 3 judete din nord-vestul tarii.

Problema ramasa deschisa este aceea a stoparii migratiei mistretilor. Faptele au aratat insa ca in extremitatea vestica a Romaniei, date fiind particularitatile geografice si socio- economice ale zonei, situatia este cu mult mai complicata. Migratiile necunoscute ale porcilor mistreti din zonele respective si restrictiile privind vanarea acestora, ca si obiceiul din zona de a lasa porcii liberi la pasunat in teritorii posibil contaminate cu virusul PPA si infestate cu capuse de catre porcii mistreti – cu referire speciala la Delta Dunării- au constituit desigur, si vor continua sa constituie, un risc major al aparitiei de noi focare.

De asemenea, tinerea sub supraveghere permanenta a situatiei gospodariilor, mai ales a celor dispersate in zona, este dificila si va ramane un factor de risc si dupa stingerea unor focare. Nu detin date in acest sens, dar cred ca este mai mult decat probabil ca de aceasta data ne-am gasit in situatia atipica in care aplicarea riguroasa a unor legi este blocata de intentia de respectare a altor legi.

Doua exemple in acest sens, care au putut fi de natura sa contribuie la intarzierea actiunilor, ar fi nelichidarea rapida a tuturor porcilor mistreti din zona si neachitarea operativa, onesta si nebirocratica a pretului porcilor confiscati in vederea distrugerii lor, ceea ce a putut determina populatia nemultumita sa recurga, in unele cazuri, la sacrificarea in curte sau transportarea porcilor vii, a carcaselor sau produselor spre alte localitati, diseminand si mai mult boala.

In fine, subliniez inca o data, ca in complexul tuturor masurilor de prevenire si combatere a PPA, doua masuri sunt esentiale:

1) Identificarea si eliminarea oricarei posibilitati de difuzare a infectiei prin intermediul unor alimente provenite de la porci infectati si

2) Eliminarea din fondul de vanatoare -temporar-, prin impuscare si distrugere a intregului efectiv de porci mistreti din tara, dat fiind ca PPA continua sa se extinda de la o saptamana la alta, amenintand sa devina unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria tarii.

Acest lucru este insa mai usor de spus decat de facut. Abandonarea cadavrelor pe sol sau braconarea acestora ar avea un efect contrar celui scontat. Din aceasta cauza cred ca efectivele de medici veterinari si vanatori ar trebui de urgenta intarite prin noi forte. Ca o parere pur personala, desigur subiectiva si deci criticabila, ar fi ca sursa acestor forte ar putea sa o constituie enormul efectiv de jandarmi de care dispune Guvernul.

Personal marturisesc ca m-am ingrozit in data de 10 august cand am vazut cum s-a innegrit ecranul TV din cauza puhoiului de jandarmi care au invadat Piata Victoriei. M-am speriat groaznic pentru ca era clar ce va urma si pentru ce au fost adusi acolo vlajganii aceia inarmati si echipati ca niste extraterestri. Nu stiu daca scopul lor a fost numai sa-i snopeasca in bataie pe manifestanti sau si sa bage groaza in noi, populatia care se uita infricosata la televizor, si in eventualii noi amatori de proteste, dar stiu sigur ca daca jandarmii acestia, in loc sa-i vaneze pe romani, ar fi fost mobilizati să participe la vanatoarea si ecarisarea mistretilor, situatia ar fi fost astăzi cu mult mai bună, atât în ceea ce privește extinderea PPA în teritoriu, cât și în ceea ce privește integritatea fizică a manifestanților.

Facand “un exercitiu de imagine” (cum ar spune o bine cunoscuta intelectuala, reprezentanta de vaza a poporului roman) peste noapte am avut un vis în legătură cu manifestatia, dar fara participarea vreunui jandarm (acestia fiind ocupați cu vânătoarea mistreților), in timp ce zidurile cladirii Guvernului erau aparate (contra huliganilor infiltrați printre manifestanți) de un lant dens de reporteri si ziaristi, “inarmati” pana in dinti cu aparate de filmat si fotografiat. Clădirea nu era goală, ci cu toți membrii guvernului prezenți, nerăbdători să discute cu o delegație a manifestanților, de la care să afle ce nemulțumiri au, și cu ce ar putea guvernul să îi ajute. Chiar mă întreb, oare cum s-ar fi terminat totul daca visul era adevarat?

Întrebare: Cineva a propus sa fie strict interzisa cresterea porcilor in gospodarii, sa ramana in Romania doar marile ferme si complexuri. Credeti ca este o idee buna pentru restrangerea pericolului, macar timp de cativa ani?

Pentru restrangerea pericolului de difuzare a bolii categoric ca ar avea efecte favorabile, cu conditia sa fie lichidati concomitent si toti porcii mistreti. Este un truism faptul că porcii dintr-un complex modern pot fi protejati cu mult mai bine decat acelasi numar de porci aflati raspanditi in gospodariile populatiei.

Ma indoiesc insa ca interdicția invocată ar fi recomandabila astazi in Romania, data fiind situatia sociala si economica a majoritatii locuitorilor din zonele rurale mai putin dezvoltate, pentru care cresterea porcilor este inca o importanta sursa de subzistenta. Asa ceva se va produce de la sine, cu timpul, pe masura ce nivelul de trai al oamenilor va creste.

As putea exemplifica cu situatia observata de mine intr-o comuna bogata din jud. Timis, pe care o cunosc mai bine: La inceputul anului 1990, pe o singura strada din comuna existau vreo 40 de vaci si cate 2-4 porci in fiecare gospodarie. Astazi nu mai exista nici o vaca si foarte rar cate 1-2 porci. Oamenii spun ca nu mai merita sa creasca porci, iar pentru sarbatori cumpara carcase din comert (în mare parte din import).

Mai alarmanta mi se pare stirea data la TV conform careia abatoarele si supermaketurile din Romania isi permit sa boicoteze fermele noastre libere de PPA, fara discernamant si fara a consulta factorii de specialitate privind conditiile in care achizitiile de la fermele romanesti sunt posibile fara riscuri.

Are cineva interesul sa fie ruinate si complexele noastre de crestere a porcului – unele foarte moderne -, in favoarea importurilor? Am ajuns oare un sat fara caini? Oare nu stim sa rezolvam o problema relativ simpla cum este aceasta, de exemplu printr-o ordonanta guvernamentala de urgenta, data la lumina zilei, prin care sa se suspende temporar importurile de porci vii sau carcase, ceea ce i-ar determina pe boicotatori sa faca coada la portile fermelor romanesti pentru a achizitiona, prelucra si comercializa (desigur ca in anumite conditii) porci din zonele si fermele romanesti, indemne (libere, n.red.) de PPA?

Articol citit de 6402 persoane în primele 24 de ore de la apariție

Share this:

Facebook
Google
Email
Print
More

Posted in Profesional-stiintific and tagged Febra Porcină Africană, mistreți, Pesta Porcină Africana by Radu Moga Manzat .

‹ Older Post Newer Post ›
.

Recent Posts
Difuzarea Pestei Porcine Africane în teritoriu nu este implacabilă ! September 17, 2018
PESTA MICILOR RUMEGĂTOARE September 4, 2018
(no title) August 29, 2018
corespondență cu dl avocat F. S. privitor la pesta porcină africană August 28, 2018
Dintr-o farsă într-alta August 20, 2018
PESTA PORCINĂ AFRICANĂ – interviu pt Ziare.com August 17, 2018
STRATEGIE, TEST ȘI APARAT, PENTRU CREȘTEREA CALITĂȚII LAPTELUI, PRIN DETECTAREA ȘI ELIMINAREA MASTITELOR July 9, 2018

Archives
September 2018
August 2018
July 2018
April 2018
January 2018
November 2017
September 2017
June 2017
March 2017
December 2016
November 2016
October 2016
September 2016
July 2016
May 2016
April 2016
March 2016
February 2016
January 2016
December 2015
November 2015
October 2015
May 2015
April 2015
February 2015
January 2015
December 2014
November 2014
October 2014
September 2014
August 2014
July 2014
June 2014
May 2014

Categories
Cugetari/Reflectii
In memoriam
Inm
My complete profile
Profesional-stiintific

Meta
Site Admin
Log out
Entries RSS
Comments RSS
WordPress.org

Good Old Fashioned Hand Written Code by Eric J. Schwarz

Skip to toolbar

Prof. Dr. Radu Moga Manzat – Blog

Customize

2

1

New

Edit Post

Stats

Analytics

Howdy, Radu Moga Manzat

Log Out

Revoke cookies
🙂

loading


Posted in Inm, Profesional-stiintific and tagged , by

PESTA PORCINĂ AFRICANĂ – interviu pt Ziare.com

                                                                                                                                                  Interviu acordat d-nei   Camelia Badea, de la Ziare.com, apărut pe post în ziua de 16 august 2018, ora  8.06

 

Pesta Porcina Africana (PPA) este “cea mai periculoasa boala a porcilor” si daca autoritatile nu gestioneaza actuala criza in mod responsabil, exista riscul ca ea sa devina “unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria tarii”, afirma prof.dr. Radu Moga Manzat.

Dupa mai bine de un secol de la observarea acestei boli in mod stiintific, PPA continua sa faca ravagii in diverse colturi ale lumii. In unele zone a fost eradicata dupa cateva saptamani, in altele dupa cativa ani sau zeci de ani, iar in altele nici pana in ziua de azi, spune prof.dr. Radu Moga Manzat, intr-un interviu acordat  Ziare.com.

In contextul acuzatiilor reciproce aduse de politicieni si aparitiei in prim-plan a unor pseudospecialisti care fac tot felul de afirmatii contradictorii sau chiar iresponsabile, l-am invitat pe prof. Radu Moga Manzat, unul dintre cei mai importanti specialisti in domeniu, sa ne explice pe intelesul tuturor cum a ajuns Romania sa se confrunte cu PPA, daca s-a gresit sau nu undeva si, mai ales, cum putem limita pagubele si eradica mai repede aceasta boala de pe teritoriul tarii noastre. (more…)


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , by

FEBRA PORCINĂ AFRICANĂ (Pesta porcină africană)

  (more…)


Posted in Profesional-stiintific and tagged , , , by